Am rupt pisica. Cum o preparăm?

O pisică neagră şi tristă

Lucrurile vor mai fi învolburate câteva zile, apoi vor începe să se mai limpezească. În contextul regrupărilor, transferurilor de parlemantari şi eventuale aripi de partide, dezvălurilor şi atacurilor, factorilor DNA şi ANI etc., scena politică poate evalua oricum, la prima vedere. La a doua, variantele nu sunt chiar atât de numeroase. Să scrutăm niţel.


PSD*. Cel mai mare partid din ţară va fi preocupat să mai crească un pic, pentru asta renunţând la aparenţe. Momentul Tăriceanu arată cel mai clar cât de profundă e uneperizarea** politicii din România şi cât de mult se bazează actuala putere (la fel ca precedenta) pe acest fenomen. Pe termen scurt, PSD va creşte datorită "pragmatismului politic" - cel puţin în Parlament. Guvernul Ponta va avea o majoritate suficientă pentru a rezista în Parlament (paradoxal, mai puternică decât pe vremea celor 70 de procente ale USL) şi e posibil să-şi atingă ţinta de 35% la europarlamentare. În privinţa prezidenţialelor lucrurile sunt mai complicate, pentru că vom asista la regrupări, care vor urma însă unei perioade de marcare a teritoriului pe toate fronturile. Putem presupune că o tactică a PSD va fi tactica populistă, cu măsuri guvernamentale cu efect scontat în zona poporului pesedist şi cu pretenţia de a aduna voturi din zonele nehotărâte. O altă cale de atac a PSD va fi rămânerea pe culoarul anti-Băsescu, unde practic nu va mai fi concurenţă. Aici e de discutat în ce măsură mesajul anti-Băsescu mai poate mobiliza electoratul într-o măsura comparabilă cu cea din urmă cu doi ani, perioada post-scandal Arafat.

PNL. Liberalii îşi joacă soarta de partid important. Crin Antonescu nu joacă la cacealma, are ceva cărţi în mână (un electorat relativ stabil, care aştepta desprinderea de PSD, care ajunsese să fie resemnat-stânjenit de această alianţă; şansa de a ocupa coerent culoarul opoziţiei faţă de guvernul Ponta, culoar cu potenţial electoral; eternul as Iohannis - probabil că mulţi se vor sătura curând, el însuşi, de condiţia de tânără şi eternă speranţă în care se află primarul din Sibiu). Blestemul PNL pare pragul de 20-25, pe care nu găseşte calea să-l depăşească. Riscă să coboare chiar la 17% încolo, mai ales în actualul Parlament, în condiţiile uneperizării. În aceste condiţii, miza internă a europarlamentarelor devine foarte importantă pentru PNL, în perspectiva prezidenţialelor şi chiar în perspectiva viitoarelor alegeri generale. Vom asista la o schimbare a mesajului-forţă, dinspre anti-Băsescu spre anti-PSD, plus trâmbiţarea necesităţii unor măsuri liberale concrete. Principala problemă a PNL constă în congruenţa discursului crinantonescian cu acţiunile de până adineauri ale liderului liberal. Mă refer inclusiv la felul în care (nu) a ştiut să-şi aleagă oamenii. Ovidiu are un răboj unde scrijeleşte cu cerbicie toate rateurile răsunătoare ale lui Crin Antonescu în acest domeniu. Ce se poate întâmpla astfel încât în viitor să aducă lângă el şi să defileze convingător cu oameni de valoare, necorupţi, neatacabili pe criterii DNA, ANI, comisii anti-plagiat?

PDL. Pentru partidul lui Vasile Blaga aerul e tot mai lipsit de oxigen. Tot mai puţin credibil, tot mai transpirat, aproape nebăgat în seamă de nimeni, fostul partid-zmeu al României are şansa de a face tărăboi pentru a demonstra că există şi pentru a-şi negocia cât mai bine viitoarea alianţă cu sau topirea în PNL. O şansă e obţinerea unui procent cu două cifre la europarlamentare. Oricum, electoratul PDL e tot mai greu de definit, iar acest partid ar trebui să-şi pună în ramă până şi procentul deţinut acum în Parlament. Cel mai probabil, partidul lui Traian Băsescu va smulge cea mai mare parte a acestui electorat (problema nu e dacă, ci cât de rapid se va produce acest transfer şi cu ce rată de pierderi), restul fiind preluat de liberali. Desigur, uneperizarea se va face simţită şi aici, dă târcoale oricum, dar ea va fi dublată de o pesederizare asiduă (explic mai jos unde văd diferenţa între cele două strategii).

UDMR. Aici nu sunt prea multe de spus. Formaţiunea maghiarilor trăieşte periculos de când pragul electoral e tot mai greu de atins, dar va găsi mereu căi de a rămâne pe linia de plutire şi de a obţine maximum din cele 5 procente greu muncite. Acum alături de PSD, după prezidenţiale alături de cine îi va fi mai bine, bucuroasă că poate înclina balanţa. Ce poţi spera mai mult?

PMP. Partidul lui Traian Băsescu are cel mai mare potenţial de creştere, pentru că porneşte de jos. E greu de spus dacă la europarlamentare va avea un procent cu două cifre, aproape imposibil, dar şeful statului lucrează puternic la asta. Dacă am privi scena politică precum o masă de joc (pocher), cel mai tare joacă Traian Băsescu. Joacă dur, la câştig, chiar dacă nu are un chior în buzunar. Aşa se explică atacurile de azi la ambii actori politici ai zilei, Victor Ponta şi Crin Antonescu, însoţite, cum altfel, de cele ale Elenei Udrea. PMP asta face, cât mai mult zgomot pentru a atrage atenţia că există, pentru a marca teritoriul. Tărăboiul PMP e mult mai credibil decât cel al PDL datorită factorului Traian Băsescu. Deocamdată, războiul cu PNL e total, pentru elecoratul anti-PSD. E de aşteptat ca PNL şi PMP, plus desigur PDL, să se adune cumva după europarlamentare. E posibil şi e în orice caz cea mai logică mişcare. Principalul impediment: orgoliul lui Traian Băsescu, cel care nu pare să accepte alt rol decât cel principal. Puncte slabe: ambiţia de a o prezenta pe Elena Udrea altfel decât e, lipsa de cadre credibile, de figuri noi, cu toate că asta a fost principala promisiune.


* Subînţeleg aici şi PC şi UNPR, adică ceea ce e azi USD.

**Uneperizare este un termen pe care îl folosesc pentru prima oară; înţeleg prin el a face o politică "pragmatică", caracterizată prin racolări de parlamentari prin intermediul şantajului. Uneperizarea e ceva mai mult decât pesederizarea folosită de PSD în perioada 2000-2004, strategie folosită atunci pentru atragerea aleşilor locali (momiţi cu fonduri sau cu promisiunea netăierii lor, momiţi cu promisiunea că vor fi lăsaţi în pace să-şi facă micile şi marile învârteli etc.). Uneperizarea acţionează pragmatic în Senat şi Camera Deputaţilor, miezul democraţiei, cu scopul simplu de a reface majorităţi parlamentare. Acolo, în partidele tip UNPR veţi găsi cea mai mare concentraţie de fripturişti politic, de traseişti fără scrupule şi de acoperiţi descoperiţi.