DNA. De la caltaboşii lui Remeş la cele 101 de tablouri din Colecţia Darius Vâlcov

Larisa Popa, ex-Slatina, ex-Miss, ar fi găzduit o parte din Colecţia Vâlcov

Între PSD (ca partid continuator al PSD, că tot îi place lui Liviu Dragnea această imagine) şi partidele istorice există tot felul de diferenţe. Unele ţin de istorie, tradiţie, principii, altele, iată, se referă la chestiuni mai meschine, cum ar fi nivelul corupţiei. "Dar, vai, avem şi noi corupţii noştrii!", poate rosti orice membru de partid mai mare sau mai mic, însă pesediştii se pot lăuda, pe bună dreptate, că joacă în altă ligă.

DNA reţinut (probabil cel mai sec comunicat de la anti-corupţie)

Comunicatul de presă al DNA referitor la reţinerea şi acuzaţiile aduse Elenei Udrea

DNA a publicat aseară probabil cel mi sec comunicat de presă din ultimele luni, de când nu trece o zi fără o reţinere de răsunet. Dacă, de obicei, aflăm inclusiv detalii spumoase despre faptele incriminate, în cazul celei mai spectaculoase reţineri a momentului, cea a Elenei Udrea, comunicatul e scurt & sec, poate fi învăţat pe de rost:

Udrea. DNA Udrea

Elena Udrea, dusă cu mandat la DNA. Sursa foto: Facebook

Anunţ interesant făcut de Elena Udrea pe pagina de Facebook în urmă cu câteva minute: "În această dimineaţă, am fost invitată în persoană (a se citi "cu mandat") de procurori la DNA pentru a oferi lămuriri.

Mă surprinde oarecum decizia lor de a proceda astfel având în vedere că m-am arătat în permanenţă dispusă să colaborez cu anchetatorii şi să lămuresc lucrurile pe care le cunosc în diversele speţe care se află în analiză. Evident că aşa voi şi proceda."

Struţăria lui Greblă sau cine mai sparge embargoul impus Rusiei

DNA face zilnic un portret al societăţii corupte române

Percheziţii la ferma de struţi a lui Toni Greblă. Acesta este titlul unei ştiri pe care HotNews a publicat-o joi, 22 ianuarie 2015. Pentru cei care au deschis abia atunci televizorul, ştirea promite lucruri interesante. Percheziţii înseamnă că există suspiciuni, fermă de struţi sună pitoresc, a afacere de luat în seamă, iar numele lui Toni Greblă are o rezonanţă aparte; în orice caz, nu rimează cu afaceri proprii şi percheziţii.

Frumoasa şi bestia

Alina Gorghiu şi Vasile Blaga - caricatură de Cotidianul.ro

Alegerile interne din PNL aduc o noutate pe scena politică autohtonă: e prima oară când o femeie, şi încă una foarte tânără (are 36 de ani), trece la conducerea unuia dintre cele mai importante partide din România. Ascensiunea Alinei Gorghiu are mai multe explicaţii, dar istoria o va consemna pe cea mai importantă: faptul că a fost sprijintă de omul cel mai în vogă din România. Dar, de acum, important e ce şi cum va urma, fiindcă fostul purtător de cuvânt al PNL preia şefia partidului într-un context mai mult decât interesant, marcat de două momente: instalarea la Palatul Cotroceni a preşedintelui Klaus Iohannis, respectiv în tranziţia către aşa-zisul mare Partid Naţional Liberal.

Strategia PSD de cosmetizare a realităţii că a dat-o rău de tot în bară

„Victor Ponta a redat PSD mentalitatea de învingător şi de partid aflat în fruntea topurilor, în România”. Citeşti şi te cruceşti. Spusa îi aparţine lui Dan Sultănescu, care se prezintă drept „analist politic, coordonator al proiectului infopolitic, director executiv în cadrul Fundaţiei Multimedia pentru Democraţie Locală”. În realitate, Sultănescu este unul din consilierii lui Victor Ponta. I-a fost strateg în campania electorală.

N-am ales la întâmplare declaraţia lui Sultănescu, extrasă dintr-un interviu acordat site-ului ContextPolitic.ro. Pentru cine nu ştie, consilierii politici şi de imagine sunt un fel de promptere ale politicienilor. Le pun vorbe în gură. Dan Sultănescu, alături de Mirel Palada, Bogdan Teodorescu şi ceilalţi, au dat linia comportamentului lui Victor Ponta în ultimul an (fireşte, n-a lipsit amprenta personală a premierului).

Ce înseamnă atacul lansat joi seară de Traian Băsescu

La capătul a zece ani în care ţara s-a împărţit în băsişti şi anti-băsişti, lui Traian Băsescu îi este greu să se împace cu gândul că de Crăciun va fi un fost. Aceasta este una din cheile în care se poate citi declaraţia de presă de joi seară, în care pune tunurile pe Victor Ponta (îi cere să demisioneze şi să propună un nou guvern, unul fără Ponta; critică atitudinea şi explicaţiile faţă de redevenţe etc.) şi mai aruncă ironii încoace şi încolo.

Dacă doriţi să revedeţi. Azi, Mona Muscă

Mona Muscă

Fostul politician liberal Mona Muscă şi eventualul grup din preajma sa tatonează de mai multă vreme o posibilă revenire în prim-plan. Prăbuşită din vârful popularităţii politice, din hainele de prezidenţiabil cu cele mai mari şanse pentru alegerile din 2009, Mona Muscă intrase într-un prelung con de umbră. Pe drept sau pe nedrept, depinde din ce unghi priveşti.

În ceea ce mă priveşte, am o istorie legată de acest episod. Pe scurt, am întâlnit-o de câteva ori încă de pe vremea Alianţei Civice, am avut discuţii mai mult decât agreabile, am rezonat cu majoritatea luărilor ei de poziţie, extrem de principiale, de curajoase, de bine venite. M-am numărat printre aceia care au crezut în ea şi am respins, iniţial, zvonurile care anunţau iminenta ei deconspirare ca fost colaborator al Securităţii. Aşa ceva nu se poate!, îmi ziceam.

Am scris mai multe editoriale despre acest caz (de exemplu, acesta) şi ceea ce mi-am închipuit atunci că înseamnă el. Primul, al cărui link l-am dat mai sus, l-a determinat pe un cunoscut realizator de revistă TV a presei, să spună despre mine că aş fi cel mai naiv om din România. Aşa s-a născut numele acestui blog J.

Revenind (scuze pentru paranteză!), Mona Muscă încearcă să revină în prim-plan, la opt ani după ce a părăsit, fără voie, viaţa publică, din cuaza deconsipirării sale ca fost colaborator al Securităţii. Televiziunea România TV a difuzat de Ziua Naţională un interviu cu Mona Muscă, realizat de Sorin Melenciuc.

În interviu, Mona Muscă aminteşte de politicianul de odinioară. Vorbeşte elocvent, gesticulând convingător, despre politicienii care trebuie să înţeleagă că sunt acolo „ca să-i servească pe ceilalţi, să le înţeleagă toate nevoile, necazurile, problemele şi bucuriile”. Societatea ar fi mers mai uşor înainte dacă am fi avut politicieni mai profesionişti, mai cinstiţi, mai corecţi, mai cu dragoste de semeni (...) mentalitatea şi politicienii ne-au ţinut cel mai mult în loc etc.”.

Mona Muscă ţine, de asemenea, să arate că e încântată de alegerea noului preşedinte („a fost fantastic!”), pe care ne anunţă că îl cunoaşte personal de multă vreme, din perioada pregătirilor pentru proiectul Sibiu-capitală culturală europeană, a rămas într-o relaţie de prietenie cu el şi după aceea şi, fireşte, are despre el o părere excelentă („a fost fantastic...”, a vorbit foarte puţin, a rezolvat foarte multe „cu un calm enervant, cu foarte multă înţelepciune şi cu zâmbetul pe buze”.

Apariţia Monei Muscă la o televiziune cu acoperire naţională a trecut aproape neobservată.

A doua zi, realizatorul TV Cătălin Striblea a salutat momentul.

„Nu știu dacă asta înseamnă o întoarcere a sa în politică și în spațiul public. Eu cred că Mona Muscă lipsește și a lipsit destul. Și că se poate întoarce liniștită (...) dacă te uiți la halul de degradare în care am ajuns, la calitatea politicienilor români, atunci doamna Muscă e binevenită și necesară pentru argumente și bun-simț. Și apoi, puteți spune cu mâna pe inimă că știți sigur ce ați fi făcut în situația ei? Bine ați revenit, doamnă!”, a scris Cătălin Striblea pe blog.

Au urmat câteva consemnări pe diferite site-uri, care au marcat „primul interviu după şapte ani de tăcere” (cel mai citat, cel de pe evz.ro) şi cam atât.

Reflexia politică, noua doctrină a PSD

Gânditorul Dan Şova, chestor al Senatului, de două ori ministru în guvernele Ponta, avocat, conferenţiar universitar doctor în Drept fiscal, a fost exclus joi seară din PSD. La capătul unei şedinţe de pomină, domnul Şova a fost dat afară din partid alături de Mircea Geoană şi de primarul Marian Vanghelie.

După eveniment, domnul Şova a comentat ce i s-a întâmplat în cuvinte simple, din suflet, şi a anunţat că, în condiţiile date, îşi ia „un timp de reflexie”. Domnul Şova a invocat „timpul de reflexie” de patru ori într-un minut şi douăzeci de secunde. Dacă ar fi reflectat un pic înainte de a vorbi (lucru recomandat majorităţii politicienilor), domnul Şova ar fi avut şansa de a evita capcana paronimelor.

România cu accent nemţesc

Cum se va schimba politica externă a României după alegerea lui Klaus Iohannis? Aceasta este probabil cea mai importantă întrebare pe care şi-au pus-o analiştii politici şi liderii europeni, americani şi ruşi, după ce au aflat cine va conduce România în următorii cinci ani.

Iohannis şi Ponta s-au anihiliat reciproc

Mult aşteptata confruntare televizatăîntre finaliştii alegerilor prezidenţiale a apărut din senin, când nimeni nu se mai aştepta, şi s-a terminat lăsând telespectatorilor o senzaţie bizară, de neterminare şi răspunsuri deschise la întrebarea "Cine a câştigat, cine a pierdut?".

Capcana lui Ponta

Primul tur al alegerilor prezidenţiale a trecut, nu fără a lăsa cicatrici în partidele celor doi finalişti. Deşi fiecare şi-a afişat mulţumirea pentru rezultatele obţinute, în spatele uşilor închise s-au aruncat vorbele grele şi ameninţări dure.

Ponta, europeanul

Panou electoral la Chişinău. Mândria de a fi român, mai colea. Foto: Anatolie Căpăţână

În oraşul Chişinău, capitala Republicii Moldova, au apărut panouri electorale ale candidatului PSD la preşedinţia României. Victor Ponta în mijlocul oamenilor. Premierul român strânge mâini, zâmbeşte larg. Motivele naţionale întâlnite şi în campania pentru alegerile europarlamentare. Imaginea este cea cunoscută la Bucureşti. Diferă mesajul.

Victor Ponta, reclamă la Gogoşeria politică

Keep calm şi nu te purta ca la Gogoşeria politică. Foto: Călin Hera

Bannerele electorale sunt făcute după multe discuţii, la care participă specialişti în comunicare, consilieri politici, politicienii înşişi. Treabă serioasă, gândită.

Iohannis vs. Ponta. Cine îl are mai mare şi mai sus?

Primii doi candidaţi. Foto: Călin Hera

Bannerele cu Victor Ponta şi Klaus Iohannis au început să împânzească Bucureştiul. Primul a furat startul, e drept, dar cine mai stă să ţină socoteala?

Asistăm la un meci în doi, cel puţin dacă ne raportăm la ceea ce se vede pe străzi. Oricum, toate calculele şi sondajele dau această finală, Ponta-Iohannis, deşi se lucrează puternic pentru scoaterea "neamţului" de pe locul al doilea. Estimez că acest lucru va fi făcut cu asiduitate până în momentul în care va fi evident că locul în finală îi revine candidatului ACL, dar asta e o altă discuţie.

Deocamdată vă arăt aceste două bannere, întrebându-mă şi întrebându-vă dacă se vor fi dat lupte grele pentru a se obţine poziţionarea respectivă: Iohannis peste Ponta. Ajută la ceva, sau e doar o competiţie între băieţi, de genul "Cine îl are mai sus?".

Unde se termină asemănările dintre John Perkins şi Robert Turcescu

John Perkins, autorul "Confesiunii unui asasin economic"

Am stat de vorbă cu John Perkins, cel care a scris „Confesiunile unui asasin economic”. Am fost curios. Nu convins, ci curios. Aveam mai multe întrebări de pus, dar timpul a fost limitat. Biografia lui mi se pare ca desprinsă dintr-un film cu spioni – şi nu sunt original spunând asta. Pe de altă parte, sunt frapat de „transformarea” asasinului economic  într-un personaj dedicat înfăptuirii unei profeţii amazoniene.

Am avut, de-a lungul celor 30 de minute de dialog, sentimentul că l-am mai auzit undeva pe John Perkins. Glasul lui, tonul, partea în care a vorbit despre viitor, metaforele îmi erau foarte familiare.

În acelaşi timp, poate şi fiindcă trecuse foarte puţin timp de la ieşirea lui Robert Turcescu, aproape că am fost obligat să fac o paralelă între cele două deconspirări. Nu discut despre amploarea diferită a situaţiilor şi despre implicaţiile lor. La Perkins, vorbim de Statele Unite şi relaţiile puterii mondiale nr. 1 cu mai tot globul. La Turcescu, oricât de buric al pământului ne-am crede, miza e minoră (raportat la scara istoriei şi la implicaţii care să depăşească graniţele spaţiului carpato-danubiano-pontic).

Pentru cine candidează Teodor Meleşcanu

Două lumi? Meleşcanu şi Traian Rece. Foto: Cotidianul

Cotidianul publică un set de fotografii de un pitoresc aparte de la depunerea candidaturii lui Teodor Meleşcanu. Fiecare merită povestită, una dintre ele în mod special. Este vorba de aceea în care apar două personaje atât de diferite încât par pur şi simplu opuse. Teodor Meleşcanu şi Traian Rece. Sunt două lumi între care pare să nu existe nici cea mai mică legătură. Pe un chip se citeşte rafinamentul, rezultatul a zeci de ani de experienţă diplomatică, pe celălalt o îndelungată experienţă de viaţă, la firul ierbii, ca să mă exprim aşa.

Momentul Turcescu şi presa din România

Prim-plan semiprofil. Robert Turcescu, încărunţit înainte de vreme, spune că nu mai poate să mintă. „Eram fariseu. Eram în faţa voastră un nimeni, un ins care vă minţea”, spune omul care, cândva, oferea bile albe şi bile negre mai marilor zilei (ca unor şcolari). Acum, îi tremură vocea. Discursul e incoerent, aluziv, patetic, încărcat. Dramatic. Răspunsuri parţiale, cuiva. Dumnezeu. Numele Domnului e pomenit cu o voce care nu mai tună, ci tremură. Nu mult, dar perceptibil. Apoi, lavaliera e dată jos şi Robert Turcescu pleacă. Iese din scenă. Luminile sunt puse bine. Televiziune. Acolo a început totul, acolo s-a sfârşit. Acolo a fost, de această dată, miza. Acolo au dat. Unde crapă?

Ce ne pasă nouă, românilor, de referendumul din Scoţia?

Premierul britanic, David Cameron, şi cel al Scoţiei, Alex Salmond, şi-au pus carierele pe masă. Amândoi vor fi altfel la capătul zilei de astăzi. Şi ce ne pasă nouă, românilor? Uite că ar trebui să ne pese.

Prima pagină în Scoţia în Ziua R, a Referendumului

Pagina elecronică a BBC News se deschide cu ştirea despre referendumul din Scoţia

The Guardian publică prima pagină a principalelor ziare care apar în Scoţia în Ziua R, a Referendumului pentru independenţă (18 septembrie 2014). Am şi eu o părere despre acest eveniment, sper să apuc s-o expun.

Decoamdată, comentez pe scurt primele pagini ale unei prese