112

Alexandra, trădată de statul român

La aceste stenograme nu vreau să adaug nimic. Deocamdată.

Despre tinerii frumoși și liberi care ne vor uimi. Un interviu pentru PR România

Felul în care se lucrează în gimnaziu și în liceu este atât de departe de nevoile reale ale adolescenților, atunci când vorbim despre educație, încât este un adevărat miracol că foarte mulți reușesc să rămână inventivi și vii. Așa grăit-am în discuția cu Dana Oancea. 

Mă bucur că România are, din nou, o șansă. Nu că un om, fie el și Dragnea, e la pământ

Liviu Dragnea în drum spre pușcărie. Sursa: RomâniaTV

Eu nu mă bucur că Liviu Dragnea e un om la pământ. Merită cu vârf și îndesat tot ce i se întâmplă și asta ar trebui să fie o pildă pentru toți cei care cred că își pot permite orice (puterea e cel mai teribil drog), dar nu mă bucur și nici nu mă înghesui să văd un om dărâmat. Mă mulțumește gândul că sistemul mafiot creat de el s-a zdruncinat teribil și, cu înțelepciune din partea câștigătorilor de duminică, există șanse ca acest sistem chiar să își trăiască ultimele clipe. 

Despre agresivitate. O amintire cu Mihai Șora

Mihai Șora, în timpul primei Ore de caligrafie la Muzeul Național Cotroceni. Foto: Adrian Dan

Cu dl. Mihai Șora am avut bucuria să dau mâna pentru prima oară abia după ce împlinise 100 de ani. Era în toamna anului 2017, la prima Oră de caligrafie la Muzeul Național Cotroceni. Au urmat alte câteva întâlniri. Cea mai recentă, la o cafenea din Piața Romană.

Atunci când Justiția e minge de ping-pong

Vedere din București. Imagine simbolică: ...de vânzare pe Justiției. Foto: Călin Hera

Ping-pong penibil între Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție. Instituții cu greutate, care ar trebui să fie serioase, nu își asumă riscul de a se pronunța într-un fel sau în altul pentru că este vorba de soarta lui Liviu Dragnea, acest mic Ceaușescu al României contemporane. O Justiție împănată cu lașitate este o Justiție cu asterisc.

În umbra Marelui Urs

Ieri dimineață, a urcat un tip în metrou (îmi place să circul cu metroul). Era scund, blondiu, cu barba scurtă, îmbrăcat modest, dar curat. Avea o chitară.

Așa-i în tenis. Așa-i în viață

Simona Halep își îmbrățișează coechipierele la finalul meciului cu Cehia. Sursa: captură Digi Sport

România învinge Cehia și ajunge în semifinalele Fed Cup. Dar ceea ce s-a întâmplat în acest weekend este chiar mai mult decât atât. Pentru că un meci de tenis bun este ca o reprezentare a vieții pur și simplu. Un meci de simplu, unul de dublu. În acest weekend am urmărit meciul de Fed Cup Cehia-România de parcă m-aș fi uitat la un film pasionant. De parcă aș fi citit o carte bună.