O scrisoare deschisă pe care am semnat-o şi eu

Am primit-o, după peripeţii, am citit-o, am acceptat-o, am semnat-o, ceea ce vă îndemn şi pe voi.

Reprezentante și reprezentanți mass-media,

Vă invităm pe 25 noiembrie, Ziua internaţională ce marchează lupta împotriva violenţei asupra femeilor, să vă alăturați protestului ce se va desfășura în Piaţa Presei Libere și să semnați angajamentul de a condamna și de a vă opune misoginiei, sexismului și trivializării violenței asupra femeii în mass-media. Trebuie să tragem un semnal de alarmă: violenţa nu este divertisment!

Violența împotriva femeilor este un fenomen social extins în România. 12.000 de cazuri de violenţă s-au înregistrat anual în ultimii trei ani, iar cazurile de viol au crescut de la an la an cu aproape 9%. Acestea sunt doar cazurile raportate. Cifrele reale sunt mult mai mari, într-o cultură care tolerează violența împotriva femeilor și descurajează raportarea violenței și agresiunilor sexuale.

Sikorsky: Fondurile de coeziune sunt Planul nostru Marshall

Ministrul polonez al Apărării, Radek Sikorsky

O chestie de culoare, dar nu doar atât: în ziua în care a semnat comunicatul comun privind necesitatea unei armate comune UE, ministrul polonez al Apărării, Radek Sikorsky (care a fost cetăţean britanic timp de 20 de ani), i-a „certat” pe englezi pentru tăierile preconizate ale bugetului UE.

"Ne-am luptat singuri cu Hilter, apoi nu ne-aţi lăsat să ne bucurăm de libertate (deal-ul de la Yalta), ci ne-aţi dat pe mâna URSS. Fondurile de coeziune sunt Planul nostru Marshall", a zis Sikorsky (nu chiar aşa, dar asta e ideea).

Am găsit povestea asta pe euobserver, care a citat interviul acordat de Sikorsky lui The Times.

Al treilea război mondial. Paşi către armată comună a UE

E ironic şi nu prea (trăim pe Terra): Uniunea Europeană a primit Premiul Nobel pentru Pace şi, în acelaşi timp, pune la cale o armată comună. Miniştrii apărării din cinci state membre au vorbit joi la Paris despre necesitatea unei noi structuri militare a Uniunii Europene. Au şi semnat un comunicat în acest sens. 

De altfel, lucrurile sunt serioase şi împinse destul de departe.  

Obiectivele militare imediate se referă la Somalia (care luptă cu islamiştii şi cu piraţii), Mali (care vor să recucerească nordul ţării), Libia (luptă cu milițiile islamiste), Balcanii de Vest (care trebuie „normalizaţi”), Georgia (unde trebuie soluţionate conflictele) şi Afganistan (formarea poliţiei de aici).

Un detaliu: cele cinci ţări sunt Germania, Franţa, Polonia, Spania şi Italia. 

Un alt detaliu: Marea Britanie nu e de acord. Încă.

P.S. Ideea din titlu, "Al treilea război mondial" nu-mi aparţine. E mai jurnalistică decât aş vrea, dar are o noimă cu care încerc să mă obişnuiesc (trăim pe Terra).

Din ciclul „Ce a vrut să spună autorul?”. Azi, Mihai Răzvan Ungureanu

Fostul posibil viitor candidat la preşedinţia României, MRU, spune lucruri cu tâlc

L-am ascultat azi pe preşedintele Forţei Civice, dl MRU. Principala lui misiune a fost să-i răspundă lui Crin Antonescu. (Aseară şi Traian Băsescu, preşedintele României, i-a răspuns aceluiaş Crin. Ce chestie!)

Pe scurt, MRU, fost viitor posibil candidat la preşedinţia României, a părut deranjat de afirmaţiile crinantonesciene privind implicarea serviciilor speciale în politică. Aşa că a zis: „Îi spun ceva domnului preşedinte al Senatului, Crin Antonescu: presupunând prin absurd că serviciile speciale ale României s-ar implica în politică, tare mi-e teamă că domnia sa nu ar fi om politic”.

A vrut să spună ce mi se pare mie? E aceasta noua lovitură pregătită de domniile lor ARD-iştii?

O jigodie frustrată l-a făcut incompatibil pe un distins. A început campania electorală

Horia Georgescu

Dan Mihalache

ANI a găsit patru incompatibili în guvern fix la startul campaniei electorale. Măi, măi!
Răspunsul împricinaţilor: Horia Georgescu e "o jigodie frustrată" (Dan Mihalache). Se anunţă vremuri cool!

Ce trebuie să spui când pierzi alegerile. Un exemplu de pe altă planetă

Candidatul republicanilor, Mitt Romney, îşi recunoaşte înfrângerea fără a acuza fraude electorale sau ticăloşia celorlalţi

Discurs de candidat care a pierdut alegerile: "Naţiunea noastră şi-a ales liderul. Mă voi ruga pentru el şi pentru această ţară măreaţă. Naţiunea noastră se află acum într-un punct critic. Nu avem timp acum să ne certăm, ci trebuie să ne unim forţele. Nu doar noi politicienii, ci cu toţii trebuie să facem aşa". 

Se întâmplă în Statele Unite. Atât.

Reporneşte inima PPE străbătută de sigla Reebok (fără băţ)

Siglele ARD (sus) şi PPE (jos)

Atunci când Ovidiu Nahoi m-a întrebat despre atmosfera de la lansarea candidaţilor ARD am răspuns că a fost ceva vânzoleală pe holul Operei Române, în special atunci când au apărut Emil Boc (da, ca să vezi!) şi Cristian Boureanu (cu care s-au fotografiat două domnişoare). E drept, n-am prins live venirea Elenei Udrea. Altfel, Sandra Pralong, ca să dau un exemplu, a trecut neobservată.

Vânzoleala de pe hol n-a trecut însă şi în sală. Candidaţii de carton de pe scenă păreau mai încrezători decât cei din fotolii. E drept, n-aveau la gât eşarfele mov pe care le-a găsit fiecare om pe scaun, dar, din când în când, le erau proiectate pe piept inimi ARD.

Candidaţii de carton ai ARD. Foto: Calin Hera

Că tot veni vorba: am discutat niţel cu unul dintre cei care îşi asumă sloganul "Reporneşte inima României". Lui i se pare că e un slogan foarte potrivit. Elenei Udrea i se pare că e cam sentimental. Mie mi se pare şchiop, căznit, greu de reţinut (spuneţi de zece ori "reporneşte") şi cam fără noimă. Am înţeles io că ARD se vrea a fi motorul viitoarei guvernări, iar un motor poate fi repornit, dar ce te faci dacă sigla alianţei e o inimă, nu un motor?!

N-am răspuns la întrebarea "Dar tu cum ai fi vrut să fie sloganul?" fiindcă nici nu mi-am pus problema. Înţeleg că e o gândire la bază, că Alianţa România Dreaptă (şi nu România Democrată, cum spunea azi şeful campaniei electorale ARD, Adrian Videanu, într-o intervenţie la TV) îşi trage, deci şi inima din siglă, sevele din Partidul Popular European. Dar de ce a fost nevoie să umple inima cu ARD scris mare, neelegant? Şi de ce au străbătut-o cu o sigla Reebok (din care au scos băţul)?

Încă două-trei vorbe despre marea lansare. Definitoriu mi s-a părut discursul lui Aurelian Pavelescu. Vorbea despre furia îndreptăţită a tinerilor din România (e deschisă discuţia pe cine sunt ei furioşi), după care a făcut o frumoasă voltă oratorică, spunând că ei, arediştii, sunt furioşi, la rândul lor. "Sunteţi furioşi? Arătaţi-mi cât sunteţi de furioşi!" îşi îndemna el auditoriul plictisit, care nu era furios nici măcar pe faptul că a fost târât acolo ca să asiste la discursuri goale, false, ipocrite.

A, tot de la Pavelescu am aflat că în 9 decembrie va fi ultima zvâcnire a conspiraţiei anti-româneşti începută în anul 1945. Cul!

Am zis să vă zic, deşi, probabil, aţi mai citit despre. Dan şi Indira parcă ar fi fost acolo, aşa fain au scris!

Pronosticurile mele pentru alegerile din 9 decembrie

Profit de ultimul sondaj IMAS comandat de Adevărul ca să trec aici evoluţia formaţiunilor politice în timpul unei lungi veri fierbinţi.

Evoluţia principalelor formaţiuni politice din România în sondajele de opinie IMAS realizate de-a lungul verii 2012

. Sursa: adevarul.ro

Considerând că aceste sondaje sunt pe bune (n-am motive puternice să mă îndoiesc), se pot trage câteva concluzii şi se pot face câteva previziuni.

USL a depăşit momentul extrem de delicat pricinuit de eşecul acţiunii "Demiterea preşedintelui şi urcarea lumii civilizate în cap" (DPULCC) şi reuşeşte să stopeze un declin care părea de neoprit. În ajutor i-a stat îndeosebi adversarul, fie că s-a numit PPDD sau ARD. Oricum, nu cred că USL va avea, în alegeri, scorul din sondajele de acum, pentru că ne aşteaptă o campanie electorală dură, dură, dură. Să nu uităm că Traian Băsescu a stat la cutie şi, o ştie toată lumea, pregăteşte o lovitură pe care o vrea năucitoare pentru săptămâna viitoare. Pronostic: 52%

ARD nu adună nici măcar cât avea PDL înainte de alcătuirea alianţei. Este clar că aportul electoral al FC, PNŢCD-Pavelescu şi partidul lui Neamţu e cel mult zero. Folosul a fost, desigur, atenuarea pierderilor şi salvarea electorală a câtorva speranţe ale Oastei lui Băsescu. Dacă liderul de facto va reuşi o lovitură bună (vorbeam mai sus), e posibil ca ARD să sară puţin de vârful acestei veri, înregistrat după referendum şi degringolada USL, dar va fi departe de cele 25 de procende visate. Pronostic: 19%

PPDD mă uimeşte în continuare. Pur şi simplu nu pot să cred că ar putea vota cineva cu acest partid altfel decât la mişto. Nu cred în cele 15 procente afişate acum, sunt convins că acest partid va mai scădea, dar tot mă mir, cu amărăciune, văzând că un român din zece gândeşte mai greu. Serios vorbind, aventurismul lui Dan Diaconescu (mă bucur că a pariat greşit cu Oltchim, îmi pare rău de Oltchim) va fi salvat electoral doar de cei câţiva ciudaţi refuzaţi de alte partide, pe care şi i-a pus pe liste. Dacă ar fi după mine, niciunul n-ar merita un loc în Parlament, în frunte cu armia doljeană. Pronostic: 13%

UDMR a avut oscilaţii de-a lungul verii, dar asta ţine mai mult de eşantionul folosit. Desigur, Uniunea va intra în Parlament şi va guverna, cel mai probabil într-o formulă care acum pare bizară. Pronostic: 6%