O fotografie cât 1000 de cuvinte. Crop după Gabriela Bârliga
Unul dintre cele mai proaste lucruri care ni se poate întâmpla azi este bâjbâiala, degringolada politică. Atât pe plan intern, cât şi ca imagine externă, România trebuie să transmită mesajul că e un loc sigur, stabil, predictibil. Despre criza economică încă nu se vorbeşte la timpul trecut, despre ameninţările la securitatea în estul Europei se vorbeşte la prezent şi la viitor.
România nu a excelat niciodată la capitolul stabilitate/predictibilitate. Alte interese în afară de cel public au găsit mereu teren numai bun pentru a se manifesta. Iar azi, acest lucru pare cu cât mai evident, cu atât mai periculos.
Evenimentele post-europarlamentare mi se par cel puţin la fel de preocupante pe cât au fost cel din vara anului 2012. În alt fel, totuşi.
Lucrurile vor mai fi învolburate câteva zile, apoi vor începe să se mai limpezească. În contextul regrupărilor, transferurilor de parlemantari şi eventuale aripi de partide, dezvălurilor şi atacurilor, factorilor DNA şi ANI etc., scena politică poate evalua oricum, la prima vedere. La a doua, variantele nu sunt chiar atât de numeroase. Să scrutăm niţel.
Liderul PNL Crin Antonescu anunţând că premierul Victor Ponta are răgaz până luni să vină cu Guvernul în Parlament
Liderii USL Crin Antonescu şi Victor Ponta au decredibilizat sfânta instituţie a ultimatumurilor. Asta cel puţin de la apariţia Crizei Iohannis, de când cei doi parteneri (sic!) politici şi-au transmis unul altuia atâtea ultimatumuri încât le-am pierdut şirul. În general, vorbim despre ultimatumuri de genul "ia-l de pe mine, că-l omor!". Au făcut exces de figuri de stil, respectiv de figuri sobre, încărcate de importanţa momentului şi şi-au trimis cele mai cumplite ameninţări.
Ultima serie de ultimatumuri a fost cea de adineauri. Acum, fiecare aşteaptă ca, "până luni", celălalt "să se decidă".
Dacă tot ne încordăm muşchii cu prezenţa online, mă gândesc că site-urile PNL, PSD şi USL ar trebui să fie, în aceste zile de criză politică majoră, principalele surse de informare/canale de comunicare ale principalilor actori instituţionali prin intermediul cărora să fie transmisă informaţia de bază, puncte de vedere importante, oficiale, principii enunţate / păstrate pe vreme de vâltoare.
Ştiam că în practică lucrurile nu stau chiar aşa. Site-urile de partid sunt nişte chestii aşa, de formă, că doar n-or fi sediile online ale partidelor, nu? Cine-şi permite luxul să pună pe cineva să aibă grijă de site-uri, atunci când mult mai profundă e penetrarea via TV, plus glumiţe sau încruntări feisbuchiene făcute de locotenenţi de tot felul ori contre pe surse?
Profit de ultimul sondaj IMAS comandat de Adevărul ca să trec aici evoluţia formaţiunilor politice în timpul unei lungi veri fierbinţi.
Evoluţia principalelor formaţiuni politice din România în sondajele de opinie IMAS realizate de-a lungul verii 2012
. Sursa: adevarul.ro
Considerând că aceste sondaje sunt pe bune (n-am motive puternice să mă îndoiesc), se pot trage câteva concluzii şi se pot face câteva previziuni.
USL a depăşit momentul extrem de delicat pricinuit de eşecul acţiunii "Demiterea preşedintelui şi urcarea lumii civilizate în cap" (DPULCC) şi reuşeşte să stopeze un declin care părea de neoprit. În ajutor i-a stat îndeosebi adversarul, fie că s-a numit PPDD sau ARD. Oricum, nu cred că USL va avea, în alegeri, scorul din sondajele de acum, pentru că ne aşteaptă o campanie electorală dură, dură, dură. Să nu uităm că Traian Băsescu a stat la cutie şi, o ştie toată lumea, pregăteşte o lovitură pe care o vrea năucitoare pentru săptămâna viitoare. Pronostic: 52%
ARD nu adună nici măcar cât avea PDL înainte de alcătuirea alianţei. Este clar că aportul electoral al FC, PNŢCD-Pavelescu şi partidul lui Neamţu e cel mult zero. Folosul a fost, desigur, atenuarea pierderilor şi salvarea electorală a câtorva speranţe ale Oastei lui Băsescu. Dacă liderul de facto va reuşi o lovitură bună (vorbeam mai sus), e posibil ca ARD să sară puţin de vârful acestei veri, înregistrat după referendum şi degringolada USL, dar va fi departe de cele 25 de procende visate. Pronostic: 19%
PPDD mă uimeşte în continuare. Pur şi simplu nu pot să cred că ar putea vota cineva cu acest partid altfel decât la mişto. Nu cred în cele 15 procente afişate acum, sunt convins că acest partid va mai scădea, dar tot mă mir, cu amărăciune, văzând că un român din zece gândeşte mai greu. Serios vorbind, aventurismul lui Dan Diaconescu (mă bucur că a pariat greşit cu Oltchim, îmi pare rău de Oltchim) va fi salvat electoral doar de cei câţiva ciudaţi refuzaţi de alte partide, pe care şi i-a pus pe liste. Dacă ar fi după mine, niciunul n-ar merita un loc în Parlament, în frunte cu armia doljeană. Pronostic: 13%
UDMR a avut oscilaţii de-a lungul verii, dar asta ţine mai mult de eşantionul folosit. Desigur, Uniunea va intra în Parlament şi va guverna, cel mai probabil într-o formulă care acum pare bizară. Pronostic: 6%
Ferestre inegale la televiziunea RTV în momentul în care MRU, speranţa politicii româneşti (aripa "Salvaţi PDL!") ţine un discurs despre necesitatea, consistenţa şi viitorul Alianţei România Dreaptă
Trebuia să fie un moment festiv, care să suscite dezbateri, să facă agenda zilei şi să fie socotit un moment de răscruce a politicii româneşti. Momentul era bine ales: duşmanii din USL tocmai îşi terminaseră sejurul de la Murighiol şi îşi luaseră o binemeritată pauză mediatică,. Ochii poporului televizoman avid de politichie urmând să fie aţintiţi pe figurile grave ale domnilor Vasile Blaga şi Mihai Răzvan Ungureanu (parcă l-am văzut şi pe Aurelian Pavelescu prin zonă). Iar urechile aceluiaş popor urmau să stea deschise pentru a prelua declaraţiile pline de miez ale sus-numiţilor. Se năştea Alianţa România Dreaptă (da, şi mie îmi sună cam agamiţădandanacheian).
Acesta a fost contextul. Şi totuşi televiziunile de ştiri s-au concentrat pe povestea ursului ucigaş. A fost probabil cea mai televizată autopsie făcută vreodată unui urs brun şi, aşa cum îi stă bine unei poveşti care se întâmplă în România, nimic nu e cert, finalul e neaşteptat, mai ales că, atunci când va fi un final, acesta nu va mai fi interesant pentru nimeni - specialiştii în halate albe n-au putut preciza dacă lighioana ucisă azi-noapte e cea care a atacat ieri trei oameni sau e vorba doar despre un biet urs ghinionist.
Una peste alta, naşterea construcţiei care va salva (sau nu) România a fost lăsată de televiziuni într-o fereastră mică, fără sonor, întâietatea fiindu-i rezervată domnului Urs, care este sau care nu este.
Hilar, cred că acesta este cuvântul. Şi cred că există un rost, un înţeles, atunci când lucrurile se amestecă aparent fără noimă. Păcat doar că a murit un om şi că a fost ucis un urs probabil nevinovat. Construcţii politice scoase din joben, şubrede şi/sau aberante se vor mai naşte (pentru prietenii mei aflaţi de o parte şi de cealaltă a baricadei: USL face parte din aceeaşi categorie, dar încă n-a apărut în peisaj ursul brun atoateumbritor).
Traian Băsescu a lăsat costumul în dulap (alături de scheletele aferente, hă-hă!) și a îmbrăcat hainele de campanie electorală. Aceasta pare a fi prima strategie de imagine pentru referendumul din data de 29 iulie.
A doua strategie identificată este aceea că declarațiile de presă vor fi drămuite: vom avea zile de cvasităcere (cum a fost cea de azi, când președintele suspendat a ieșit „în lume” doar ca să-și arate Loganul și să le împartă ziariștilor care-l așteptau la sediul de campanie niște apă și ceva pungi cu fructe anume puse în portbagaj. Detaliu: Traian Băsescu nu a fost filmat la cumpărături (cum îi place să i se întâmple deseori), ceea ce sprijină ideea că povestea cu „luați, mă, băieți, niște apă și fructe” n-a fost tocmai spontană. (Înregistrarea întâlnirii cu jurnaliștii, cărora le-a dat fructe și apă în loc de declarații, aici.)
A treia strategie e datul cu bățul PDL prin gardul USL; iar acum cel mai tare îi doare pe cei din PSD chestia cu lovitura de stat.
A patra strategie va consta în loviturile dure pe care Traian Băsescu le va aplica adversarilor - și aici mă refer la lovituri dure, bazate pe dosarele strânse de președinte la sertar, de-a lungul bunei sale colaborări cu serviciile secrete. Nu pot spune unde anume va lovi întâi, dar va fi ceva spectaculos și neașteptat!
A cincea strategie va trebui să țină cont de decizia Curții privind „cvorumul” de la referendum.
Dacă guvernul nu va impune cumva ideea că referendumul se organizează pe baza Ordonanței de Urgență (care n-a fost amendată de Curte) și nu va micșora numărul de cetețeni cu drept de vot, atunci Traian Băsescu va trebui să-i convingă pe oameni că e mai bine să nu voteze (astfel încât referendumul să nu fie validat).
Guvernul dă însă impresia că va aduce suficient de mulți oameni la vot (eventual lucrând la definirea lui „suficient de mulți”), astfel încât strategia lui TB va fi cea normală: să convingă oamenii să voteze în favoarea lui.
Am mai văzut exit-poll-uri scandalos de eronate, dar nu cred că e cazul acum. Triumful spectaculos al USL n-ar fi fost posibil dacă PDL s-ar fi comportat normal în anii de guvernare.
În loc de normalitate, PDL a afișat aroganță și a reușit o performanță greu de imaginat în 2005: s-a transformat, în multe privințe, într-un fel de PSD-Adrian Năstase.
PDL n-ar fi fost PDL (nici în ceea ce a fost bun la acest partid, nici în ceea ce e rău) fără Traian Băsescu. El i-a făcut, el i-a omorât. N-o s-o recunoască vreodată, dar dacă ar fi vrut să acorde vreo șansă acestei formațiuni ar fi lăsat-o liberă cu mult timp înainte. În loc de asta, a sufocat partidul cu personaje din ce în ce mai detestate de cei mai mulți dintre semeni.
Îmi pare rău de uriașele energii care s-au adunat la un moment dat în jurul PD și de cei care au rămas (până azi), din convingere, alături de acest partid. Mulți, puțini, cine mai știe? Desigur, sunt mai puțini cei care au crezut sincer în acest partid decât cei care au avut un interes foarte concret să creadă.
Nucelul partidului conține personaje consumate din toate punctele de vedere, așa că PDL are toate șansele să dispară și foarte puține șanse să renască. Ducă-se!
Cei aflați pe val acum probabil că se vor îmbăta cu succesul deplin nesperat. Din păcate, România pare incapabilă să ofere o grupare politică puternică nu doar prin aparat funcțional în ziua alegerilor, ci mai ales după. Cei care se află azi pe culmile bucuriei să arunce o privire la lista primarilor din București: Oprescu, Onțanu, Negoiță-Rin, Piedone, Vanghelie (vorba lui Comanescu)... Care e entuziasmul aici?!
Da, Chiliman e din alt film, dar ați prins ideea.
Era logică, era necesară zdobirea PDL. Sunt lucruri pentru care se plătește. Pe de altă parte, e prima oară când chiar n-am avut nicio pasiune pentru un scrutin. Am crezut că dezamăgirea e mai răspândită, dar puhoiul de oameni care a votat azi mi-a arătat un entuziasm pe care nu-l înțeleg prea bine. Nu vreau să mă refer iar la vorba bunicului meu („Schimbaerea domnilor, bucuria proștilor”) și n-am, în niciun caz, vreun sentiment de amărăciune. Dar nici nu-mi vine să sar în sus de bucurie.
Vorba aia: Am tăiat porcul. Cum îl preparăm?
p.s. Mă gândesc că ar fi cazul să începem să vorbim mai puțin despre PDL. Mie mi s-a cam luat și sunt destui băieți interesanți și dincoace, nu-i așa?
Statuia lui Corneliu Coposu, Bucureşti, 2012 - FOTO: Calin Hera
Mişcarea asta populară pe care o pune la cale PDL e ca o pălărie cu care Măria, boită oricum pe obraji, vrea să rupă gura târgului (sau măcar să aburească doi-trei alegători ameţiţi). Mi se pare o oboseală. Şi, da, un gest disperat, a cărui idee principală e aceea că românii sunt bătuţi în cap şi foarte uşor de prostit.
Cu alte cuvinte, hai s-o îmbrăcăm pe distinsa doamnă Elena Udrea într-un tricou nou, mulat pe corp (puteam să mă abţin de la amănuntul ăsta, ştiu), să-i îmbrăcăm pe Flutur, Olteanu, Sulfina, Lăzăroiu, Gabriel Oprea*, Baconschi şi mai ştiu eu ce Igaşi cu tricouri asemănătoare şi să zicem că e altceva la mijloc - familii europene, modernitate, dinamism şi cinste de dă pe dinafară! Cam ăsta-i planul.
Iar pe tricou ar putea să scrie PNŢCD, că e un brand care poate prinde. Parcă-l văd pe Traian Băsescu
Crin Antonescu la Sinteza zilei (Antena 3): „Asta chiar m-a mâhnit în plan personal: l-au stricat pe Cristi Diaconescu. Adică, un om de talia, culturală, cel puţin, diplomatică, a lui Cristian Diaconescu, începe să vorbească, să mă ierte, în dodii, cum că nu s-a mai pomenit la Parlamentul European să voteze liberalii cu socialiştii. Păi dacă l-au făcut pe un om cum e Cristi Diaconescu, în stare de veghe, treaz, normal, la televizor, sau în public, unde era să spună asta... oamenii ăştia strică tot, pe ce pun Dincolo de chestiunile astea - am vrut să ne mai destindem, dar am vrut să dau un exemplu, că un om rezonabil, onorabil, bine pregătit profesional, nu un politruc, un om performant în domeniul său, uite unde l-a adus Băsescu!”
E înduiosător. Fragmentul face parte din discursul prin care liderul liberal si al USL justifică si argumentează următoarea miscare politică: depunerea tuturor „eforturilor posibile, oficiale şi neoficiale pentru a putea disloca o parte din actuala majoritate, pentru a putea rupe majoritatea domnului Băsescu în Parlament.”
NOTĂ. Am scris un editorial în Evz, dacă tot a venit vorba despre asta.
