Unde se termină asemănările dintre John Perkins şi Robert Turcescu

John Perkins, autorul "Confesiunii unui asasin economic"

Am stat de vorbă cu John Perkins, cel care a scris „Confesiunile unui asasin economic”. Am fost curios. Nu convins, ci curios. Aveam mai multe întrebări de pus, dar timpul a fost limitat. Biografia lui mi se pare ca desprinsă dintr-un film cu spioni – şi nu sunt original spunând asta. Pe de altă parte, sunt frapat de „transformarea” asasinului economic  într-un personaj dedicat înfăptuirii unei profeţii amazoniene.

Am avut, de-a lungul celor 30 de minute de dialog, sentimentul că l-am mai auzit undeva pe John Perkins. Glasul lui, tonul, partea în care a vorbit despre viitor, metaforele îmi erau foarte familiare.

În acelaşi timp, poate şi fiindcă trecuse foarte puţin timp de la ieşirea lui Robert Turcescu, aproape că am fost obligat să fac o paralelă între cele două deconspirări. Nu discut despre amploarea diferită a situaţiilor şi despre implicaţiile lor. La Perkins, vorbim de Statele Unite şi relaţiile puterii mondiale nr. 1 cu mai tot globul. La Turcescu, oricât de buric al pământului ne-am crede, miza e minoră (raportat la scara istoriei şi la implicaţii care să depăşească graniţele spaţiului carpato-danubiano-pontic).

Pentru cine candidează Teodor Meleşcanu

Două lumi? Meleşcanu şi Traian Rece. Foto: Cotidianul

Cotidianul publică un set de fotografii de un pitoresc aparte de la depunerea candidaturii lui Teodor Meleşcanu. Fiecare merită povestită, una dintre ele în mod special. Este vorba de aceea în care apar două personaje atât de diferite încât par pur şi simplu opuse. Teodor Meleşcanu şi Traian Rece. Sunt două lumi între care pare să nu existe nici cea mai mică legătură. Pe un chip se citeşte rafinamentul, rezultatul a zeci de ani de experienţă diplomatică, pe celălalt o îndelungată experienţă de viaţă, la firul ierbii, ca să mă exprim aşa.

Momentul Turcescu şi presa din România

Prim-plan semiprofil. Robert Turcescu, încărunţit înainte de vreme, spune că nu mai poate să mintă. „Eram fariseu. Eram în faţa voastră un nimeni, un ins care vă minţea”, spune omul care, cândva, oferea bile albe şi bile negre mai marilor zilei (ca unor şcolari). Acum, îi tremură vocea. Discursul e incoerent, aluziv, patetic, încărcat. Dramatic. Răspunsuri parţiale, cuiva. Dumnezeu. Numele Domnului e pomenit cu o voce care nu mai tună, ci tremură. Nu mult, dar perceptibil. Apoi, lavaliera e dată jos şi Robert Turcescu pleacă. Iese din scenă. Luminile sunt puse bine. Televiziune. Acolo a început totul, acolo s-a sfârşit. Acolo a fost, de această dată, miza. Acolo au dat. Unde crapă?

Eu cu cine nu votez?

Pentru personajul Cetăţeanul turmentat era simplu: avea de ales între doi candidaţi, dintre care, în final, a rămas doar unul.

Pentru personajul Alegătorul român 2014 e mai complicat. Pe de o parte, e ceva mai pretenţios şi are patru-cinci televiziuni la care se uită ca să afle, ronţăind obişnuitul pop-corn politic. Pe de altă parte, sunt cel puţin cinci candidaţi care vor obţine măcar 2-3% din voturi fiecare (Victor Ponta, Klaus Iohannis, Elena Udrea, Călin Popescu-Tăriceanu, Monica Macovei).

Ce ne pasă nouă, românilor, de referendumul din Scoţia?

Premierul britanic, David Cameron, şi cel al Scoţiei, Alex Salmond, şi-au pus carierele pe masă. Amândoi vor fi altfel la capătul zilei de astăzi. Şi ce ne pasă nouă, românilor? Uite că ar trebui să ne pese.

Prima pagină în Scoţia în Ziua R, a Referendumului

Pagina elecronică a BBC News se deschide cu ştirea despre referendumul din Scoţia

The Guardian publică prima pagină a principalelor ziare care apar în Scoţia în Ziua R, a Referendumului pentru independenţă (18 septembrie 2014). Am şi eu o părere despre acest eveniment, sper să apuc s-o expun.

Decoamdată, comentez pe scurt primele pagini ale unei prese

Cazul Siveco. Ce este şi ce vrea el

Deşi a trecut o săptămână de la arestarea Irinei Socol, preeşedintele Siveco România, detaliile legate de acest dosar şi implicaţiile lui rămân încă nelămurite. În vreme ce reprezentanţii companiei neagă acuzaţiile de evaziune fiscală în domeniul comercializării de programe informatice, pe piaţă stau să apară informaţii dintre cele mai spectaculoase, cu implicaţii în lumea politică, a serviciilor secrete şi a afacerilor de zeci de milioane de euro.

Cine e Acoperitul?

Servicii secrete, ofiţeri acoperiţi, autonomia Ţinutului Secuiesc. Acesta e freamătul zilei, acesta zbuciumul. Căci, la 25 de ani de la eliminarea lui Nicolae Ceauşescu şi teoretica încheiere a socotelilor cu regimul comunist, marii păpuşari aruncă pe piaţă câteva petarde clasice, care încă prind într-o societate care nu se maturizează.

OUG merge mai departe cu ajutorul Avocatului Poporului

Atunci când le-a venit ideea să suspende pentru o lună şi jumătate aplicarea Legii Administraţiei Publice Locale, ca să poată profita din plin de nestatornicia politicienilor români, cei din PSD şi-au luat câteva măsuri de precauţie. Una dintre ele poartă un nume cu rezonanţă aparte: Victor Ciorbea.

A fost sau nu a fost? Trei mize ale unei false probleme

Dezbaterea politică este dominată în aceste zile de o falsă problemă: a fost sau n-a fost Klaus Iohannis la sediul Grivco, în urmă cu cinci ani, să-şi negocieze susţinerea pentru postul de prim-ministru interimar?

Trei sunt mizele acestei întrebări, una mai importantă decât alta.