miercuri, 18 decembrie 2013

Fereşte-te de PSD ca de tine însuţi!

Crin Antonescu şi Victor Ponta (de la stânga la dreapta)



Preiau de la Ionuţ Iancu un fel de leapşa care nu mi-a fost adresată direct. Nu ştiu dacă aceasta e fotografia-measj a anului, poate că voi mai căuta una, pe bune, dar am pornit de la cea afişată de el.

Văd aici doi tineri care ar trebui să fie adulţi, după vorbă, după port. Par puşi pe şotii. Gluma a spus-o cel din stânga fotografiei, care e de dreapta. Nu pare ceva foarte subtil. Cel din dreapta, care e de stânga, râde mai degrabă din obligaţie. Obligat sau nu de cine ştie ce convenţie socio-politică, pufneşte în râs. Cele două personaje duc mâna la gură, să nu se vadă că râd, să nu pară neserioşi. Desigur, nu reuşesc. Fotografia e dinamică. Dacă nu am vorbi despre doi oameni care, nu-i aşa, sunt oameni de stat, cu responsabilităţi, am râde noi înşine. Ne-am bucura. Iată, există şi români neîncruntaţi. Nescrobiţi. Băieţi faini, care nu uită să trăiască, necopleşiţi de imensitatea valorilor pe care le reprezintă.

Privind fotografia, chiar dacă n-ai avea habar de ceea ce va fi urmat şi n-ai intui ce va urma, mai că-ţi vine să-i dai un sfat personajului din stânga (care e de dreapta şi care e deseori trădat de orgoliu, prea marea încredere în sine plus alte trăsături de caracter ce-l determină să facă uneori alegeri aiuritoare, în special atunci când vine vorba de oamenii de încredere cu care se înconjoară, cu care defilează). Aşadar, atenţie: râsul tipului de lângă tine e cam prefăcut. Atenţie şi la sigla sub care vă hliziţi - dacă ai fi istoric ai înţelege ce vreau să spun. Fereşte-te de PSD ca de tine însuţi!


*Am făcut precizarea despre identitatea personajelor cu gândul la posteritate. Dacă ne vom trezi că peste 10 ani lumea se va întreba: "Cine-s ăştia, bre?".


marți, 17 decembrie 2013

Exerciţiu de resetare. Ce urmează după "Jos Iliescu!"?

Un meci de fotbal pe Arena Naţională adună multă lume şi aproape tot atâtea steaguri tricolore. Oamenii speră aiurea să fie ceva mai fericiţi 90 de minute mai târziu. Foto: Călin Hera
O spun din capul locului: nu îmi plac revoluţiile. Am participat la una, pe care am considerat-o necesară atunci şi în care am crezut, dar cantitatea uriaşă de manipulare, mecanismele prin care lucrurile s-au reaşezat încă din timpul fenomenului, cinismul dindărăt şi prea multa candoare dinăuntru, plus violenţa şi vieţile care s-au pierdut la propriu şi la figurat mă determină să spun: nu-mi plac revoluţiile, oricum ar arăta ele.

În acelaşi timp, simt şi eu, ca mai toată lumea, nevoia unei resetări a ceea ce înseamnă a face politică în România. Sună naiv, ştiu, dar mă întreb cum ar arăta societatea, scumpa noastră ţărişoară, dacă la butoane nu ar mai fi eternii combinagii şi paiaţele lor minunate (te minunezi dacă le priveşti mai bine). Aici e problema, că butoanele nu li le poţi lua decât în două moduri: fie violent, prin "revoluţie", fie democratic, prin alegeri.

Aşa cum am spus de la început, partea cu revoluţia îmi repugnă şi nici nu oferă garanţii rezonabile pentru o schimbare în bine. Rămâne partea cu alegerile. Aici intervine o nouă problemă: cine?

vineri, 13 decembrie 2013

Angela Filote îi ia locul lui Nicolae Idu la conducerea Reprezentanţei Comisiei Europene

Angela Filote, noul şef al Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti
Un comunicat al Reprezentanţei Comisiei Europene din Bucureşti anunţă că noul şef al instituţiei va fi Angela Filote. "Cu peste 20 de ani de experiență în managementul comunicării instituționale, dna Filote a lucrat în România, Turcia și Egipt, iar începând cu anul 2010, la sediul Comisiei Europene de la Bruxelles", se arată în comunicatul dat publicităţii în această după-amiază.

marți, 10 decembrie 2013

Se rupe sau li se rupe? (Săftoiu, legea minelor, aminstie, loby, demisie, respingere, amânare, scoatere de pe ordine de zi)

Încep cu ştirea soft: Claudiu Săftoiu a demisionat din funcţia de preşedinte-dierector general al TVR cu foarte puţin timp înainte ca Parlamentul să respingă (probabil-UPDATE. Raportul de activitate al TVR a fost respins) raportul anual de activitate al instituţiei. Săftoiu acuză câteva promisiuni neonorate ale guvernului (nu s-a modificat legea astfel încât TVR să fie "serviciu public de interes naţional"; neadoptarea amendamentelor la bugetul 2014 care ar fi permis "revenirea SRTVR în peisajul mediatic din Republica Moldova"; felul în care arată Strategia privind tranziţia de la televiziunea analogică terestră la cea digitală etc.). Apare undeva şi cuvântul "depolitizare".

Mai tare mi se pare situaţia din Parlament, unde au fost introduse spre adoptare la foc automat două legi mai mult decât delicate, una despre care s-a vorbit, dar a rămas cum am stabilit, alta despre care practic nu s-a vorbit deloc.

joi, 5 decembrie 2013

Şi de ce să dispară ceea ce e foarte OK? Cazul Presseurop

Sigla Presseurop
Am aflat dintr-un editorial publicat la începutul săptămânii că, din raţiuni bugetare, proiectul presseurop.eu ar urma să fie închis la sfârşitul acestui an. Comisia Europeană, prin vocea vicepreşedintei Viviene Reding, le-ar fi dat de înţeles celor de la Presseurop că nu ar intenţiona continuarea proiectului.

Discutăm, desigur, despre ceva mai mult decât un zvon.

Presseurop, probabil cea mai eficientă comunicare despre UE, cu bune şi cu rele

Din punctul meu de vedere, Presseurop a făcut pentru imaginea Uniunii Europene şi înţelegerea a ceea ce înseamnă ea, cu bune şi cu rele, mai mult decât numeroase instituţii, depatamente, comisii, comitete, grupuri de lucru mai mari sau mai mici. Plecând de la o idee simplă

marți, 3 decembrie 2013

Postaci din toate ţările, răriţi-vă!

Prinscreen de pe pagina de Facebook a lui Ovidiu, cu un share năucitor
Subiectul acestui articol, un oarecare domn Dorel, nu răspunde întrutotul definiţiei postacilor (oameni plătiţi să posteze spameze site-uri, bloguri, forumuri, reţele de socializare, postând laude la adresa şefilor - persoane, companii, partide -, respectiv înjurându-i pe cei care au o altă părere), dar e din aceeaşi categorie.

Unei postări amare* a lui Ovidiu (Final de mandat mizerabil pentru presedinte. Dupa lacomia cu terenurile, sabotarea premeditata a unui intreg angrenaj institutional), respectivul domn Dorel Craiova găseşte de cuviinţă să-i dea share (bravo lui!), adăugând un comentariu halucinant: MIZERABIL ESTI TU MAI NAPIRCA USELISTA.

În primul rând, postarea lui Ovidiu e o reacţie la cald după anunţul lui Traian Băsescu

marți, 12 noiembrie 2013

Se poate sta de vorbă normal, fără urlete? (Un pariu care se potriveşte cu titlul acestui blog)

Trei ONG-uri au un proiect, România Publică, care mi se pare interesant. Au plecat de la ideea că politicienii rareori îşi mai asuma poziţii publice răspicate pe probleme delicate, iar atunci când o fac, obişnuiesc să îşi schimbe mai apoi punctele de vedere cu nonşalanţă, devenind impredictibili. Aceasta ar fi una (dar nu singura...) din pricinile pentru care încrederea în politicieni, partide politice, instituţii publice ş.a.m.d. se tot deterioreaza.

Ce se întâmplă?, ca să-l citez pe Nicolae Văcăroiu (remember?).

vineri, 8 noiembrie 2013

Cum stă treaba cu interesul public

Interesul public în România e ca un tramvai: te foloseşti de el între două staţii, apoi îţi vezi de treabă. Este o sintagmă atât de des utilizată în discursurile politicienilor încât a devenit un simplu reflex oratoric. Facem asta sau respingem ailaltă pentru că interesul public ne-o cere. Se vorbeşte în numele interesului public cu o indecenţă mai mare decât Casa Parlamentului.

marți, 5 noiembrie 2013

Protecţia consumatorului. Sare alimentară interzisă consumului uman

Pungă cu sare din Ucraina
Pe vremea când lansam şi apoi mă ocupam de o pagină de Protecţia Consumatorului la un cotidian central, primeam destul imagini precum cea de mai sus şi nenumărate cazuri, care de care mai revoltătare. În situaţia de faţă, clienta, o tânără pensionară, a cerut nişte sare pentru murături. A primit pachetul de mai sus pe care acasă, când şi-a pus ochelarii, a găsit menţiunea "Se interzice consumului uman şi la fabricarea pâinii". Asta după ce mai sus, mare, scrie SARE ALIMENTARĂ NEIODATĂ. 

E o contradicţie aici sau mi se pare mie? 

În acelaşi timp: munţii noştri numai aur poartă? S-au golit de sare? Sau ce-o fi, în realitate, în punga aia, care nici scumpă nu e, ca să se merite?

P.S. Na, c-am dat-o pe social :)

joi, 31 octombrie 2013

Ponta, obsedat de Băsescu

Sursa: gov.ro
Vorbeam ieri despre acţiunea de PR la care a participat ieri Victor Ponta, premier. Mi s-a părut scandalos (şi definitoriu) că primul ministru nu a băgat în seamă Indagra, deşi vorbim despre un eveniment important pentru business-ul agricol din România (Sorin Pâslaru explică în ZF de ce ar trebui să fie toată România la Indagra). O asemenea desfăşurare de forţe merita un dram de atenţie măcar, nu simularea ei.

Victor Ponta aproape că a sfidat evenimentul. Dacă n-ar fi fost chestia cu PR-ul, n-ar fi fost băgată în seamă absenţa lui.

miercuri, 30 octombrie 2013

Victor Ponta la Indagra. Bio PR supravegheat discret de soţie


Premierul Victor Ponta (centru) în timpul unui eveniment PR supravegheat discret de Daciana Sârbu (blonda din dreapta, din spatele cozonacului, dacă nu v-aţi dat deja seama). Printscreen realitatea.net
Premierul Victor Ponta şi-a făcut azi datoria de premier vizitând Târgul Internaţional Indagra 2013. L-a însoţit, firesc, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin. Primul-ministru a venit la Romexpo direct de la Ploieşti, unde inaugurase o linie aseptică la Coca Cola. După Indagra a urmat, la guvern, întâlnirea cu Neelie Kroes, vicepreşedintele Comisiei Europene responsabil pentru Agenda Digitală (aici aflaţi ce a spus cu acest prilej). Un om activ, premierul, şi foarte prezent.

Am un mic asterisc. Mă refer la momentul Indagra, unul foarte interesant dacă-l priveşti dintr-o perspectivă PR, aşa cum a fost în realitate.

marți, 15 octombrie 2013

Roşia Montană. Celor care m-au întrebat: nu mi-am schimbat opinia despre proiectul RMGC

Desen pe asfalt făcut zilele astea în curtea unei şcoli din Bucureşti. Foto: Călin Hera

Am fost întrebat de ce nu mai scriu nimic despre Roşia Montană acum, când lumea fierbe. Mi-am schimbat părerea? Am fost cumpărat şi eu sau ce?

Prima zi de Festival, întâia zi de proteste. Explicaţia e mai simplă decât pare la prima vedere: atunci când au început protestele (destul de neaşteptat pentru mine) eram ocupat până peste cap cu Festivalul George Enescu. Am făcut parte din echipa de comunicare a festivalului şi am avut foarte multă treabă. N-am reuşit nici măcar să ţin un jurnal ca lumea.

Mărturisesc că am fost mirat în seara deschiderii festivalului când am primit un SMS prin care eram întrebat dacă Victor Ponta e în sală. "Vrem să venim acolo, dacă e", a fost explicaţia. Era prima zi a protestelor. Ponta se afla în altă parte, habar n-am unde, dar încă nu era la festival.

vineri, 11 octombrie 2013

Cum a dispărut sau nu Moлдова de pe hartă. Studiu de caz

Prinscreen de pe site-ul motorului de căutare Yandex.ru în care harta Moldovei e roz ca o pădure virgină în care mâna omului n-a pus niciodată piciorul
O poveste bizară care a produs fiori în ultimele două zile vorbeşte despre cât de mult s-a transformat mass-media şi se transformă încă, rapid, sub ochii noştri. Mă refer la ştirea potrivit căreia cel mai popular motor de căutare din Rusia, Yandex, a scos Moldova de pe hartă după ce autorităţile ruse ar fi cerut în mod explicit ştergerea tuturor drumurilor Republicii Moldova din instrumentul ,,Harta Yandex”, pentru a susţine embargo-ul la importul de vinuri.
Ştirea de pe infoPrut

Ştirea de pe Timpul

Prima oară am văzut ştirea pe pagina de Facebook a unei prietene care trimitea la ziarul Timpul din Republica Moldova. Ştirea din Timpul, însoţită de un printscreen, făcea trimitere la un site, InfoPrut care, la rândul lui folosea ca sursă pagina de Facebook a unui domn, Oleg Ciubotaru. Informaţie verificată deci, din trei surse :)

Măi, să fie, mi-am spus. Şi am încercat să văd şi eu, cu ochii mei, minunea. M-am dus pe Yandex: Moldova părea să fie la locul ei. Da, dar asta se întâmplă pe yandex.com, mi-am zis iar şi am mers pe yandex.ru. Am trecut cu eleganţă peste neajunsul de a nu avea tastaură cu litere chirilice, adunâd copy/paste fiecare literă în parte a cuvântului Moлдова. Aşa am ajuns la sursa printscreen-ului postat de Oleg.

O imagine bizară, fie vorba între noi, în care taman la frontierele strămoşescului plai moldav se opresc toate drumurile. Nu-i de colo, pentru cei cu simţăminte mai delicate, să vadă o pată albă (sau gri, sau roz - nu daţi în discromaţi!) în locul ţărişoarei, de parcă acolo ar fi pământ încă necălcat de mâna omului!

E drept, pare a aveo o logică explicaţia sugerată de Oleg Ciubotaru şi preluată de cele două publicaţii şi zecile (sutele, miile?) de pagini de Facebook, Twitter şi ce-o mai fi. Suntem atât de obişnuiţi cu abuzuri asemănătoare făcute de autorităţile ruse încât nu ni se pare că ar fi vreo mare minune dacă respectivele autorităţi ar fi intervenit într-adevăr laYandex. Mai ales că intervenţia ar fi conţinut o foarte mare doză de stupiditate: cine naiba stă cu nasul în Yandex când are varianta Google?!

Pe de altă parte, Vlad Andriescu face în Adevărul propria investigaţie jurnalistică, cerând puncte de vedere de la Yandex şi de la Navteq, a cărei echipă făcut hărţile de la Here Maps preluate de Yandex. "Navteq nu are o hartă a Moldovei, la fel cum nu are pentru alte ţări din regiune", i-au răspuns lui Vlad cei de la Yandex.
"Harta Moldovei este limitată acum la oar câteva drumuri", au spus şi cei de la Here Maps. Ca să mă liniştesc, m-am dus ţintă la Siria: nici acolo nu erau trecute drumuri pe hărţile Yandex!
Explicaţia lui Oleg Ciubotaru

NOTĂ.
Ulterior, Oleg Ciubotaru revine pe pagina de Facebook cu o precizare prin care sugerează că ar fi vrut să demonstreze "cât d uşor e să manipulezi opinia publică în ziua de azi. Jurnaliştii nu verifică sursele de informaţii şi adesea nici nu încearcă logic să contacteze partea responsabilă ca să afle opinia autentică".

Cele trei concluzii ale mele.

  1. Există un dezinteres profund la Kremlin şi instituţiile de pe orită în comunicarea care priveşte Moldova, dezinteres în care suspectez un joc. 
  2. Există prejudecăţi adânc înrădăcinate potrivit cărora abuzurile autorităţilor ruse şi atentatele la libertatea presei sunt o regulă în Rusia, deci nu ne mai miră nicio ştire despre asta, aşa că nici nu merită s-o mai verificăm
  3. Există tot mai mult amatorism în mass-media; jurnalismul profesionist e tot mai mult o vorbă şi tot mai puţin o realitate. Mass-media clasică gâfâie de câţiva ani buni în competiţia cu noua media, care a explodat odată cu internetul, social media, convergenţa audiovideo-online. "Democratizarea" furnizării de informaţii îşi arată, din când în când, lipsurile, aducând tot mai multe argumente pentru alfabetizarea media - noţiuni despre care vom mai vorbi pe aici (din ce în ce mai mult). 

duminică, 1 septembrie 2013

Barenboim: "Situaţia din Siria nu poate continua astfel"

Daniel Barenboim la Bucureşti, cu o zi înainte de deschiderea Festivalului "George Enescu". FOTO: Călin Hera
Un nou război la orizont, ceea ce nu poate să bucure pe nimeni cu scaun la cap. Lucruri teribile în Siria. Cine ştie ce va urma? E un moment în care vreau să remarc declaraţiile dirijorului Daniel Barenboim, unul dintre cei mai mari din lume, făcute în seara zilei de 31 august la Bucureşti.

Întrebat despre situaţia din Siria, Barenboim a spus că nu vrea să facă prea multe comentarii, situaţia fiind "fluctuantă". Nu poţi şti niciodată ce va urma. "Un lucru e cert, însă: lucrurile nu mai pot continua astfel", a adăugat el, arătându-şi amărăciunea că "ceva care a început pozitiv, primăvra arabă de acum doi ani, în Tunisia şi Egipt, a evoluat în tulburări atroce şi într-un haos nesfârşit în Egipt şi în Siria".

Am crezut mereu că oamenii de cultură trebuie să-şi spună părerea. Uneori au păreri suprinzătoare, dar sunt unii dintre cei mai importanţi oameni ai cetăţii. De-aia zic.




marți, 27 august 2013

Pod de gaze naturale peste Prut. Sau pe dedesubt

O ştire mică pentru UE, mare pentru România şi Basarbia: au început lucrările la gazoductul Iaşi - Ungheni. La eveniment a participat comisarul european pentru energie Gunther Oettinger, alături de premierii Ponta şi Leancă.

"Va fi redusă dependenţa energetică a republicii Moldova de un singur furnizor", a zis Oettinger, sec, referindu-se la Maica Rusie.

Gazoductul "Ungheni – Iași" va avea 42 km, e prima conductă de gaz natural care face legătura dintre Rep. Moldova şi România aka. UE şi va avea o capacitate maximă anuală de 1 miliard de metri cubi (o treime din consumul de gaz al Republicii Moldova). Împreună cu o nouă conductă lungă de 130 de kilometri și compresoarele care urmează să fie construite, noua interconexiune va livra gaze naturale orașului Chișinău. 


Comisia Europeană a aprobat deja o finanțare în valoare de 7 milioane de euro în cadrul Instrumentului european de vecinătate și de parteneriat și a programului de cooperare transfrontalieră România – Ucraina – Republica Moldova 2007 – 2013. Guvernul României s-a angajat de asemenea să sprijine Republica Moldova cu suma de 9 milioane de euro. Costurile totale de construcție sunt estimate la 28 de milioane de euro.

Am luat toate aceste date dintr-un comunicat al Reprezentanţei Comisiei Europene în România; textul integral îl puteţi găsi aici. Ştirea mi se pare importantă şi o trec pe blog pentru că simt în aer ceva în legătură cu Basarabia.

joi, 22 august 2013

Mass-media, excitată de moartea unei femei: mama Monicăi Gabor





Un eveniment nefericit le-a dat câtorva publicaţii prilejul de a se dezlănţui. Câteva site-uri ale unor publicaţii şi televiziuni au demostrat încă o dată prost gust şi lipsă de cea mai elementară jenă. Moartea tragică a unei femei, mama Monicăi Gabor, trebuia tratată cât mai spectaculos pentru a avea o şansă minimă în faţa celorlalte două decese celebre ale acestor zile ("regele" Cioabă şi căpitanul Ştefănescu).

A fost dată tribună unei pseudo-vedete obişnuită cu bâlciurile şi cu vizitele la vrăjitoare, care a găsit de cuviinţă să porcăiască o altă vedetă a lumii mondene dâmboviţene, fiica îndurerată de azi, fosta doamnă Columbeanu de ieri.

Au fost publicate fotografii sexy ale fiicelor rămase fără mamă, sub titluri şoc. Un amic mi-a spus că o televiziune de ştiri ar fi titrat pe site:

Cutremurator.Ce face MOnica Gabor in timpul acesta in America ? DOARME

Sigur, nu asta e presa din România. Dar care? Cea din amintirile celor câţiva ani buni? Da, noroc cu relatările Mediafax...

UPDATE. Via Ionuţ Fantaziu, mai jos un printscreen dintr-un tabloid apărut a doua zi după nefericitul eveniment.

joi, 8 august 2013

Patriotism până la ultima consecinţă

Monumentul eroilor din Budişteni, judeţul Argeş. FOTO: Călin Hera
E o imagine clasică, pe care n-o bagi în seamă. Unul din sutele sau miile de monumente comemorative din satele şi orăşelele patriei. Un soclu înalt, un soldat cu o puşcă în mână şi câteva coroane de flori rămase de la ultima comemorare. Un stejar bătrân pe fundal, iarbă de jur împrejur şi un gard metalic scund, vopsit într-un albastru decolorat. Trecem mai departe.

Soldatul de bronz din vârful monumentului n-ar fi vrut  fie acolo. I-ar fi plăcut, dacă ar fi putut alege, să devină bunic. Să se certe cu baba lui, s-o mai tragă la măsea în fundul curţii sau la crâşmă, cu vreunii dintre cei al căror nume e trecut mai jos, pe soclu.

marți, 6 august 2013

Românii plătesc cele mai mici tarife pentru convorbirile telefonice din UE (după lituanieni)

Costul convorbirilor telefonice în UE (euro cenţi/minut). Sursa: RCER/DigitalAgenda Scoreboard
Românii plătesc cele mai ieftine tarife pentru convorbirile telefonice din UE (după lituanieni). Cele mai scumpe convorbiri sunt în Olanda, cu 774% mai mari decât cele din Lituania.

"Aceste diferențe de preț nu pot fi explicate prin diferențe de calitate, prin diferențe privind costul de prestare a serviciului sau prin diferențe între țări în ceea ce privește puterea de cumpărare a consumatorilor.", se arată într-un comunicat al Reprezentanţei Comisiei Europene în România.

Luna viitoare, vicepreşedinta Comisiei Europene, Neelie Kroes, va prezenta un nou pachet legislativ "destinat să consolideze piaţa unică a telecomunicaţiilor".

La ce ne putem aştepta? Să vedem ultimele declaraţii ale doamnei Kroes: „Cele 28 de piețe de telecomunicații naționale din Europa nu aduc consumatorilor aceleași avantaje pe care le-ar genera o piață unică. Este esențial să se ia rapid măsuri la nivelul întregii UE pentru a realiza o piață unică veritabilă și un grad optim de conectare la nivelul întregului continent.”

Dacă diferenţele între extreme se vor micşora, atunci e de aşteptat ca tarifele UE să se apropie undeva spre zona medie, către 6-7 euro cenţi/minut, cu minime de 3-4 euro cenţi / minut şi maxime de 10-11. Asta ar însemna, în cel mai rău caz, o dublare a lor în cazul norocoşilor de români...



joi, 1 august 2013

Cum a devenit Gigi Becali domnişoară

Captură de pe Realitatea TV, Ştirile sportive de la ora 10.00

Îi rog pe cititorii acestui blog să mă scuze că aduc în discuţie o banală greşeală de tastare a echipei Realitatea TV (cu efect amuzant, recunoaşteţi!). Astfel de lucruri se întâmplă, sunt inevitabile (recent am fost taxat amical şi pe bună dreptate de corectura.ro pentru ceva oarecum asemănător). Dar, deh!, nu m-am putut abţine de la a face un printscreen şi a vi-l arăta. Comentariile vă aparţin.

miercuri, 3 iulie 2013

Moartea lui Radu Vasile a fost anunţată de Corneliu Vadim Tudor

Radu Vasile (1942-2013)
Ştirea care anunţă decesul lui Radu Vasile îl foloseşte ca sursă a informaţiei pe Corneliu Vadim Tudor, fostul lider al PRM, în calitatea lui de vecin (vezi ştirea aici - primii care au dat-o au fost cei de la Antena3). Ulterior, ştirea a fost confirmată de Aurelian Pavelescu, lider contestat al PNŢCD. Wikipedia a actualizat incredibil de rapid pagina dedicată fostului premier.

joi, 27 iunie 2013

Tinerilor din ziua de azi, de ce aţi vrea în TSD?

Prima oară am văzut acest videoclip la Mihnea, pe Facebook, însoţit de întrebarea "Cum vi se pare?".

Primul răspuns a fost prea succint: stupid!

Apoi am vrut să fac glume (dar azi nu mi-au prea ieşit unele bune): Grăsunul ăla a avut iniţiativa de a urmări o domnişoară cu pieptul generos/Cum să-ţi recapeţi demnitatea alergând cu câinele după un ins cu tricou alb/etc (i-am ales pe cei doi fiindcă purtau acelaşi rucsac).

Totuşi, întrebarea lui Mihnea a fost cât se poate de serioasă. El a apreciat că avem de a face cu un produs mult prea complex, care îşi pierde mesajul pe drum (din cauza complexităţii).
Le-aş fi făcut un clip mult mai simplu, de 5 secunde, cu o singură propoziţie: "Ce, vreţi în PDL?!" (Mihnea)
Părerea mea e că agenţia care a lucrat acest videoclip le-a mâncat banii de pomană pesediştilor. "Ce crezi că le lipseşte tinerilor de azi?" este întrebarea de la care pleacă. Generos, nu? O pâine bună de mâncat, plecând de aici, din palma parfumată a social-democraţilor sponsorizaţi de Negoiţă. Sunt sigur că descrierea proiectului e savantă, atinge toate punctele, conţine mesaje-cheie, bifează grupuri ţintă. Până şi alegerea "actorilor" se va fi făcut potrivit unor criterii (cam trase de păr). Cred că numărul băieţilor e egal cu cel al fetelor. Eu am numărat două fete care aleargă după 4 băieţi, doi băieţi (dintre care unul trage după el un câine) care aleargă după doi băieţi şi un băiat care aleargă după o fată. Mai sunt unele tipe pe bicicletă, unele care aleargă printre băieţi şi una care zâmbeşte (uşor tâmp) pe final, înainte ca toată suflarea îmbrăcată în tricourui albe să facă un soi de horă într-o intersecţie, bucuroşi că au descoperit gaura de la macaroana pesedistă.

Deci, nu. Bani cheltuiţi degeaba.

Cum se rezolvă problema "Câte mere are Ana?" (evaluarea naţională 2013)

Pagina din Abecedar din care aflăm că Ana are mere. Fotografia, foarte decentă, arată şi răspunsul la întrebare
Cineva mi-a spus că, dacă tot sunt atât de deştept, de ce fac miştouri ieftine şi nu rezolv problema?
Good point! Măcar să fac ceva util. Aşa că, iată:

"Ana şi Bogdan au împreună şapte mere, Ana şi Călin au împreună opt mere. Câte mere are Ana, ştiind că toţi trei au împreună 12 mere?"

Câte mere are Ana?

Deştepţii din Ministerul Educaţiei au un foarte bizar simţ al umorului. Un umor de clasa a opta*, dacă mă întrebaţi pe mine, că tot vorbim de subiectele la matematică din cadrul evaluării naţionale, cls a VIII-a (aici sunt toate subiectele, iar aici baremul de corectare). 

Iată problema:

vineri, 31 mai 2013

Diferenţa dintre un jurnalist şi un PR-ist

Înţeleagă cine ce-o vrea
Am stat eu ce-am stat blând, în aşteptarea unei pizza, care nu mai vine, am mai dat vreo două telefoane, apoi m-a izbit ceva ca o lumină într-o zi mohorâtă: există încă o diferenţă notabilă, în afară de cele pe care le ştiţi, între un jurnalist şi un piarist.

Dacă dai afară un jurnalist pe uşă sau îi închizi uşa în nas, îţi intră în casă pe fereastră.

Dacă refuzi/dai afară pe uşă un piarist, îţi închizi şi fereci bine ferestrele, îţi intră în casă prin telefon. Şi încă n-am făcut nicio precizare legată de emailuri.

joi, 30 mai 2013

Cazul Florin Mârzăraru. Cine răspunde?

Autostopul, sport periculos...
Probabil că sunteţi la fel de oripilaţi: un tip violează o femeie şi o taie cu cutterul, primeşte o condamnare de opt ani, din care execută două treimi (cinci ani şi un pic), e eliberat condiţionat pentru că a dat dovezi temeinice de îndreptare, iar după o lună de libertate omoară o femeie tânără (nu ştim încă dacă a şi violat-o), o decapitează şi îi taie membrele, aruncând trupul într-un râu.

Povestea e cumplit de reală (Mediafax e în update-uri acum), pe tip îl cheamă Florin Mârzăraru şi, fireşte, până când va fi condamnat pentru ultima faptă va trebui să-i acordăm prezumţia de nevinovăţie.

Pe mine mă enervează însă faptul că nu ştiu ce prezumţie să le acord celor care au decis eliberarea condiţionată a individului (găsiţi detalii despre liberarea condiţionată în art. 59, Cod Penal).

miercuri, 22 mai 2013

Cum vor evolua politicile energetice din zona Mării Negre şi Caspice (Bucharest Forum Energy).

Se anunţă o dezbatere interesantă la Palatul Parlamentului, joi şi vineri (23-24 mai 2013). Contextul e numai bun:
Eu cred că vor fi ştiri interesante mâine şi poimâine.


Comunicat de presă
Invitaţie de acreditare

- va urma

luni, 20 mai 2013

Evoluţia lui Ion Iliescu, de la Duminica Orbului la Sfântul Talaleu

Imagine de la alegerile din 20 mai 1990, cu alegători stând cu entuziasm la coadă la urne





La fix 23 de ani de la Duminica Orbului, Ion Iliescu vorbeşte liber despre „o expresie neadecvată şi oarecum jignitoare la adresa populaţiei”. 

“Populaţia n-a mers cu ochii închişi la vot, din contră, a fost o participare cu tot sufletul”, spune Iliescu, la Realitatea TV. Adevărat, dar oamenii chiar au fost orbiţi de o televiziune publică controlată total, de o armată de propagandişti şi de securişti foarte disciplinată şi de o inerţie de înţeles...

Expresia n-a apărut din senin. În calendarul ortodox, ziua de 20 mai 1990 chiar s-a întâmplat să fie “duminica orbului”. Dacă ar fi avut prin preajmă vreun sfătuitor ne-ateu şi vreun specialist în PR, Ion Iliescu ar fi făcut în aşa fel încât să evite alăturarea. Pentru că, în epocă, mesajul că românii sunt chemaţi la vot în Duminica Orbului a fost devastator (raportat la rata de penetrare a presei libere în rândul populaţiei, la acea vreme). 

Până la urmă, a ieşit aşa cum ştim FSN, plus formaţiunile satelit au obţinut 80% din locurile primului Parlament lier postdecembrist. După 23 de ani, Ion Iliescu vorbeşte liber, face referiri la discuţii aproape amicale cu

Dosarul Transferurilor. Noi probleme cu imaginea Justiţiei

Sigla de la intrarea în sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Sunt foarte curios care sunt motivele oficiale pentru care ÎCCJ a decis rejudecarea Dosarului Transferurilor (informaţia completă, aici). Cu deciziile Justiţiei nu te joci, le respecţi. Eventual, poţi face recurs, un talk-show sau poţi scrie un editorial.

Acest dosar a avut o achitare la Tribunalul Bucureşti (3 aprilie 2012), respectiv condamnări de până la opt ani la Curtea de Apel Bucureşti (noiembrie 2012), pentru a se ajunge la decizia ÎCCJ de rejudecare (20 mai, 2013). Ca la ping-pong.

Impresia e dezolantă, iar efectul asupra imaginii sistemului juridic, puternic negativă.

De-a lungul experienţei mele în CSM, am cunoscut mulţi judecători şi procurori. Unii păreau nişte

vineri, 3 mai 2013

Răzbunarea Mariei Andru din Morlaca

Pentru tanti Maria Andru din Morlaca, un sat de munte aflat în apropiere de Huedin, ziua de 2 mai 2011 a fost una a răzbunării.

În urmă cu şapte ani, fata ei, care avea 40 de ani, murea sfârtecată de o explozie (în Gara Atocha din Madrid). De atunci, duşmanul personal al femeii e un tip cu barbă. O luptă inegală între o femeie de 70 de ani din Munţii Apuseni şi cel mai temut terorist din lume, Osama bin Laden, bărbatul de 54 de ani care se plimba, într-un filmuleţ celebru, pe pantele unor munţi din Afganistan (sau Pakistan). O întorsătură ciudată a sorţii a făcut ca ieri tanti Maria să fie cea care să se bucure.

Atunci când a anunţat eliminarea lui Osama bin Laden, preşedintele Barack Obama a mizat pe faptul că ştirea va face înconjurul lumii şi nu va lăsa cu adevărat indiferent pe nimeni. Pentru el personal şi pentru Statele Unite era important să transmită mesajul că nu te poţi pune cu americanii şi că, mai devreme sau mai târziu, ajungi să o păţeşti dacă o faci. Pentru SUA era o chestiune de principiu să nu lase această treabă neterminată. Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost, probabil, cea mai mare ofensă adusă vreodată puterii mondiale nr. 1. E un detaliu faptul că a trebuit să treacă aproape zece ani până când Bin Laden, personificarea Răului, să fie răpus. Important e mesajul: nu te pui cu SUA, punct.

Anunţul eliminării lui Osama bin Laden nu închide, din păcate, cercul deschis la 11 septembrie. Atentatele din 2001 au fost o bornă a istoriei lumii, uciderea liderului al-Qaida e doar un moment- simbol. Terorismul şi lupta împotriva lui înseamnă un joc periculos, cu mici victorii de etapă, de o parte şi de cealaltă. Un joc în care ştii când intri (forţat de împrejurări), dar din care nu ai cum să ieşi teafăr, fiindcă e mereu cineva care urmează.

Ieri s-a bucurat lumea occidentală şi a avut de ce. Înainte să apară teorii ale conspiraţiei (că n-a fost Osama, altfel de ce s-au grăbit să arunce trupul în mare?!; că n-a fost omorât luni dimineaţa, ci mai de mult; sau că a murit de câţiva ani, de boală ş.a.m.d.), americanii de rând s-au adunat la Ground Zero, în New York, sau în faţa Casei Albe, în Washington D.C., pentru a-şi exprima, spontan, bucuria. A fost o descătuşare.

NOTĂ. Articolul e aici.

joi, 11 aprilie 2013

Locul în care s-au adunat sondajele de opinie, datele de trafic şi de audienţe şi ceva în plus

Colţişor important al site-ului Context Poltic
Am tot amânat să-i laud pe Mihnea şi cei care au făcut Context Politic şi asta nu fiindcă n-ar merita-o cu prisoinţă şi nici fiindcă aş avea vreo problemă cu laudele. Am amânat pur şi simplu. Azi mă obligă să o fac, pentru că proiectul lor "Sondaje fără număr" e vast şi foarte generos cu blogosfera românească şi nu numai.

E vorba de o muncă anevoioasă, la capătul căreia au fost aduse la un loc sondaje de opinie, eurobarometre, raportări de trafic, audienţe, date de la recensământ, date de la INS, din perioada 2009-2012. "A fost natural să le întoarcem publicului care ar putea avea astfel de curiozităţi academice", spune, cu modestie, Andrei Tiut, într-o postare pe Civitas Politics.

Puteţi deveni prieteni pe Facebook ai grupului Context Politic. Veţi câştiga din asta.

joi, 4 aprilie 2013

Ponta, Antonescu, Băsescu. Cum îşi linge, fiecare, rănile

Mutarea făcută ieri de Victor Ponta este unul din acele gesturi politice dincolo de care lucrurile nu mai sunt la fel. A fost pentru prima oară când neînţelegerile dintre PSD şi PNL s-au dovedit serioase şi au ajuns foarte-foarte aproape de a duce la o ruptură la care toţi se aşteaptă, dar puţini preconizau că s-ar putea produce atât de curând. Lumea face deja analize, recalculează majorităţi parlamentare.

Să vedem ce mai fac principalii actori ai acestui moment.

Despre Victor Ponta am vorbit ieri. Premierul se află într-o poziţie foarte delicată. Puţini sunt cei care mai cred că "a trădat" de capul lui şi iau în discuţie şantajabilitatea sa.  Nu insist, dacă aşa stau lucrurile, e jalnic. Există şi ipoteza că Victor Ponta ar fi vrut anume să ducă lucrurile aici, că a împuşcat doi sau mai mulţi iepuri prin această mutare, care ar fi una îndrăzneaţă. L-a vulnerabilizat pe Crin Antonescu (arăt mai jos de ce), i-a arătat pisica lui Dan Voiculescu, şi l-a luat ca aliat pe Traian Băsescu, sperând să fie cu un minut mai şmecher decât bătrânul lup de mare, când va fi cazul. Şi, vorba aceea, şi-a asumat, cu bărbăţie, o decizie grea.

Unii îl laudă pe Crin Antonescu pentru reţinerea de a fi rupt USL, alţii îi critică ezitarea. O decizie mai grea decât cea de astă-vară, când a pornit acţiunea denumită de mulţi drept "încercarea de lovitură de stat", care a culminat cu suspendarea lui Traian Băsescu şi referendumul. Grosul a ceea ce e PNL astăzi abia a început să se obişnuiască la putere. Câţi l-ar fi urmat în opoziţie? Paradoxal, dar singurii care ar fi făcut asta ar fi fost doar aceia pe care s-a străduit să-i îndepărteze de puterea din partid, principialii, nucleul dur şi vechi. Rămânerea alături de un Ponta imprevizibil şi de un PSD care îşi ascute săbiile e un gest normal de supravieţuire imediată, unul care a dat startul pregătirilor de ieşire (USL se va sparge sub un pretext mult mai neînsemnat decât numirea Laurei Codruţa Kovesi). Partea proastă pentru liderul liberal e că nici nu poate rămâne prea mult în poziţia copilului prost, fiecare zi în plus însemnând ştirbirea tot mai mare a imaginii de luptător neînfricat.

Partea cu adevărat proastă pentru Crin Antonescu e aceea că, prin gestul de ieri, Victor Ponta i-a restras, practic, sprijinul pentru candidatura la prezidenţiale. Mai rău, dovedind slăbiciune (de data asta în raport cu un partener pentru care şi-a pus în joc credibilitatea, câtă acumulase), Crin Antonescu îşi slăbeşte foarte mult poziţia în interiorul PNL. Vocile critice vor deveni mai des auzite şi vor apărea, cu siguranţă, unele fără ameninţarea vreunei botniţe DNA, de exemplu, care îi vor cere socoteală mai devreme decât când va deveni prea târziu. Declaraţiile de ieri ale lui Crin Antonescu ("dacă vreo secundă o să ajung la concluzia că succesul eventualei mele candidaturi depinde de aceea că umblu sau nu de mână cu Victor Ponta, nu mai candidez") arată că problema candidaturii sale, până de curând tranşată definitiv şi iervocabil, se pune la modul serios. Nu e deloc exclus ca lui Crin Antoescu să i se ceară să renunţe în favoarea altui candidat (să zicem, de dragul discuţiei, că acesta ar fi Klaus Iohannis), care să aibă şanse reale (pentru prima oară un reprezentant al PNL chiar are şanse la Prezidenţiale, chiar şi în faţa unui premier PSD impetuos).

În fine, Crin Antonescu are tot mai vizibil ceea ce a fost o ştampilă şi a devenit tatuaj: "Prieten cu Dan Voiculescu". Asta pute.

Traian Băsescu tace înţelept, pregătindu-şi cu grijă ieşirea în public pentru a-şi maximiza reafirmarea ca actor politic principal, sub care nici iarba nu creşte. Pare principalul câştigător, în primul rând fiindcă şi-a dezbinat adversarii şi pentru că şi-a recăpătat rolul de actor principal. Acum, are două variante: să-l lase pe Victor Ponta în ofsaid sau să meargă înainte, respectându-şi partea sa de înţelegere şi avându-şi oameni loiali în poziţii-cheie. Un gând despre faza cu Daniel Morar: la un moment dat am gândit că el a fost securizat şi trimis într-un loc (Curtea Constituţională) important atât pentru prezent, cât mai ales pentru viitor. Dar CC e pentru pensionari (să mă scuze Mona Pivniceru), nu pentru oameni dinamici şi ambiţioşi. Reacţia lui Morar la propunerea Kovesi poate duce cu gândul la o frondă, la o mişcare în front.

P.S. Nimeni nu vorbeşte despre Laura Codruţa Kovesi, n-o voi face nici eu. Am înţelesc că nici măcar Victor Ponta n-a vorbit cu ea înainte de a face propunerea. În schimb, CSM, prin secţia de procurori, a mutat bine, deşi e de discutat despre termenul larg pe care şi l-a acordat.


miercuri, 3 aprilie 2013

Victor Ponta, portret de politician român

Portret de papagal, pasăre care n-are nicio vină


Avem, pe de o parte, o chestiune principială. A fost un moment în care toată lumea, şi cea băsistă şi cea uselistă, părea convinsă de necesitatea numirii la conducerea Parchetului de pe lângă ÎCCJ, DNA, DIICOT în urma unei proceduri transparente. De câteva zile, am aflat că e mai bine ca premierul şi preşedintele să cadă la pace şi să stabilească ei doi, în înţelepciunea lor, cine să conducă aceste instituţii. Pentru unii, implicarea preşedintelui Traian Băsescu în acest proces a fost un argument suficient ca să înghită gălulşca, de dragul rapidităţii. Vezi, Doamne, important e să se facă rapid, nu mai contează cum, Bruxelles-ul presează. Dacă Traian Băsescu agreează asta, atunci e de bine, stăm liniştiţi. Ce contează că numirile cu pricina vor fi politice 100%? Am întâlnit chiar şi la Dan această idee (pe care a respins-o după două zile).

Pentru oamenii cu scaun la cap şi fără fierbânţeli la inimioară

luni, 25 martie 2013

Prima mutare a lui Băsescu: Daniel Morar la Curtea Constituţională

Procurorul Daniel Morar, acum membru al Curţii Constituţionale
Nici n-a cântat cocoşul (nicio legătură cu soţul Elenei Udrea) de trei ori, că preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de numire a lui Daniel Morar la Curtea Constituţională. Este prima mutare politic spectaculoasă (chiar dacă nu suprinzătoare) pe care şeful statului o face după ce a anunţat despărţirea de PDL.

Mutarea poate fi văzută fie ca o recompensă (printr-un post sigur şi bine plătit), fie ca securizarea unei instituţii-cheie în stat. Pot pune pariu că Daniel Morar e în poll-position pentru funcţia de preşedinte al CCR?

Daniel Morar reuşeşte astfel ca, în decurs de mai puţin de un an, să ocupe, pe rând, trei funcţii foarte importante: şef al DNA, Procuror general şi judecător la Curtea Consituţională. Un om de nădejde al preşedintelui Traian Băsescu.

Deja îmi imaginez viitoarele şedinţe din Curtea Constituţionale la care se vor confrunta (colegial) Daniel Mora, Mona Pivniceru şi eternul domn Predescu.

duminică, 24 martie 2013

Ce vor face în continuare Traian Băsescu şi Elena Udrea


Elena Udrea (prim plan) şi Traian Băsescu. Condamnaţi să fie împreună

Traian Băsescu a făcut tot ce i-a stat în puteri, şi mult mai mult decât era decent să o facă, ca s-o aducă pe Elena Udrea la conducerea PDL. Mulţi spun că alegerea lui Blaga înseamnă triumful baronilor şi victoria unuia care s-a remarcat doar prin faptul că îi lasă pe toţi să-şi facă de cap. Că doar ea, Elena Udrea, ar fi putut revitaliza partidul prin care Traian Băsescu a condus România în ultimii vreo cinci ani. 

În primul rând, chiar dacă Elena Udrea are frumoase calităţi de politician pur-sânge, încă n-a sosit momentul ei. Are o mare problemă de imagine, peste care va trece doar dacă va pune pe masă fapte concrete. Doar ele, faptele, ar putea-o scoate, eventual, din trenul în care e. Un tren al cărui mecanic, controlor şi locomotivă e Traian Băsescu (aşa cum era Sergiu Nicolaescu în domeniul lui) şi în care Elena Udrea îmbracă, pe rând, diferite haine şi îşi aumă diferite roluri, care de care mai interesante, dar uşor nepotrivite cu un parcurs definit de obicei ca fiind normal.

Elena Udrea mai are nevoie de câţiva ani de ţinută sobră, ca la Conveţia de ieri, pentru a putea şterge din memoria colectivă rozul decoltat, sexy,

Cum s-a despărţit Traian Băsescu în aceeaşi seară atât de PD cât şi de PDL




Traian Băsescu:
"Am vazut rezultatul Conventiei PDL, cred ca am fost cinstit cu acest partid. I-am spus ca dupa aceste alegeri ne vom alege fiecare drumul. Modul cum nu au inteles sa fie democrati ma face sa spun acum definitiv si pentru totdeauna: Adio, Partid Democrat. Astazi ne-am despartit. Ei nu mai sunt o piatra de moara pentru mine, eu nu mai sunt o piatra de moara pentru ei. Ma voi dedica constructiei unei alte solutii de dreapta, cu oameni cinstiti, cu oameni care nu fug cu urnele, cu oameni care accepta dreptul democratic al contestatiei si vreau sa stiti ca nu voi face nimic pentru a aduce alaturi de mine vreo bucatica din PDL...

PDL a demonstrat ca a putut fi pe o directie democratica atata timp cat a stiut de un lider autoritar.

Imediat ce au simtit ca pot singuri aripa fesenista a partidului a rabufnit, iar Conventia de astazi este proba ca 50% din partid este inca ancorat in naravurile FSN-ului. Adio PD, adio PDL. Noi azi ne-am despartit definitiv. Luati-va drumul vostru, iar eu il am pe al meu..."

Trec asta aici pentru că e un document istoric.

marți, 19 martie 2013

În UE scade numărul deceselor în accidente rutiere. În România creşte

Imagine de la accidentul provocat de jurnalistul Şerban Huidu la Timişu de Sus, în anul 2011
 
9%. Cu atât a scăzut în anul 2012, la nivel UE, număul deceselor în urma accidentelor rutiere. Vestea e bună. Jumătatea goală a paharului ţine de faptul că România se află în clubul mai puţin select al ţărilor UE în care s-a înregistrat o creştere (1%) a numărului de decese în urma accidentelor rutiere (alături de Austria 4% Luxemburg 3% şi Lituania 2%).

În cifre, evoluţia numărului de decese la un milion de locuitori e următoarea*:

                    1965        2010      2011     2012
România       98             111        94         96
Austria         252            66         62         64
Luxembrug  250            64         64         65
Lituania       250            90         97       100
Bulgaria        91           103         89        82
UE              171            62          60         55

*Am adăugat Bulgaria în tabel doar pentru că ne tot comparăm cu ei, deşi în cazul vecinilor noştri de suferinţe numărul de decese a scăzut (cu 3%)

În lumina acestor cifre, pe care le-a găsit pe site-ul Reprezentanţei Comisiei Europene, devine evident că în cazurile Austria, Luxembrug şi chiar Lituania (fosta nostră colegă de lagăr comunist), statisticile ultimului an pot înşela. Important e graficul evoluţiei numărului de accidente rutiere mortale şi scăderea drastică (de aproape patru ori în cazul primelor două, de 2,5 ori în cazul celei de a treia) a acestora faţă situaţia din urmă cu 50 de ani.

Constatăm că în România nu s-a schimbat nimic semnificativ în ultimii

luni, 18 martie 2013

La cantitate stăm bine: 36.643 de contacte în 2012

Logo-ul centrelor Europe Direct
36.643 de contacte (vizite, cereri prin email, telefonic, etc.) în 2012. Vorbim despre actvitatea celor 31 de centre de informare* Europe Direct Romania. E mult, e puţin? Media europeană e de 2073,9 contacte/centru, media României fiind de1182 media (cele mai tarila capitolul ăsta sunt centrele din Luxemburg (2511contacte/centru). E, oare, vreo legătură între cantitatea de contacte raportată de centrele de informare şi cunoştinţele oamenilor despre UE? Eu cred că poate fi făcută o legătură simplă.

marți, 12 martie 2013

Munca în zadar n-a omorât pe nimeni

Să udăm bine zona verde pe timp de ploaie, tovarăşi! FOTO: Călin Hera




Era o ploaie mocănească londonezo-pariziană, dacă-mi permiteţi exprimarea. Cam rece pentru gustul meu, dar ceea ce trebuie să reţineţi e cerul mohorât, încă de la primele ore ale dimineţii, şi ploaia. Context în care apariţia unei cisterne care trimitea jeturi de apă asupra zonei verzi mi s-a părut cel puţin stranie.

Cu siguranţă, pământul era deja bine îmbibat cu apă. Cu siguranţă, dispecerul, şeful de serviciu sau cine o fi fost deşteptul care a trimis cisterna pe traseu ştia cum e afară. Şi atunci?

În mod normal, această apariţie ar trebui să-l enerveze pe plătitorul de impozite din Sectorul 3 al Bucureştiului (fotografia am făcut-o pe la prânz, pe bd. Mihai Bravu, în Bucureşti, în dreptul Spitalului Victor Babeş). Ştiu: în România sunt aşa multe lucruri revoltătoare încât unul care udă iarba la concurenţă cu ploaia are darul de a stârni doar un eventual zâmbet.

marți, 22 ianuarie 2013

De ce nu se teme să vorbească doamna Hăineală Schmidt

Procurorul Oana Schmidt Hăineală, preşedintele CSM. Foto: Mădălina Prundea
O mică observaţie la un articol publicat de Laura Ştefan în Dilema Veche. În articolul cu pricina, Laura Ştefan încearcă să explice de ce e atâta zarvă în justiţie. Foarte aproape de fenomen, Laura ştie multe şi poate explica multe. Articolul din Dilema, deşi dens, îmi lasă impresia că nu răspunde întrutotul la întrebarea din titlu. Înţeleg, urmează o perioadă grea, decisivă etc. (în România mereu urmează o perioadă grea...).

Toate ar fi bune şi frumoase dacă Laura Ştefan n-ar spune: "E bine că avem în acest an în fruntea CSM un procuror care nu se teme să vorbească".

Ei, bine, aici m-a pus pe gânduri. Oare Laura chiar n-o ştie pe doamna Schmidt-Hăineală?

Adrian Neacşu: "Şi pasiunile pot fi ucise"

Judecătorul Adrian Neacşu, membru CSM. Foto: Călin Hera

Reiau mai jos ce a scris pe Facebook judecătorul Adrian Neacşu, membru CSM, cu o zi înainte de a se prezenta la ANI. Am remarcat amărăciunea unui om despre care păstrez cea mai bună amintire şi am cea mai bună părere. 

Am evitat până acum să mă pronunţ în legătură cu întâmplările din CSM; în primul rând pentru că am încercat să înţeleg cât mai bine. Îmi lipsesc încă nişte elemente, dar sunt foarte aproape de a-mi fi format o opinie. 

Fără legătură cu această opinie, remarc şi eu, cu aceeaşi amărăciune, că seria coincidenţelor din istoria ultimilor 20 de ani adaugă pe răboj chemarea concomitentă la ANI a domnilor Adrian Neacşu şi Horaţius Dumbravă, la scurt timp după izbucnirea unui scandal regretabil în CSM.

joi, 17 ianuarie 2013

Andrei Udişteanu, premiul I la concursul Blogger european (categoria presă scrisă şi online)

Fotografie de Codrin Prisecaru (Evz)
Fostul meu coleg (mai tânăr), Andrei Udişteanu, a câştigat concursul Reporter european, categoria presă scrisă şi online. Mă bucur pentru el. Găsiţi aici articolul publicat în Evenimentul zilei şi aici lista câştigătorilor la toate categoriile.

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters