Ce-ți doresc eu ție, penelie?

Vedere din București. Panou la Nerva Traian. Foto cu telefonul: Călin Hera

României îi lipsește, alături de alte câteva lucruri, tradiția. Atunci când dai peste ceva care s-a păstrat, e bine să ții seama. Corneliu Coposu a fost ”descoperit” de majoritatea românilor abia după ce a trecut dincolo (li s-a întâmplat multora; îmi vin în minte acum coloanele întregi de mașini și autocare înșiruite înspre Mănăstirea Prislop, județul Hunedoara - dar asta e altă poveste).

Politică tristă. Acum şi fără umor

O fotografie cât 1000 de cuvinte. Crop după Gabriela Bârliga

Unul dintre cele mai proaste lucruri care ni se poate întâmpla azi este bâjbâiala, degringolada politică. Atât pe plan intern, cât şi ca imagine externă, România trebuie să transmită mesajul că e un loc sigur, stabil, predictibil. Despre criza economică încă nu se vorbeşte la timpul trecut, despre ameninţările la securitatea în estul Europei se vorbeşte la prezent şi la viitor.

România nu a excelat niciodată la capitolul stabilitate/predictibilitate. Alte interese în afară de cel public au găsit mereu teren numai bun pentru a se manifesta. Iar azi, acest lucru pare cu cât mai evident, cu atât mai periculos.

Evenimentele post-europarlamentare mi se par cel puţin la fel de preocupante pe cât au fost cel din vara anului 2012. În alt fel, totuşi.

Crin Antonescu îşi asumă răspunderea şi duce PNL în PPE

Crin Antonescu anunţă că îşi asumă responsabilitatea şi duce PNL în PPE

Crin Antonescu spune că se ţine de cuvânt în privinţa demisiei şi că va face tot posibilul să ducă PNL din grupul ALDE în cel al Popularilor Europeni. Ultimul anunţ a fost făcut în contextul luptei Dreapta vs. Stânga pe care o accentuează tot mai mult în ultima vreme. În acest fel, zice Antonescu, cele 5-6 voturi ale EuroCampionilor vor merge spre candidatul PPE, "ca să nu ajungă socialiştii la conducerea Comisiei Europene".

Acesta va fi, de altfel, leitmotivul următoarelor luni: lupta împotriva unui partid stat, PSD-ul roşu, o suprapunere ideologică peste anti-baroniadă.

UPDATE. Klaus Iohannis a demisionat din conducerea PNL, ca urmare a rezultatelor obţinute de partid la europarlamentare, inclusiv în Sibiu. Mutare interesantă...

“Avand in vedere rezultatele obitnute de PNL la scrutinul de ieri, mă refer în special la Sibiu, in acest context va informez ca am demisioant in aceasta dimineata din calitatea de prim- vicepresedinte PNL si din calitatea de membru in Biroul PoliticAm informat pe presedintele partidului despre acest pas” (Klaus Iohannis) 

Ziua alegerilor europarlamentare 2014. Însemnări la cald

La secţia de votare, orele prânzului. Foto cu telefonul: Călin Hera

Ziua, pentru cei mai leneşi, care s-au trezit la şapte, începe cu un Google Doodle simplu. Apoi cu Mediafax şi punerea deoparte a unor linkuri utile: Parlamentul European, BEC, televiziunile de ştiri (Digi24, Realitatea TV, Antena 3).

EuroCampionii din intersecţiile bucureştene

Cort electoral PNL. Foto cu telefonul: Călin Hera

Cromatic vorbind, mie îmi plac corturile, bannerele, panourile, afişele PNL. Dau bine. Mi se pare însă uşor ridicolă lauda de sine (ştiu, există principiul "laudă-e singur pentru ca apoi să te laude alţii"), dar cred că Renate Weber a roşit mult atunci când a trebuit să accepte sloganul "Renate Weber, EuroCampioana". Sau poate n-a roşit, nu ştiu, n-am făcut cercetări. N-ar strica deloc ca românii să fie eurocampioni, ar fi minunat şi ne-ar fi mai bine, mă gândesc.

Revenind la corturi, e bine că fiecare din cele trei laturi acoperite arată câte ceva, dar unele sunt amplasate atât de ciudat, încât (exemplul de mai sus), Crin Antonescu şi Klaus Iohannis sunt puşi să zâmbească şarmant (sic!) unui gard mâzgălit (în intersecţia Dristorului).

Am rupt pisica. Cum o preparăm?

O pisică neagră şi tristă

Lucrurile vor mai fi învolburate câteva zile, apoi vor începe să se mai limpezească. În contextul regrupărilor, transferurilor de parlemantari şi eventuale aripi de partide, dezvălurilor şi atacurilor, factorilor DNA şi ANI etc., scena politică poate evalua oricum, la prima vedere. La a doua, variantele nu sunt chiar atât de numeroase. Să scrutăm niţel.

Ce mai înseamnă un ultimatum în ziua de azi

Liderul PNL Crin Antonescu anunţând că premierul Victor Ponta are răgaz până luni să vină cu Guvernul în Parlament

Liderii USL Crin Antonescu şi Victor Ponta au decredibilizat sfânta instituţie a ultimatumurilor. Asta cel puţin de la apariţia Crizei Iohannis, de când cei doi parteneri (sic!) politici şi-au transmis unul altuia atâtea ultimatumuri încât le-am pierdut şirul. În general, vorbim despre ultimatumuri de genul "ia-l de pe mine, că-l omor!". Au făcut exces de figuri de stil, respectiv de figuri sobre, încărcate de importanţa momentului şi şi-au trimis cele mai cumplite ameninţări.

Ultima serie de ultimatumuri a fost cea de adineauri. Acum, fiecare aşteaptă ca, "până luni", celălalt "să se decidă".

Ce spun site-urile oficiale ale USL, PSD şi PNL în plină criză politică

Dacă tot ne încordăm muşchii cu prezenţa online, mă gândesc că site-urile PNL, PSD şi USL ar trebui să fie, în aceste zile de criză politică majoră, principalele surse de informare/canale de comunicare ale principalilor actori instituţionali prin intermediul cărora să fie transmisă informaţia de bază, puncte de vedere importante, oficiale, principii enunţate / păstrate pe vreme de vâltoare.

Ştiam că în practică lucrurile nu stau chiar aşa. Site-urile de partid sunt nişte chestii aşa, de formă, că doar n-or fi sediile online ale partidelor, nu? Cine-şi permite luxul să pună pe cineva să aibă grijă de site-uri, atunci când mult mai profundă e penetrarea via TV, plus glumiţe sau încruntări feisbuchiene făcute de locotenenţi de tot felul ori contre pe surse?

Mai jos e ceea ce am găsit. 

Fereşte-te de PSD ca de tine însuţi!

Crin Antonescu şi Victor Ponta (de la stânga la dreapta)

Preiau de la Ionuţ Iancu un fel de leapşa care nu mi-a fost adresată direct. Nu ştiu dacă aceasta e fotografia-measj a anului, poate că voi mai căuta una, pe bune, dar am pornit de la cea afişată de el.

Văd aici doi tineri care ar trebui să fie adulţi, după vorbă, după port. Par puşi pe şotii. Gluma a spus-o cel din stânga fotografiei, care e de dreapta. Nu pare ceva foarte subtil. Cel din dreapta, care e de stânga, râde mai degrabă din obligaţie. Obligat sau nu de cine ştie ce convenţie socio-politică, pufneşte în râs. Cele două personaje duc mâna la gură, să nu se vadă că râd, să nu pară neserioşi. Desigur, nu reuşesc. Fotografia e dinamică. Dacă nu am vorbi despre doi oameni care, nu-i aşa, sunt oameni de stat, cu responsabilităţi, am râde noi înşine. Ne-am bucura. Iată, există şi români neîncruntaţi. Nescrobiţi. Băieţi faini, care nu uită să trăiască, necopleşiţi de imensitatea valorilor pe care le reprezintă.

Privind fotografia, chiar dacă n-ai avea habar de ceea ce va fi urmat şi n-ai intui ce va urma, mai că-ţi vine să-i dai un sfat personajului din stânga (care e de dreapta şi care e deseori trădat de orgoliu, prea marea încredere în sine plus alte trăsături de caracter ce-l determină să facă uneori alegeri aiuritoare, în special atunci când vine vorba de oamenii de încredere cu care se înconjoară, cu care defilează). Aşadar, atenţie: râsul tipului de lângă tine e cam prefăcut. Atenţie şi la sigla sub care vă hliziţi - dacă ai fi istoric ai înţelege ce vreau să spun. Fereşte-te de PSD ca de tine însuţi!

*Am făcut precizarea despre identitatea personajelor cu gândul la posteritate. Dacă ne vom trezi că peste 10 ani lumea se va întreba: "Cine-s ăştia, bre?".

Se rupe sau li se rupe? (Săftoiu, legea minelor, aminstie, loby, demisie, respingere, amânare, scoatere de pe ordine de zi)

Încep cu ştirea soft: Claudiu Săftoiu a demisionat din funcţia de preşedinte-dierector general al TVR cu foarte puţin timp înainte ca Parlamentul să respingă (probabil-UPDATE. Raportul de activitate al TVR a fost respins) raportul anual de activitate al instituţiei. Săftoiu acuză câteva promisiuni neonorate ale guvernului (nu s-a modificat legea astfel încât TVR să fie "serviciu public de interes naţional"; neadoptarea amendamentelor la bugetul 2014 care ar fi permis "revenirea SRTVR în peisajul mediatic din Republica Moldova"; felul în care arată Strategia privind tranziţia de la televiziunea analogică terestră la cea digitală etc.). Apare undeva şi cuvântul "depolitizare".

Mai tare mi se pare situaţia din Parlament, unde au fost introduse spre adoptare la foc automat două legi mai mult decât delicate, una despre care s-a vorbit, dar a rămas cum am stabilit, alta despre care practic nu s-a vorbit deloc.

Ponta, Antonescu, Băsescu. Cum îşi linge, fiecare, rănile

Mutarea făcută ieri de Victor Ponta este unul din acele gesturi politice dincolo de care lucrurile nu mai sunt la fel. A fost pentru prima oară când neînţelegerile dintre PSD şi PNL s-au dovedit serioase şi au ajuns foarte-foarte aproape de a duce la o ruptură la care toţi se aşteaptă, dar puţini preconizau că s-ar putea produce atât de curând. Lumea face deja analize, recalculează majorităţi parlamentare.

Să vedem ce mai fac principalii actori ai acestui moment.

Despre Victor Ponta am vorbit ieri. Premierul se află într-o poziţie foarte delicată. Puţini sunt cei care mai cred că "a trădat" de capul lui şi iau în discuţie şantajabilitatea sa.  Nu insist, dacă aşa stau lucrurile, e jalnic. Există şi ipoteza că Victor Ponta ar fi vrut anume să ducă lucrurile aici, că a împuşcat doi sau mai mulţi iepuri prin această mutare, care ar fi una îndrăzneaţă. L-a vulnerabilizat pe Crin Antonescu (arăt mai jos de ce), i-a arătat pisica lui Dan Voiculescu, şi l-a luat ca aliat pe Traian Băsescu, sperând să fie cu un minut mai şmecher decât bătrânul lup de mare, când va fi cazul. Şi, vorba aceea, şi-a asumat, cu bărbăţie, o decizie grea.

Unii îl laudă pe Crin Antonescu pentru reţinerea de a fi rupt USL, alţii îi critică ezitarea. O decizie mai grea decât cea de astă-vară, când a pornit acţiunea denumită de mulţi drept "încercarea de lovitură de stat", care a culminat cu suspendarea lui Traian Băsescu şi referendumul. Grosul a ceea ce e PNL astăzi abia a început să se obişnuiască la putere. Câţi l-ar fi urmat în opoziţie? Paradoxal, dar singurii care ar fi făcut asta ar fi fost doar aceia pe care s-a străduit să-i îndepărteze de puterea din partid, principialii, nucleul dur şi vechi. Rămânerea alături de un Ponta imprevizibil şi de un PSD care îşi ascute săbiile e un gest normal de supravieţuire imediată, unul care a dat startul pregătirilor de ieşire (USL se va sparge sub un pretext mult mai neînsemnat decât numirea Laurei Codruţa Kovesi). Partea proastă pentru liderul liberal e că nici nu poate rămâne prea mult în poziţia copilului prost, fiecare zi în plus însemnând ştirbirea tot mai mare a imaginii de luptător neînfricat.

Partea cu adevărat proastă pentru Crin Antonescu e aceea că, prin gestul de ieri, Victor Ponta i-a restras, practic, sprijinul pentru candidatura la prezidenţiale. Mai rău, dovedind slăbiciune (de data asta în raport cu un partener pentru care şi-a pus în joc credibilitatea, câtă acumulase), Crin Antonescu îşi slăbeşte foarte mult poziţia în interiorul PNL. Vocile critice vor deveni mai des auzite şi vor apărea, cu siguranţă, unele fără ameninţarea vreunei botniţe DNA, de exemplu, care îi vor cere socoteală mai devreme decât când va deveni prea târziu. Declaraţiile de ieri ale lui Crin Antonescu ("dacă vreo secundă o să ajung la concluzia că succesul eventualei mele candidaturi depinde de aceea că umblu sau nu de mână cu Victor Ponta, nu mai candidez") arată că problema candidaturii sale, până de curând tranşată definitiv şi iervocabil, se pune la modul serios. Nu e deloc exclus ca lui Crin Antoescu să i se ceară să renunţe în favoarea altui candidat (să zicem, de dragul discuţiei, că acesta ar fi Klaus Iohannis), care să aibă şanse reale (pentru prima oară un reprezentant al PNL chiar are şanse la Prezidenţiale, chiar şi în faţa unui premier PSD impetuos).

În fine, Crin Antonescu are tot mai vizibil ceea ce a fost o ştampilă şi a devenit tatuaj: "Prieten cu Dan Voiculescu". Asta pute.

Traian Băsescu tace înţelept, pregătindu-şi cu grijă ieşirea în public pentru a-şi maximiza reafirmarea ca actor politic principal, sub care nici iarba nu creşte. Pare principalul câştigător, în primul rând fiindcă şi-a dezbinat adversarii şi pentru că şi-a recăpătat rolul de actor principal. Acum, are două variante: să-l lase pe Victor Ponta în ofsaid sau să meargă înainte, respectându-şi partea sa de înţelegere şi avându-şi oameni loiali în poziţii-cheie. Un gând despre faza cu Daniel Morar: la un moment dat am gândit că el a fost securizat şi trimis într-un loc (Curtea Constituţională) important atât pentru prezent, cât mai ales pentru viitor. Dar CC e pentru pensionari (să mă scuze Mona Pivniceru), nu pentru oameni dinamici şi ambiţioşi. Reacţia lui Morar la propunerea Kovesi poate duce cu gândul la o frondă, la o mişcare în front.

P.S. Nimeni nu vorbeşte despre Laura Codruţa Kovesi, n-o voi face nici eu. Am înţelesc că nici măcar Victor Ponta n-a vorbit cu ea înainte de a face propunerea. În schimb, CSM, prin secţia de procurori, a mutat bine, deşi e de discutat despre termenul larg pe care şi l-a acordat.

Victor Ponta, portret de politician român

Portret de papagal, pasăre care n-are nicio vină

Avem, pe de o parte, o chestiune principială. A fost un moment în care toată lumea, şi cea băsistă şi cea uselistă, părea convinsă de necesitatea numirii la conducerea Parchetului de pe lângă ÎCCJ, DNA, DIICOT în urma unei proceduri transparente. De câteva zile, am aflat că e mai bine ca premierul şi preşedintele să cadă la pace şi să stabilească ei doi, în înţelepciunea lor, cine să conducă aceste instituţii. Pentru unii, implicarea preşedintelui Traian Băsescu în acest proces a fost un argument suficient ca să înghită gălulşca, de dragul rapidităţii. Vezi, Doamne, important e să se facă rapid, nu mai contează cum, Bruxelles-ul presează. Dacă Traian Băsescu agreează asta, atunci e de bine, stăm liniştiţi. Ce contează că numirile cu pricina vor fi politice 100%? Am întâlnit chiar şi la Dan această idee (pe care a respins-o după două zile).

Pentru oamenii cu scaun la cap şi fără fierbânţeli la inimioară

Din ciclul „Ce a vrut să spună autorul?”. Azi, Mihai Răzvan Ungureanu

Fostul posibil viitor candidat la preşedinţia României, MRU, spune lucruri cu tâlc

L-am ascultat azi pe preşedintele Forţei Civice, dl MRU. Principala lui misiune a fost să-i răspundă lui Crin Antonescu. (Aseară şi Traian Băsescu, preşedintele României, i-a răspuns aceluiaş Crin. Ce chestie!)

Pe scurt, MRU, fost viitor posibil candidat la preşedinţia României, a părut deranjat de afirmaţiile crinantonesciene privind implicarea serviciilor speciale în politică. Aşa că a zis: „Îi spun ceva domnului preşedinte al Senatului, Crin Antonescu: presupunând prin absurd că serviciile speciale ale României s-ar implica în politică, tare mi-e teamă că domnia sa nu ar fi om politic”.

A vrut să spună ce mi se pare mie? E aceasta noua lovitură pregătită de domniile lor ARD-iştii?

Şapte dintr-o lovitură sau ce avantaje aduce Gigi Becali PNL-ului

Bannere anti Gigi Becali afişate de suporteri ai echipei Steaua

Să zicem că nu eram încă apucaţi de greaţă totală, că mai era loc. Să zicem că luăm în serios cooptarea lui Gigi Becali în PNL. A fost o gândire matură, vizionară, la capătul căreia strategii de marcă ai PNL au decis: mergem cu Gigi. Ce ar fi putut pune ei pe masă (dacă ar fi existat o discuţie serioasă în PNL)?

Gigi Becali e un tip care acaparează discuţia. Îi dai un mic spaţiu de emisie şi el ţi-l umple - nu mai e loc de alţii. Asta-i una. Dacă zice din când în când "votaţi USL", "jos Băsescu" (printre înjurături, dezacorduri gramaticale, frânturi logice, limbajul trupului - dezvoltat excelent la persoanele care nu-şi găsesc cuvintele), cei care l-au angajat pot spune că au investit bine banii: marchează la capitolul creştere a notorietăţii. Asta-i a doua. 

Insul poate zice, doar e Gigi!, lucruri pe care bărbaţii de stat care încă ţin la aparenţe nu-şi permit să le rostească, în orice caz nu pe şleau. Îi poate insulta pe unguri, pe ţigani, pe homosexuali, pe evrei, pe femei, pe unguri (iaca, îi insultă de două ori, şi?), pe intelectuali, pe dinamovişti, cfr-işti, porumboieni. Personajul trece (în alt studio de televiziune), insulta rămâne, deci marcăm minus la insultaţi. Asta-i a treia.

Scenarii post-decizia CCR

Cel mai bun scenariu: toată lumea recunoaşte şi respectă decizia CCR, se lucrează în, pardon, draci la autostrăzi şi Robert Negoiţă le trage o scatoalcă ălora care ar trebui să adune gunoaiele din Parcul IOR.

Cel mai prost scenariu: MO amână publicarea deciziei CCR (nu e cvorum la tipografie), Crin Antonescu declară stare de necesitate, ataşatul mililtar disponibilizat (nu-i ştiu acum numele) face tărăboi mediatizat.

În realitate: Băsescu va face mişto de Crin & Ponta şi dă un nou sens ideii de răzbunare, şeful mafiei personale face o nouă piruetă, Mona Pivniceru renunţă la demisie (who the fuck cares?), reapare în prim-plan plagiatul lui Ponta. A, trebuie să verific ferestrele din decizia de a ieşi din politică anunţată la un moment dat de Crin Antonescu.

Remember: Traian Băsescu nu mai are suport popular, dimpotrivă. USL şi-a dat cu firma în cap. Mihail Neamţu a compromis ideea de nouă forţă politică.

Un Crin și-o Frunzăverde

Crin Antonescu (stânga) și Sorin Frunzăverde (dreapta), cu Vasile Blaga pierdut prin mijloc. Parcă o văd și pe Lili Ruse |Captură Digi 24

Nu mi-am putut opri comentariul din titlu. E cu simpatie, desigur. Și, firește, momentul politic merită mai multă atenție, dar am mai vorbit despre asta și aici și aici.

Nu contează ce a spus Crin, contează ce-a zis Preda c-a spus Crin

O declaraţie făcută de Crin Antonescu într-un interviu a fost interpretată de un adversar politic (Cristian Preda) şi rostogolită de câţiva jurnalişti nepricepuţi sau prost intenţionaţi, transformându-se într-un "adevăr" pe care, posibil, se va bate monedă.

Nu contează ce a spus unul sau altul, contează ce se spune că a spus. Atunci când vorbim despre lamentabila clasă politică din România trebuie, dacă suntem corecţi, să pomenim şi despre lamentabila clasă jurnalistică din spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Aici e interviul original, mai jos e fragmentul de la care s-a pornit:

AGERPRES: În ce scenariu v-aţi depune mandatul?
Crin Antonescu: În ce scenariu aş demisiona de la conducerea PNL? Păi în scenariul în care USL nu câştigă alegerile parlamentare. Înţelegând prin câştigarea alegerilor parlamentare formarea următorului Guvern.

Iar aici şi aici şi în alte locuri e declaraţia lui Cristian Preda (făcută la Colegiul Director al PDL, unde a participat la invitaţa personală a lui Emil Boc), redată mai jos:

CRISTIAN PREDA: "Ţelul nostru este să-i dăm o mână de ajutor lui Crin Antonescu să plece de la şefia PNL. Dacă îl ajutăm pe Crin Antonescu să rezolve problema pe care o are, dacă nu duce PSD la guvernare, cred că vom face un progres pentru toată lumea".

Drăguţ e titlul din Ziarul de Iaşi: "Crin Antonescu si-a anuntat plecarea de la conducerea PNL".
În fine, au fost prea multe ziareşi site-uri care au luat de bună declaraţia lui Preda, fără a face o minimă verificare asupra a ceea ce a declarat Antonescu într-adevăr. Ceea ce e naşpa.

P.S. Probabil că mâna de ajutor cea mai dibace a fost dată de Mediafax, care a scris, pe nemestecate, aşa:

Cristian Preda a insistat pe ultima declaraţie a liderului PNL Crin Antonescu, care a anunţat că va demisiona de la şefia PNL dacă PSD nu ajunge la guvernare.

Nu naivitatea îi dă afară din casă pe Ponta și Antonescu

Eu cred că Operațiunea Suspendarea 2 nu are șanse reale (Ovidiu are o explicație simplă, referitoare la Legea referendumului). Dar.

Cred, de asemenea, că motivele invocate de cei din USL nu sunt chiar simple invenții (și aici mă despart de Ovidiu), întrucât vorbele pe care le spune președintele ”la televizor” (eventual în mod repetat) pot dăuna grav sănătății națiunii.

Prin urmare, pot presupune că nu naivitatea îi dă afară din casă pe Ponta și Antonescu, caz în care Operațiunea Suspendarea 2 își are rostul și fiindcă politicienii din Opoziție uneori pur și simplu n-au dreptul să tacă. Dacă toată această poveste va porni o dezbatere bazată pe argumente, va fi cu atât mai bine. Alte rosturi nu văd acum.

În altă ordine de idei, nu susțin nici genul de reacții hormonale, ca să le numesc așa. Vai de poporul ai cărui reprezentați, în loc să judece responsabil, dau fuga cu pudră pe obrăjori, de dragul show-urilor TV!

Putem porni o discuție întinsă despre motivele care au dus la decredibilizarea justiției din România. Unele țin de hibele din interior, altele de legislație, iar lor li se adaugă și mesajele transmise insistent de actori politici intersați să existe ape tulburi în care să pescuiască voturi. Așa cred eu.

Fitilele zilei (politică mare)

Din nou, din nou şi din nou, ne aflăm în aceeaşi zonă de fitile politice. Dacă nu poţi atlfel, dezbină-i, descurajează-i, că oameni sunt şi ei. Observ o nouă ofensivă mediatică la capătul căreia ar trebui ca USL să piardă (câte ceva) şi PDL, eventual prin satelitul UNPR, să câştige (câte ceva).

Lăzăroiu bagă fitile, spunând că, cine ştie, PSD se va alătura unei mari coaliţii (cu PDL) la toamnă. Băescu bagă fitile, spunând că el ar vedea o coaliţie PDL-PNL-UDMR (la toamnă sau la toamna ailaltă). Îşi permite, preşedintele, să spună că USL n-are nicio şansă să dea viitorul premier, chiar dacă va avea peste 50% din voturi, că textul Constituţiei nu zice ceva despre alianţe politice.

Între timp, Crin Antonescu se păruieşte cu Dinu Patriciu.

Nicio problemă: în România se poate spune orice, se pot face şi talk-showuri p-ormă; tot aia-i.
Ideea e să le-o tragi celorlalţi (că şi ei ţi-au tras-o şi-or să ţi-o mai tragă). Sau măcar să bagi nişte fitile.

Crin Coleccion

Sticlă de vin oferită într-o cârciumioară din Barcelona, golită şi fotografiată de Călin Hera (mai 2011)

Cârcotaşii ar putea spune că s-a-ntâmplat înadins, dar, jur, e o pură coincidenţă: ospătarul unei cârciumioare de pe Las Ramblas mi-a pus în faţă, fără să-i fi cerut (ca un fel de cadou), o sticlă de vin roşu. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. După ce am băut niţel (mi-era sete), m-am uitat pe etichetă. 

Între timp, la Bucureşti, Crin Antonescu răsfoia programul USL, despre care ar trebui să zic şi eu 2-3 vorbe.