Frumoasa şi bestia

Alina Gorghiu şi Vasile Blaga - caricatură de Cotidianul.ro

Alegerile interne din PNL aduc o noutate pe scena politică autohtonă: e prima oară când o femeie, şi încă una foarte tânără (are 36 de ani), trece la conducerea unuia dintre cele mai importante partide din România. Ascensiunea Alinei Gorghiu are mai multe explicaţii, dar istoria o va consemna pe cea mai importantă: faptul că a fost sprijintă de omul cel mai în vogă din România. Dar, de acum, important e ce şi cum va urma, fiindcă fostul purtător de cuvânt al PNL preia şefia partidului într-un context mai mult decât interesant, marcat de două momente: instalarea la Palatul Cotroceni a preşedintelui Klaus Iohannis, respectiv în tranziţia către aşa-zisul mare Partid Naţional Liberal.

Dezastrul PDL. Zece explicaţii la cald

Vasile Blaga (dreapta) şi Mihai Neamţu anunţă dezastrul ARD în alegeri. "N-a fost un triumf", este eufemismul folosit de Vasile Blaga

Nu e chiar un triumf, a comentat Vasile Blaga după ce s-au anunţat cifrele celor cinci exit poll-uri. În realitate, e un dezastru, preconizat deja în urmă cu aproape un an, de când preşedintele Traian Băsescu a avut proasta inspiraţie să se ia de Raed Arafat. Cauzele dezastrului trebuie căutate pornind de la acel moment, ele fiind însă iniţiate cu multă vreme înainte. Am identificat zece, le-am trecut într-o ordine oarecare, nu a importanţei şi nici măcar în una cronologică.

1) Traian Băsescu ar fi putut realiza mai mult dacă folosea mai puţin arţag.

2) Măsurile de austeritate au fost anunţate în forţă, autoritar. Trecerea la Planul B (majorarea TVA) a trădat faptul că totul s-a făcut pe picior. Austeritatea trebuia împărtăşită de toţi liderii PDL (inclusiv printr-o restructurare guvernamentală, de exemplu).

3) Au reinstaurat o societate bazată pe Pile, Cunoştinţe, Relaţii.

4) Liderii compromişi au uitat să facă pasul înapoi. Mai mult, au afişat o aroganţă care a amintit de vremurile lui Adrian Năstase. N-au schimbat garnitura la timp. N-au schimbat-o deloc, în afară de sacrificarea lui Emil Boc şi pasul înapoi (tardiv, dar bărbătesc, al Elenei Udrea).

5) Bâlbâiala MRU, un cal şchiop, mut şi surd, care pur şi simplu nu poate alerga într-o întrecere politică.

6) Au ridicat traseismul politic la cel mai abject nivel, permiţând (cu concursul poliţiei poitice) apariţia celui mai ruşinos partid din istoria postdecembristă, UNPR.

7) Şmecheria noului partid, izvorât din rândul societăţii civile (mai precis social media), a cărui naştere a fost atent supravegheată. Atât de atent încât toată lumea a putut vedea mâna păpuşarului.

8) Liderii PDL au avut o singură preocupare: să-şi salveze fundurile propria piele. Acest scop şi o laşitate omenească, dar fără nicio legătură cu ceea ce înseamnă om de stat, a dus la renunţarea la portocaliu şi deghizarea în ARD.

9) Factorul Elena Udrea.

10) N-au ţinut cont nici măcar de Comisia de Etică a Monicăi Macovei.

Pentru cine are chef să citească mai mult, aprofundez un pic.

Cine sabotează Alianţa România Dreaptă (zarul de fugă al PDL, cu MRU în coadă)

Ferestre inegale la televiziunea RTV în momentul în care MRU, speranţa politicii româneşti (aripa "Salvaţi PDL!") ţine un discurs despre necesitatea, consistenţa şi viitorul Alianţei România Dreaptă

Trebuia să fie un moment festiv, care să suscite dezbateri, să facă agenda zilei şi să fie socotit un moment de răscruce a politicii româneşti. Momentul era bine ales: duşmanii din USL tocmai îşi terminaseră sejurul de la Murighiol şi îşi luaseră o binemeritată pauză mediatică,. Ochii poporului televizoman avid de politichie urmând să fie aţintiţi pe figurile grave ale domnilor Vasile Blaga şi Mihai Răzvan Ungureanu (parcă l-am văzut şi pe Aurelian Pavelescu prin zonă). Iar urechile aceluiaş popor urmau să stea deschise pentru a prelua declaraţiile pline de miez ale sus-numiţilor. Se năştea Alianţa România Dreaptă (da, şi mie îmi sună cam agamiţădandanacheian).

Acesta a fost contextul. Şi totuşi televiziunile de ştiri s-au concentrat pe povestea ursului ucigaş. A fost probabil cea mai televizată autopsie făcută vreodată unui urs brun şi, aşa cum îi stă bine unei poveşti care se întâmplă în România, nimic nu e cert, finalul e neaşteptat, mai ales că, atunci când va fi un final, acesta nu va mai fi interesant pentru nimeni - specialiştii în halate albe n-au putut preciza dacă lighioana ucisă azi-noapte e cea care a atacat ieri trei oameni sau e vorba doar despre un biet urs ghinionist.

Una peste alta, naşterea construcţiei care va salva (sau nu) România a fost lăsată de televiziuni într-o fereastră mică, fără sonor, întâietatea fiindu-i rezervată domnului Urs, care este sau care nu este.

Hilar, cred că acesta este cuvântul. Şi cred că există un rost, un înţeles, atunci când lucrurile se amestecă aparent fără noimă. Păcat doar că a murit un om şi că a fost ucis un urs probabil nevinovat. Construcţii politice scoase din joben, şubrede şi/sau aberante se vor mai naşte (pentru prietenii mei aflaţi de o parte şi de cealaltă a baricadei: USL face parte din aceeaşi categorie, dar încă n-a apărut în peisaj ursul brun atoateumbritor).

Nicio legătură cu Băsescu

Eu m-am săturat de droaia de fitile cu pretentie de mari strategii politice. Ne pierdem vremea să deslusim cine e Alba ca Zapada sau cat de mult a pus la cale Băsescu debarcarea lui Blaga, uitând că viata e în altă parte: de exemplu în culorile toamnei. Am scris despre asta în editorialul EVZ de azi si vă arăt mai jos o imagine care n-are nicio legătură cu Băselu. Si, totusi, ne place.

Fotografie făcută de Remus Suciu la Detunata, judetul Alba. Pur si simplu.

P.S. Click pe foto pentru imagine mărită! (Se poate face si poster)

Alt pleonasm: Intră înăuntru, javră extraordinară!

Am auzit că au fost lucruri grave la mitingul de vinerea trecută al poliţiştilor. Am auzit că s-a încercat o lovitură de stat. Am auzit că a fost nevoie să iasă armata în stradă, să tragă focuri de avertisment. Am auzit că minerii s-au adunat în gara din Petroşani, gata să plece la Bucureşti.

Nimic din toate astea nu s-a întâmplat, în afară de un marş neautorizat şi nişte scandări mai deocheate. Desigur, nimeni nu e atât de naiv să creadă că lui Traian Băsescu i s-a mişcat vreun muşchi pe faţă atunci când i s-a relatat că oamenii în uniformă au strigat „Ieşi afară, javră ordinară!”. Puteau striga „Intră înăuntru, javră extraordinară!”, era acelaşi lucru. Reacţia a fost disproporţionată; la fel şi consecinţele ei (previzibile).

Atât zic: conducătorul Dârz şi Neînfricat a dat-o în bară. Poate fi lăudabil (dacă priveşti dintr-o parte) efortul lui de a face ordine în PDL şi de a-i lăsa guvernului timp să respire şi de „a lua pe el” pasivul negativ al crizei (care i se datorează într-o bună măsură actualei guvernări).

Dar, de la un punct încoace, din orice parte ai privi, nimic nu mai seamănă a reformare/modernizare a statului, ci a dezechilibru. Ne aflăm într-o situaţie extraordinară, într-adevăr. 

NOTĂ Am scris acest text la cald, pt evz.ro, unde a intrat cu titlul „Reactie disproportionată”

Gabriel Oprea, Oltean, Capră, Sulfina Barbu, Blaga 3

De când a început ziua, s-au vehiculat o droaie de răspunsuri la întrebarea „Cine va fi succesorul lui Vasile Blaga?”. Pe rând, la urechi mi-au ajuns numele lui Gabriel Oprea, Ioan Oltean, Mihai Capră (subsecretar de stat în MAI, fost prefect de Galați), Sulfina Barbu. Ultimul zvon e că tocmai au discutat nitel Băse cu Blaga si acesta din urmă ar fi revenit asupra demisiei. Ca la nebuni.

UPDATE. A fost să fie Traian Igas (Dan Andronic se laudă că el a stiut de la început că el e; n-am motive să-l cred că nu e asa, dar nici nu mi se pare mare brânză. Asa, si? Omul lui Falcă, si?).

O sedintă de guvern a marilor caractere

Simpatică sedinta de guvern de astăzi, când Emil Boc (premier) e dur si ministrii se întrec în a se face că lucrează. Am aflat că Elena Udrea s-a bătut în piept cu brandul de tară (chestia cu frunza) si că Vasile Blaga a fost vioi ca un pechinez, muscând din colegii lui Attila Cseke (Sănătate), Daniel Funeriu (Educaţie), şi Mihail Şeitan (Muncă) fiindcă nu au cerut bani pentru programe privind descentralizarea şi eficacitatea economică (deci de-aia s-au pierdut niste fonduri UE. „Nu au nevoie de bani, îi dăm pe altele”, a zis Blaga, dintr-o dată în tabăra câstigătoare. O sedintă de guvern a marilor caractere, presupun. 

Filosofia lui Blaga. Vasile Blaga

Cu două zile înainte de moţiunea de cenzură şi cu trei înainte de remanierea guvernamentală (care ar avea loc dacă premierul Boc l-ar asculta pe Sever Voinescu, ex-purtătorul de cuvânt al lui Traian Băsescu), Vasile Blaga dă trei lovituri la emisiunea „Dupa 20 de ani”, de la Pro TV. Remaniabil, după unii, posibil ţap ispăşitor, după aceiaşi, Blaga îi arată pisica premierului (ştia din ianuarie 2009 situaţia dificilă; atunci trebuia să ia măsurile de austeritate), îi arată lungul nasului lui Negoiţă (reducerea numărului de ministere e o problemă nediscutata şi nu aduce mare economie) şi arată ce va urma: e nevoie de un nou acord cu FMI şi de un nou împrumut, deci tăierile de salarii şi de pensii sunt doar frectii „Diana” la picior de lemn.
 
Filosofia lui Vasile Blaga asta e, asta a fost: zice lucruri pe jumătate, sugerează, insinuează, îşi lasă loc de întors.
 
P.S. Vasile Blaga muşcă uşor şi din turul pantalonilor lui Traian Băsescu, atunci când spune că şeful statului ar fi câştigat un nou mandat şi dacă ar măsurile de austeritate s-ar fi luat în luniile dinaintea alegerilor. Cu alte cuvinte, dar sunt sigur că aţi înţeles, de-aia nu s-au luat, ca să câştige nea Traian.

NOTĂ. Aici e şi tableta TV aferentă. 

Neprihănita neamului

Tare interesantă (si previzibilă) miscarea PDL, via Elena Udrea, prin care bogatii din partid sunt chemati să fie solidari (sanchi!) cu amărâtii, de dragul luptei cu criza.

Sunt curios cine va pune botul (scuzati expresia!) la apeluri de genul „toţi cei care au funcţii publice şi au afaceri cu statul să opteze între calitatea de politician şi cea de om de afaceri”.

Credeti că va cădea cineva? Se tot vehiculează numele prietenului Vasile Blaga. Adevărul e că Traian Băsescu are nevoie de cel putin un „sacrificat”. În afară de faptul că se autoalimentează cu sânge, de când îl stiu, poporul însusi are nevoie de sânge. Si nu e oare mai întelept să-i oferi tu victima decât să si-o aleagă singur?

Oricum, îmi place că Elena Udrea apare tot mai mult în postura de om bun, responsabil, prezidentiabil, la o adică...

Mare conferintă de presă

Mare conferintă de presă mare la Cotroceni! Am tot vrut să aflu ce anume vrea să transmită Traian Băsescu, atât de activ în ultimele zile. Aveam asteptări, pentru că am încă nostalgia conferintelor de presă din primele două mandate ale lui Ion Iliescu. Erau contre faine atunci!

Acum a fost ca la volei*. Am aflat că, de la nivelul presedintelui, un patinoar pentru care s-a plătit de trei-patru ori mai mult nu se vede, ce-s ăia 12 milioane de euro? Am văzut tăcerea atunci când s-a rostit numele Elenei Udrea în această afacere. Am văzut cum a parat („faceti dumneavoastră o sesizare”). Am aflat că acordul cu FMI se poate renegocia, dacă „populatia nu e de acord”. Am aflat că 25% dintre angajatii de la Cotroceni vor fi concediati (de urmărit). Am aflat că, dacă guvernul o va da în bară si de data asta, va plăti si Parlamentul (iar seful statului nu, că el e doar cu anunturile).

Si am văzut jurnalisti timorati, fără replică. 

În fine, ati văzut si voi, abia astept să vă citesc interpretările. Mie mi-a rămas impresia de minge ridicată la fileu. Citez doar o chestie: „Ce părere aveti despre ideea ca politicienii să-si doneze salariile până la sfârsitul anului, într-un fond de solidaritate?” „Ar fi extraordinar!” (de populist = completarea mea).



* Volei cu Băsescu (Tableta TV)
 
Voleiul este un joc de echipă spectaculos. Cele mai gustate faze sunt acelea în care un jucator primeşte mingea la fileu şi o bubuie în terenul advers. Voleiul a dat lumii o expresie lângă care nu încap alte cuvinte: a ridica mingea la fileu. Este ceea ce am văzut aseară, de mai multe ori, în timpul conferintei de presă a preşedintelui Traian Băsescu. În urmă cu 15-20 de ani, conferintele de presă de la Cotroceni îl „munceau” serios pe Ion Iliescu, preşedintele de atunci (Erau, e drept, vremuri interesante.) A fost nevoie ca la evenimentul de ieri să participe Cătălin Tolontan de la Gazeta Sporturilor pentru ca şeful statului să vorbească despre amputarea Legii ANI şi să tacă atunci când a venit vorba despre dărnicia (cu bani publici) a miniştrilor Vasile Blaga şi Elena Udrea.

Mici probleme în Pedeleparadis

Cum Băse zice că nu-l mai interesează politica, cine va fi sef în PDL după ce el se va retrage? Stiu, asta se va întâmpla hă-hă-hă, peste ani buni. Dar, mi s-a tot zis, în PDL se trage la gioale. Da, chiar si în partidul-mamut sunt frecusuri. Nu mari, mici.

După alegeri, erau zvonuri insistente: aripa veche (Videanu, Blaga, Berceanu) se opune intentiei lui Băse, care, chipurile, ar vrea premier independent. Altele, că nimeni n-o mai suportă pe lidera în roz. Abia episodul Honorius a scos niste săbioare din teacă. (Văd că Cristi Preda o tine înainte, în vreme ce Sever Voinescu, care vorbea despre probeleme cu resursele umane, dă nitel înapoi. Cu cârcoteala, vreau să zic.) Comentariile lui Stolojan nu se pun. Cred.

Cel mai interesant mi se pare zvonul despre Baba, omul lui Boc, pregătit să stea în coasta lui Blaga, în fruntea DGIPI. Cică ar fi doar un zvon de genul „pasărea mălai visează”, lansat de însusi Baba. O fi. Zvon-nezvon, Blaga nu se simte super-relaxat cu chestia asta.

Atât.