Gabriel Oprea, Preafericitul politichiei românești de doi bani

Gabriel Oprea, Preafericitul politichiei românești de doi bani

Mărturisesc: nu am urmărit dezbaterile din Senatul României premergătoare votului privind imunitatea parlamentară a numitului Gabriel Oprea, fost vicepremier și ministru de Interne, fost lider al Interesului Național. Am citit însă pe News.ro declarațiile lui Oprea - înainte de vot.

Legea amnistiei pentru primarii-burdihan

„Noi vrem ca la iarnă să încălzim oraşele”, spune Liviu Dragnea în sprijinul propunerii de amnistie a primarilor traseişti. Rostind cele opt cuvinte, vicepremierul insultă inteligenţa românilor. Îi ia de proşti.

Politică tristă. Acum şi fără umor

O fotografie cât 1000 de cuvinte. Crop după Gabriela Bârliga

Unul dintre cele mai proaste lucruri care ni se poate întâmpla azi este bâjbâiala, degringolada politică. Atât pe plan intern, cât şi ca imagine externă, România trebuie să transmită mesajul că e un loc sigur, stabil, predictibil. Despre criza economică încă nu se vorbeşte la timpul trecut, despre ameninţările la securitatea în estul Europei se vorbeşte la prezent şi la viitor.

România nu a excelat niciodată la capitolul stabilitate/predictibilitate. Alte interese în afară de cel public au găsit mereu teren numai bun pentru a se manifesta. Iar azi, acest lucru pare cu cât mai evident, cu atât mai periculos.

Evenimentele post-europarlamentare mi se par cel puţin la fel de preocupante pe cât au fost cel din vara anului 2012. În alt fel, totuşi.

Crin Antonescu îşi asumă răspunderea şi duce PNL în PPE

Crin Antonescu anunţă că îşi asumă responsabilitatea şi duce PNL în PPE

Crin Antonescu spune că se ţine de cuvânt în privinţa demisiei şi că va face tot posibilul să ducă PNL din grupul ALDE în cel al Popularilor Europeni. Ultimul anunţ a fost făcut în contextul luptei Dreapta vs. Stânga pe care o accentuează tot mai mult în ultima vreme. În acest fel, zice Antonescu, cele 5-6 voturi ale EuroCampionilor vor merge spre candidatul PPE, "ca să nu ajungă socialiştii la conducerea Comisiei Europene".

Acesta va fi, de altfel, leitmotivul următoarelor luni: lupta împotriva unui partid stat, PSD-ul roşu, o suprapunere ideologică peste anti-baroniadă.

UPDATE. Klaus Iohannis a demisionat din conducerea PNL, ca urmare a rezultatelor obţinute de partid la europarlamentare, inclusiv în Sibiu. Mutare interesantă...

“Avand in vedere rezultatele obitnute de PNL la scrutinul de ieri, mă refer în special la Sibiu, in acest context va informez ca am demisioant in aceasta dimineata din calitatea de prim- vicepresedinte PNL si din calitatea de membru in Biroul PoliticAm informat pe presedintele partidului despre acest pas” (Klaus Iohannis) 

Traian Băsescu şi Joe Biden pe gazonul din curtea Palatului Cotroceni

Traian Băsescu şi Joe Biden pe gazonul din curtea Palatului Cotroceni (21 mai 2014). Captură digi24.ro

Prima observaţie: declaraţiile celor doi, preşedintele României şi vicepreşedintele SUA, au loc în curtea Palatului Cotroceni, pe gazon, după model american. Celor care încă nu ştiu, le spun eu, celor care ştiu le amintesc: de regulă, şeful statului român face declaraţii de presă, ţine conferinţe de presă în interiorul palatului.

Joe Biden a zis-o răspicat: România poate conta pe SUA în contextul Art. 5 ("Noi onorăm Articolul 5 din NATO, este o obligaţie sacră, să nu aveţi nicio îndoială").

-urmează-

Cine sare coarda în locul lui Geoană şi Băsescu

Mircea Geoană şi Traian Băsescu la dezbaterea finală din anul 2009

Am descoperit întâmplător un text ceva mai vechi. Evenimentul zilei l-a şters sau, în orice caz, l-a făcut mai greu de găsit. Era un editorial scris cu puţin înainte de ruperea PDL-PSD şi lansarea candidaturii lui Geoană la prezidenţiale. Cu mici modificări, poate fi valabil şi azi. Iată-l AICI.

P.S. Desigur, Mircea Geoană încă trage speranţe să reia aventura. Păstrează şanse pentru asta. În schimb, lui Traian Băsescu nu-i mai dă voie Constituţia să candideze. Asta nu înseamnă că va tăcea, că nu-şi va exersa upercuturile.

Am rupt pisica. Cum o preparăm?

O pisică neagră şi tristă

Lucrurile vor mai fi învolburate câteva zile, apoi vor începe să se mai limpezească. În contextul regrupărilor, transferurilor de parlemantari şi eventuale aripi de partide, dezvălurilor şi atacurilor, factorilor DNA şi ANI etc., scena politică poate evalua oricum, la prima vedere. La a doua, variantele nu sunt chiar atât de numeroase. Să scrutăm niţel.

De ce şi-a pus Tăriceanu credibilitatea în joc

Călin Popescu-Tăriceanu în timpul ticului nervos apărut pe când anunţă tentativa de scindare a PNL

Ce l-a determinat pe Călin Popescu-Tăriceanu să îmbrace, în urmă cu câteva minute, haine care era vădit că nu-s ale lui? Ce stă în spatele declaraţiei sale, rostită cu privirea într-o parte, însoţită de un tic complex (pus ochelarii pe ochi, mângâiat nasul/sprâncenele, dat jos ochelarii de pe ochi) pe care mă aştept să-l explice psihologii, experţii în body language?

Ce mai înseamnă un ultimatum în ziua de azi

Liderul PNL Crin Antonescu anunţând că premierul Victor Ponta are răgaz până luni să vină cu Guvernul în Parlament

Liderii USL Crin Antonescu şi Victor Ponta au decredibilizat sfânta instituţie a ultimatumurilor. Asta cel puţin de la apariţia Crizei Iohannis, de când cei doi parteneri (sic!) politici şi-au transmis unul altuia atâtea ultimatumuri încât le-am pierdut şirul. În general, vorbim despre ultimatumuri de genul "ia-l de pe mine, că-l omor!". Au făcut exces de figuri de stil, respectiv de figuri sobre, încărcate de importanţa momentului şi şi-au trimis cele mai cumplite ameninţări.

Ultima serie de ultimatumuri a fost cea de adineauri. Acum, fiecare aşteaptă ca, "până luni", celălalt "să se decidă".

Fereşte-te de PSD ca de tine însuţi!

Crin Antonescu şi Victor Ponta (de la stânga la dreapta)

Preiau de la Ionuţ Iancu un fel de leapşa care nu mi-a fost adresată direct. Nu ştiu dacă aceasta e fotografia-measj a anului, poate că voi mai căuta una, pe bune, dar am pornit de la cea afişată de el.

Văd aici doi tineri care ar trebui să fie adulţi, după vorbă, după port. Par puşi pe şotii. Gluma a spus-o cel din stânga fotografiei, care e de dreapta. Nu pare ceva foarte subtil. Cel din dreapta, care e de stânga, râde mai degrabă din obligaţie. Obligat sau nu de cine ştie ce convenţie socio-politică, pufneşte în râs. Cele două personaje duc mâna la gură, să nu se vadă că râd, să nu pară neserioşi. Desigur, nu reuşesc. Fotografia e dinamică. Dacă nu am vorbi despre doi oameni care, nu-i aşa, sunt oameni de stat, cu responsabilităţi, am râde noi înşine. Ne-am bucura. Iată, există şi români neîncruntaţi. Nescrobiţi. Băieţi faini, care nu uită să trăiască, necopleşiţi de imensitatea valorilor pe care le reprezintă.

Privind fotografia, chiar dacă n-ai avea habar de ceea ce va fi urmat şi n-ai intui ce va urma, mai că-ţi vine să-i dai un sfat personajului din stânga (care e de dreapta şi care e deseori trădat de orgoliu, prea marea încredere în sine plus alte trăsături de caracter ce-l determină să facă uneori alegeri aiuritoare, în special atunci când vine vorba de oamenii de încredere cu care se înconjoară, cu care defilează). Aşadar, atenţie: râsul tipului de lângă tine e cam prefăcut. Atenţie şi la sigla sub care vă hliziţi - dacă ai fi istoric ai înţelege ce vreau să spun. Fereşte-te de PSD ca de tine însuţi!

*Am făcut precizarea despre identitatea personajelor cu gândul la posteritate. Dacă ne vom trezi că peste 10 ani lumea se va întreba: "Cine-s ăştia, bre?".

Se rupe sau li se rupe? (Săftoiu, legea minelor, aminstie, loby, demisie, respingere, amânare, scoatere de pe ordine de zi)

Încep cu ştirea soft: Claudiu Săftoiu a demisionat din funcţia de preşedinte-dierector general al TVR cu foarte puţin timp înainte ca Parlamentul să respingă (probabil-UPDATE. Raportul de activitate al TVR a fost respins) raportul anual de activitate al instituţiei. Săftoiu acuză câteva promisiuni neonorate ale guvernului (nu s-a modificat legea astfel încât TVR să fie "serviciu public de interes naţional"; neadoptarea amendamentelor la bugetul 2014 care ar fi permis "revenirea SRTVR în peisajul mediatic din Republica Moldova"; felul în care arată Strategia privind tranziţia de la televiziunea analogică terestră la cea digitală etc.). Apare undeva şi cuvântul "depolitizare".

Mai tare mi se pare situaţia din Parlament, unde au fost introduse spre adoptare la foc automat două legi mai mult decât delicate, una despre care s-a vorbit, dar a rămas cum am stabilit, alta despre care practic nu s-a vorbit deloc.

Cum stă treaba cu interesul public

Interesul public în România e ca un tramvai: te foloseşti de el între două staţii, apoi îţi vezi de treabă. Este o sintagmă atât de des utilizată în discursurile politicienilor încât a devenit un simplu reflex oratoric. Facem asta sau respingem ailaltă pentru că interesul public ne-o cere. Se vorbeşte în numele interesului public cu o indecenţă mai mare decât Casa Parlamentului.

Ponta, Antonescu, Băsescu. Cum îşi linge, fiecare, rănile

Mutarea făcută ieri de Victor Ponta este unul din acele gesturi politice dincolo de care lucrurile nu mai sunt la fel. A fost pentru prima oară când neînţelegerile dintre PSD şi PNL s-au dovedit serioase şi au ajuns foarte-foarte aproape de a duce la o ruptură la care toţi se aşteaptă, dar puţini preconizau că s-ar putea produce atât de curând. Lumea face deja analize, recalculează majorităţi parlamentare.

Să vedem ce mai fac principalii actori ai acestui moment.

Despre Victor Ponta am vorbit ieri. Premierul se află într-o poziţie foarte delicată. Puţini sunt cei care mai cred că "a trădat" de capul lui şi iau în discuţie şantajabilitatea sa.  Nu insist, dacă aşa stau lucrurile, e jalnic. Există şi ipoteza că Victor Ponta ar fi vrut anume să ducă lucrurile aici, că a împuşcat doi sau mai mulţi iepuri prin această mutare, care ar fi una îndrăzneaţă. L-a vulnerabilizat pe Crin Antonescu (arăt mai jos de ce), i-a arătat pisica lui Dan Voiculescu, şi l-a luat ca aliat pe Traian Băsescu, sperând să fie cu un minut mai şmecher decât bătrânul lup de mare, când va fi cazul. Şi, vorba aceea, şi-a asumat, cu bărbăţie, o decizie grea.

Unii îl laudă pe Crin Antonescu pentru reţinerea de a fi rupt USL, alţii îi critică ezitarea. O decizie mai grea decât cea de astă-vară, când a pornit acţiunea denumită de mulţi drept "încercarea de lovitură de stat", care a culminat cu suspendarea lui Traian Băsescu şi referendumul. Grosul a ceea ce e PNL astăzi abia a început să se obişnuiască la putere. Câţi l-ar fi urmat în opoziţie? Paradoxal, dar singurii care ar fi făcut asta ar fi fost doar aceia pe care s-a străduit să-i îndepărteze de puterea din partid, principialii, nucleul dur şi vechi. Rămânerea alături de un Ponta imprevizibil şi de un PSD care îşi ascute săbiile e un gest normal de supravieţuire imediată, unul care a dat startul pregătirilor de ieşire (USL se va sparge sub un pretext mult mai neînsemnat decât numirea Laurei Codruţa Kovesi). Partea proastă pentru liderul liberal e că nici nu poate rămâne prea mult în poziţia copilului prost, fiecare zi în plus însemnând ştirbirea tot mai mare a imaginii de luptător neînfricat.

Partea cu adevărat proastă pentru Crin Antonescu e aceea că, prin gestul de ieri, Victor Ponta i-a restras, practic, sprijinul pentru candidatura la prezidenţiale. Mai rău, dovedind slăbiciune (de data asta în raport cu un partener pentru care şi-a pus în joc credibilitatea, câtă acumulase), Crin Antonescu îşi slăbeşte foarte mult poziţia în interiorul PNL. Vocile critice vor deveni mai des auzite şi vor apărea, cu siguranţă, unele fără ameninţarea vreunei botniţe DNA, de exemplu, care îi vor cere socoteală mai devreme decât când va deveni prea târziu. Declaraţiile de ieri ale lui Crin Antonescu ("dacă vreo secundă o să ajung la concluzia că succesul eventualei mele candidaturi depinde de aceea că umblu sau nu de mână cu Victor Ponta, nu mai candidez") arată că problema candidaturii sale, până de curând tranşată definitiv şi iervocabil, se pune la modul serios. Nu e deloc exclus ca lui Crin Antoescu să i se ceară să renunţe în favoarea altui candidat (să zicem, de dragul discuţiei, că acesta ar fi Klaus Iohannis), care să aibă şanse reale (pentru prima oară un reprezentant al PNL chiar are şanse la Prezidenţiale, chiar şi în faţa unui premier PSD impetuos).

În fine, Crin Antonescu are tot mai vizibil ceea ce a fost o ştampilă şi a devenit tatuaj: "Prieten cu Dan Voiculescu". Asta pute.

Traian Băsescu tace înţelept, pregătindu-şi cu grijă ieşirea în public pentru a-şi maximiza reafirmarea ca actor politic principal, sub care nici iarba nu creşte. Pare principalul câştigător, în primul rând fiindcă şi-a dezbinat adversarii şi pentru că şi-a recăpătat rolul de actor principal. Acum, are două variante: să-l lase pe Victor Ponta în ofsaid sau să meargă înainte, respectându-şi partea sa de înţelegere şi avându-şi oameni loiali în poziţii-cheie. Un gând despre faza cu Daniel Morar: la un moment dat am gândit că el a fost securizat şi trimis într-un loc (Curtea Constituţională) important atât pentru prezent, cât mai ales pentru viitor. Dar CC e pentru pensionari (să mă scuze Mona Pivniceru), nu pentru oameni dinamici şi ambiţioşi. Reacţia lui Morar la propunerea Kovesi poate duce cu gândul la o frondă, la o mişcare în front.

P.S. Nimeni nu vorbeşte despre Laura Codruţa Kovesi, n-o voi face nici eu. Am înţelesc că nici măcar Victor Ponta n-a vorbit cu ea înainte de a face propunerea. În schimb, CSM, prin secţia de procurori, a mutat bine, deşi e de discutat despre termenul larg pe care şi l-a acordat.

Ce vor face în continuare Traian Băsescu şi Elena Udrea

Elena Udrea (prim plan) şi Traian Băsescu. Condamnaţi să fie împreună

Traian Băsescu a făcut tot ce i-a stat în puteri, şi mult mai mult decât era decent să o facă, ca s-o aducă pe Elena Udrea la conducerea PDL. Mulţi spun că alegerea lui Blaga înseamnă triumful baronilor şi victoria unuia care s-a remarcat doar prin faptul că îi lasă pe toţi să-şi facă de cap. Că doar ea, Elena Udrea, ar fi putut revitaliza partidul prin care Traian Băsescu a condus România în ultimii vreo cinci ani. 

În primul rând, chiar dacă Elena Udrea are frumoase calităţi de politician pur-sânge, încă n-a sosit momentul ei. Are o mare problemă de imagine, peste care va trece doar dacă va pune pe masă fapte concrete. Doar ele, faptele, ar putea-o scoate, eventual, din trenul în care e. Un tren al cărui mecanic, controlor şi locomotivă e Traian Băsescu (aşa cum era Sergiu Nicolaescu în domeniul lui) şi în care Elena Udrea îmbracă, pe rând, diferite haine şi îşi aumă diferite roluri, care de care mai interesante, dar uşor nepotrivite cu un parcurs definit de obicei ca fiind normal.

Elena Udrea mai are nevoie de câţiva ani de ţinută sobră, ca la Conveţia de ieri, pentru a putea şterge din memoria colectivă rozul decoltat, sexy,

Cum s-a despărţit Traian Băsescu în aceeaşi seară atât de PD cât şi de PDL

Traian Băsescu:

"Am vazut rezultatul Conventiei PDL, cred ca am fost cinstit cu acest partid. I-am spus ca dupa aceste alegeri ne vom alege fiecare drumul. Modul cum nu au inteles sa fie democrati ma face sa spun acum definitiv si pentru totdeauna: Adio, Partid Democrat. Astazi ne-am despartit. Ei nu mai sunt o piatra de moara pentru mine, eu nu mai sunt o piatra de moara pentru ei. Ma voi dedica constructiei unei alte solutii de dreapta, cu oameni cinstiti, cu oameni care nu fug cu urnele, cu oameni care accepta dreptul democratic al contestatiei si vreau sa stiti ca nu voi face nimic pentru a aduce alaturi de mine vreo bucatica din PDL...

PDL a demonstrat ca a putut fi pe o directie democratica atata timp cat a stiut de un lider autoritar.

Imediat ce au simtit ca pot singuri aripa fesenista a partidului a rabufnit, iar Conventia de astazi este proba ca 50% din partid este inca ancorat in naravurile FSN-ului. Adio PD, adio PDL. Noi azi ne-am despartit definitiv. Luati-va drumul vostru, iar eu il am pe al meu..."

Trec asta aici pentru că e un document istoric.

Traian Băsescu n-a putut rosti numele lui Ponta. L-a scris

Imagine de arhivă. Traian Băsescu şi Victor Ponta nu şi-au mai dat mâna de această dată. A doua desemnare a lui Ponta s-a făcut printr-un comunicat de presă.

Preşedintele Traian Băsescu l-a desemnat pe Victor Ponta pentru a alcătui un nou guvern (comunicatul aici), "ca urmare a faptului că a existat o singură propunere din partea reprezentanţilor partidelor politice şi ai minorităţilor naţionale din Parlamentul României" care au participat la consultări.

Felul în care a avut loc desemnarea ne poate da indicii în legătură cu felul în care va decurge coabitarea. Să vedem ce s-a întâmplat: Traian Băsescu  n-a mai putut fi preşedinte-jucător, aşa că a "jucat" numai atât şi atât cât şi-a mai putut permite: a fixat consultări "la grămadă", ca să fie, şi a anunţat pe cine desemnează printr-un comunicat de presă sec, în care pune decizia pe seama faptului că "a existat o singură propunere".

Ce înseamnă asta? Nimic special. Traian Băsescu a ieşit dintr-o situaţie, în care a intrat oarecum singur. Pentru că n-a mai avut spaţiu de manevră, n-a mai fost cazul nici să spună "Ghici ghicitoarea mea", nici să facă vreun portret-robot de premier sau alte jocuri (pe care le va fi încercat sau nu după alegeri; asta nu ştiu, nici nu mai contează atât de mult). Mă aştept ca Traian Băsescu să nu lase lucrurile aşa, dar nu va mai ataca decisiv prea curând. De urmări B1TV pentru un eventual interviu.

Traian Băsescu are nevoie să lungească o coabitare înţeleaptă şi să încerce să încurajeze, subtil, frecuşurile din USL. Din păcate pentru el, partidul lui Traian Băsescu e aproape mort. Prin urmare, e nevoie de pus umărul, puternic, aici. În plus, Traian Băsescu e nevoit să găsească un lider pentru acest partid, care să fie totodată candidatul la prezidenţiale. Eu nu-l văd. Poate că el îl vede, că îl caută de multicel.

Atacurile dintre Palate vor fi iniţiate, mă aştept, tot dinspre Cotroceni, fără ca asta să însemne neapărat că va ieşi la rampă însuţi preşedintele. Mă aştept din partea acestuia la comunicate, formalităţi şi accentuarea prezenţei externe - în măsura în care i se va ivi ocazia (bănuiesc că dl Cristian Diaconescu are de muncă zilele astea). USL e în postura în care n-are voie să facă nici cea mai mică greşeală, fiindcă aceasta va fi taxată puternic. E situaţia normală. Din păcate, singura voce totuşi credibilă care poate taxa este cea a preşedintelui. Această situaţie e anormală, pentru că ar fi nevoie de opoziţie; dar nu avem aşa ceva - Dan Diaconescu nu e opoziţie, e cel mult latura naşpa a ei. Preşedintele trebuie să intervină doar în momente cu adevărat critice.

Mai jos, Decretul nr. 890 din 17 decembrie 2012 pentru desemnarea

Dezastrul PDL. Zece explicaţii la cald

Vasile Blaga (dreapta) şi Mihai Neamţu anunţă dezastrul ARD în alegeri. "N-a fost un triumf", este eufemismul folosit de Vasile Blaga

Nu e chiar un triumf, a comentat Vasile Blaga după ce s-au anunţat cifrele celor cinci exit poll-uri. În realitate, e un dezastru, preconizat deja în urmă cu aproape un an, de când preşedintele Traian Băsescu a avut proasta inspiraţie să se ia de Raed Arafat. Cauzele dezastrului trebuie căutate pornind de la acel moment, ele fiind însă iniţiate cu multă vreme înainte. Am identificat zece, le-am trecut într-o ordine oarecare, nu a importanţei şi nici măcar în una cronologică.

1) Traian Băsescu ar fi putut realiza mai mult dacă folosea mai puţin arţag.

2) Măsurile de austeritate au fost anunţate în forţă, autoritar. Trecerea la Planul B (majorarea TVA) a trădat faptul că totul s-a făcut pe picior. Austeritatea trebuia împărtăşită de toţi liderii PDL (inclusiv printr-o restructurare guvernamentală, de exemplu).

3) Au reinstaurat o societate bazată pe Pile, Cunoştinţe, Relaţii.

4) Liderii compromişi au uitat să facă pasul înapoi. Mai mult, au afişat o aroganţă care a amintit de vremurile lui Adrian Năstase. N-au schimbat garnitura la timp. N-au schimbat-o deloc, în afară de sacrificarea lui Emil Boc şi pasul înapoi (tardiv, dar bărbătesc, al Elenei Udrea).

5) Bâlbâiala MRU, un cal şchiop, mut şi surd, care pur şi simplu nu poate alerga într-o întrecere politică.

6) Au ridicat traseismul politic la cel mai abject nivel, permiţând (cu concursul poliţiei poitice) apariţia celui mai ruşinos partid din istoria postdecembristă, UNPR.

7) Şmecheria noului partid, izvorât din rândul societăţii civile (mai precis social media), a cărui naştere a fost atent supravegheată. Atât de atent încât toată lumea a putut vedea mâna păpuşarului.

8) Liderii PDL au avut o singură preocupare: să-şi salveze fundurile propria piele. Acest scop şi o laşitate omenească, dar fără nicio legătură cu ceea ce înseamnă om de stat, a dus la renunţarea la portocaliu şi deghizarea în ARD.

9) Factorul Elena Udrea.

10) N-au ţinut cont nici măcar de Comisia de Etică a Monicăi Macovei.

Pentru cine are chef să citească mai mult, aprofundez un pic.

Ce înseamnă prezenţa redusă la vot şi vremea proastă

Câteva concluzii legate de prezenţa la vot până la ora 14.00

Până la ora 14.00 au votat 20,56% din alegători, din care 20,71% din mediul urban, respectiv 20,36 din cel rural (date complete, aici). În condiţii de vreme vitregă, e destul de mult. Raportat la prezenţa de la referendum, e cam puţin. La aceeaşi oră, astă-vară au fost 21,37%, din care 20,84% din mediul urban şi 22,09% de la ţară. Se observă că la oraş sunt cam tot atâţia votanţi ca atunci, deşi vremea e mult mai proastă. În sate, pare-se, situaţia meteo e mai dură (dacă e să punem pe seama vremii comportametul alegătorilor).

Mai încap însă trei observaţii:

1) USL, aripa PSD, are avantaj dacă se votează cu entuziasm în rural; ARD, teoretic, are avantaj dacă se mobilizează orăşenii. Aici intervine însă şi factorul PNL; nucleul dur e posibil să voteze candidaţii liberali, chiar dacă nu (mai) agrează deloc apropierea de PSD-UNPR-PC şi nici şefia lui Crin Antonescu. Nucleul mai puţin dur, cu atât mai mult.

2) Dacă ţinem cont că la referendum una din tabere căuta să scoată oamenii la vor, cealaltă să-i ţină acasă, ne puteam aştepta ca acum prezenţa la vot să fie vizibil mai mare. În ecuaţie a intervenit însă o doză considerabilă de dezamăgire acumulată în cele peste patru luni care au trecut de atunci.

3) La parlamentarele din 2008 a avut o prezenţă finală de 39%. Pun pariu că se va depăşi acest prag. În avantajul cui? Eu cred că absenteismul se va distribui proporţional. Cel mai mare potenial de mobilizare se află la electoratul urban, pe nuclee dure. Probabil, un uşor avantaj ARD. Un potenţial de mobilizare pe care se va miza în continuare este cel din rural, unde primarii sunt presaţi să scoată lumea la vot. Dacă vor reuşi să facă acest lucru "proporţional", atunci ar ieşi în avantaj USL, care are semnificativ mai mulţi primari.

Din ciclul „Ce a vrut să spună autorul?”. Azi, Mihai Răzvan Ungureanu

Fostul posibil viitor candidat la preşedinţia României, MRU, spune lucruri cu tâlc

L-am ascultat azi pe preşedintele Forţei Civice, dl MRU. Principala lui misiune a fost să-i răspundă lui Crin Antonescu. (Aseară şi Traian Băsescu, preşedintele României, i-a răspuns aceluiaş Crin. Ce chestie!)

Pe scurt, MRU, fost viitor posibil candidat la preşedinţia României, a părut deranjat de afirmaţiile crinantonesciene privind implicarea serviciilor speciale în politică. Aşa că a zis: „Îi spun ceva domnului preşedinte al Senatului, Crin Antonescu: presupunând prin absurd că serviciile speciale ale României s-ar implica în politică, tare mi-e teamă că domnia sa nu ar fi om politic”.

A vrut să spună ce mi se pare mie? E aceasta noua lovitură pregătită de domniile lor ARD-iştii?

O jigodie frustrată l-a făcut incompatibil pe un distins. A început campania electorală

Horia Georgescu

Dan Mihalache

ANI a găsit patru incompatibili în guvern fix la startul campaniei electorale. Măi, măi!
Răspunsul împricinaţilor: Horia Georgescu e "o jigodie frustrată" (Dan Mihalache). Se anunţă vremuri cool!