Tragedia din Apuseni. Mic studiu de caz despre presa din România

Un jurnalist şi tricoul său negru, cu fotografia Aureliei Ion, în seara zilei de 21 ianuarie

Tragedia din Apuseni, cum i se spune, este şi un studiu de caz despre mass-media din România (guvernul s-a ocupat de stabilirea responsabilităţilor şi, poate, vreun scriitor sau scenarist va descrie literar drama de luni). Presa din România a încercat să ţină loc de toate acestea.

Agenţiile de ştiri, televiziunile, ziarele, reţelele sociale, jurnaliştii profesionişti sau amatori au încercat să afle, au furnizat informaţii, şi-au dat cu părerea, au participat. Presa profesionistă şi-a făcut, în principiu, datoria. Am zappat Realitatea TV, Digi24, România TV, Antena 3, B1, ProTV, TVR. Am urmărit ştirile Mediafax. Ştiu cât zbucium a fost. Luându-ne după ceea ce s-a văzut, presa a avut un rol cel puţin la fel de important în informarea localnicilor şi a autorităţilor cât instituţiile, cum se spune, abilitate. Ceea ce e OK.

Dar nu e totul roz nici aici, bineînţeles. La un moment dat, meseriaşii au fost daţi la o parte pentru a lăsa loc vedetel, show-ului. Cine ar rata şansa unor ratinguri atât de apetisante?

Mass-media, excitată de moartea unei femei: mama Monicăi Gabor

Un eveniment nefericit le-a dat câtorva publicaţii prilejul de a se dezlănţui. Câteva site-uri ale unor publicaţii şi televiziuni au demostrat încă o dată prost gust şi lipsă de cea mai elementară jenă. Moartea tragică a unei femei, mama Monicăi Gabor, trebuia tratată cât mai spectaculos pentru a avea o şansă minimă în faţa celorlalte două decese celebre ale acestor zile ("regele" Cioabă şi căpitanul Ştefănescu).

A fost dată tribună unei pseudo-vedete obişnuită cu bâlciurile şi cu vizitele la vrăjitoare, care a găsit de cuviinţă să porcăiască o altă vedetă a lumii mondene dâmboviţene, fiica îndurerată de azi, fosta doamnă Columbeanu de ieri.

Au fost publicate fotografii sexy ale fiicelor rămase fără mamă, sub titluri şoc. Un amic mi-a spus că o televiziune de ştiri ar fi titrat pe site:

Cutremurator.Ce face MOnica Gabor in timpul acesta in America ? DOARME

Sigur, nu asta e presa din România. Dar care? Cea din amintirile celor câţiva ani buni? Da, noroc cu relatările Mediafax...

UPDATE. Via Ionuţ Fantaziu, mai jos un printscreen dintr-un tabloid apărut a doua zi după nefericitul eveniment.

Eu cred că e vorba, în primul rând, de prostie

Secvența furtunii de nisip dintr-un pahar cu bere (altă scuză nu găsesc, dar nici asta nu-i acceptabilă) e o mărturie a cât de jos poate coborî jurnalismul.

În principiu, un jurnalist trebuie să spună că s-a întâmplat un lucru (preferabil de interes, relevant într-un anumit context), iar relatarea lui trebuie să ofere răspunsuri la întrebările ce? cine? unde? cum? când? (nu-i de colo nici întrebarea de ce?), iar dacă lucrul cu pricina e vreo acuzație la adresa cuiva, atunci trebuie să ceară punctul de vedere al acuzatului.

Cu niciun chip un jurnalist nu trebuie să modifice realitate astfel încât știrea „să dea bine”. Ulciorul nu pmerge de multe ori la apă, iar unele minciui media devin ștampile de care nu scapi. Și azi oamenii spun că EvZ e ziarul care a publicat știrea despre găina care a născut pui vii.

Cât despre nefericiții care au iscat o furtună de nisip pe plaja de la Mamaia, aici nu-s prea multe de spus. E prostie, e un exemplu de „așa nu”, e o porcărie citabilă, de acum înainte, în cursurile și seminariile de la Facultatea de Jurnalism. Am mai spus că e vorba, în primul rând, de prostie?

P.S. Prima oară am văzut filmulețul la RTV (care n-a ratat momentul de a le da foștilor colegi de la Realitatea o scatoalcă prietenească, apoi l-am revăzut la Petrișor Obae și, în final, l-am descărcat de pe YouTube. De fiecare dată, scena mi s-a părut la fel de tristă și de penibilă.

E păcat că se închide OTV

De ce zic că-i păcat că se închide OTV? Pentru că, în prezent, OTV e ca o hârtie de muște. Vă dați seama ce se poate întâmpla dacă dispare hârtia și nu e recuperat tot, absolut tot, la DDTV?

Nu contează ce a spus Crin, contează ce-a zis Preda c-a spus Crin

O declaraţie făcută de Crin Antonescu într-un interviu a fost interpretată de un adversar politic (Cristian Preda) şi rostogolită de câţiva jurnalişti nepricepuţi sau prost intenţionaţi, transformându-se într-un "adevăr" pe care, posibil, se va bate monedă.

Nu contează ce a spus unul sau altul, contează ce se spune că a spus. Atunci când vorbim despre lamentabila clasă politică din România trebuie, dacă suntem corecţi, să pomenim şi despre lamentabila clasă jurnalistică din spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Aici e interviul original, mai jos e fragmentul de la care s-a pornit:

AGERPRES: În ce scenariu v-aţi depune mandatul?
Crin Antonescu: În ce scenariu aş demisiona de la conducerea PNL? Păi în scenariul în care USL nu câştigă alegerile parlamentare. Înţelegând prin câştigarea alegerilor parlamentare formarea următorului Guvern.

Iar aici şi aici şi în alte locuri e declaraţia lui Cristian Preda (făcută la Colegiul Director al PDL, unde a participat la invitaţa personală a lui Emil Boc), redată mai jos:

CRISTIAN PREDA: "Ţelul nostru este să-i dăm o mână de ajutor lui Crin Antonescu să plece de la şefia PNL. Dacă îl ajutăm pe Crin Antonescu să rezolve problema pe care o are, dacă nu duce PSD la guvernare, cred că vom face un progres pentru toată lumea".

Drăguţ e titlul din Ziarul de Iaşi: "Crin Antonescu si-a anuntat plecarea de la conducerea PNL".
În fine, au fost prea multe ziareşi site-uri care au luat de bună declaraţia lui Preda, fără a face o minimă verificare asupra a ceea ce a declarat Antonescu într-adevăr. Ceea ce e naşpa.

P.S. Probabil că mâna de ajutor cea mai dibace a fost dată de Mediafax, care a scris, pe nemestecate, aşa:

Cristian Preda a insistat pe ultima declaraţie a liderului PNL Crin Antonescu, care a anunţat că va demisiona de la şefia PNL dacă PSD nu ajunge la guvernare.

9 zile până la Digi 24

Mai sunt vreo nouă zile. Până când? E vorba despre ceea ce am discutat aici. Până atunci există deja un micro-site unde veţi găsi câteva nume bune.

Hotnews inventează ministerul economiei de dezinformare

Titlu scris fără prea multă bătaie de cap. Autorul ar fi trebuit să lege dezinformarea de acuzație, nu de titulatura ministerului

Știu că și alții vor fi cu ochii pe mine, dar vreau să ridic ștacheta, așa că semnalez, colegial, greșeala din titlul unei știri de pe hotnews. Desigur, nu avem de a face cu ministrul economiei de dezinformare, ci cu eventuala acuzație de dezinformare adusă bietului Bode.

Petrișor Obae a avut dreptate

Confirm știrea dată de Petrișor în urmă cu o săptămână: în perioada următoare mă voi ocupa de site-ul televiziunii Digi24. M-a atras faptul că redacția este condusă de Răzvan Mitroi și că Valeria Dorneanu are, de asemenea, un rol important aici. Am întâlnit multe vechi cunoștințe, cu care am lucrat foarte bine de-a lungul timpului, la ProTV, Realitatea, B1, iar proiectul site-ului mi s-a părut o provocare foarte-foarte interesantă.

P.S. Va trebui să povestesc, neapărat, despre experiența infocsm.

O sută de mii de semne despre 747 de consilieri care fac afaceri cu statul. Bază de date

Ca jurnalist de investigaţie poţi spune ori "mulţam fain!", ori "fuc, mi-au luat-o ăştia înainte!". Cui n-a văzut încă, îi indic documentarea de 100.000 de semne făcută de Mediafax. Aici.

Sfaturi utile pentru spărgătorii mari şi mici

Un tip dă o spargere la un magazin de bijuterii. Ameninţă vânzătoarea şi o clientă cu un pistol (care ar fi putut fi de jucărie) şi le dă afară, ca să poată pune-ntr-o pungă câteva obiecte din aur (evaluate ulterior la 20.000 de lei). După care o ia la goană. Totul e filmat (din două unghiuri!) de camerele de supraveghere, de parcă ar fi un pretins reality show.

Apoi încep să-şi dea cu părerea tot felul de specialişti (inclusiv poliţai), care spun că era un spărgător ageamiu fiindcă: 1) a umblat prin faţa magazinului fără cagulă, deci l-au văzut câţiva martori, 2) a aruncat cagula şi mănuşile la o distanţă mică de locul faptei, 3) i s-au văzut tatuajele, 4) probabil lucra la o sală de forţă şi a lăsat să se întrevadă asta prin tricou (probabil că în ghidul de spart magazine de bijuterii scrie negru pe alb că la un astfel de eveniment trebuie să îmbraci un tricou larg, care să acopere, în orice caz, tatuajele).

Eu cred că Poliţia română ar trebui să deschidă un birou de sfaturi utile pentru spărgătorii mari şi mici, ca să nu mai fie dezamăgiţi specialiştii la vreo spargere din asta, dată de ageamii.

Plec de la Evenimentul zilei

Am avut de făcut o alegere grea, după o săptămână de frământări, fiindcă sunt legat sentimental de Evz. Am vrut să mă despart în termeni amicali de conducerea ziarului. Ieri dimineată am avut o discutie cu redactorul sef, ieri seară cu directorul general. 

Le urez succes colegilor care vor rămâne la Evz si îmi doresc ca lucrurile bune pe care le-am construit aici (de-a lungul a vreo zece ani) să existe cât mai mult timp.

Îmi pare rău că unele site-uri (eu am văzut aici, aici si aici) au anuntat stirea înainte ca eu să fi apucat să le-o comunic, direct, principalilor mei colaboratori: corespondentii Evz si aceia care lucrează în celelalte sectii pe care le-am coordonat.

Unde mută Emil Boc investiţiile

Într-o frumoasă zi de mai, premierul Emil Boc descindea în plăcutul oraş Râmnicu-Vâlcea, în fruntea unei delegaţii de partid şi de stat. În timpul scurtei, dar spornicei sale şederi pe malul drept al Oltului, Emil Boc a împuşcat doi iepuri dintr-un foc (pentru astfel de oameni trebuia inventată ziua de cel puţin 25 de ore!), fiind ba premier, ba candidat (cu şanse bunicele) pentru şefia PDL.

Din cauza celor două televiziuni care, pe bună dreptate, sunt atacate cu orice prilej de cei mai puternici aleşi şi numiţi din ţară, istoria va consemna, după vizita premierului/candidatului Emil Boc, doar regretabilele incidente în urma cărora unul dintre cei care au huiduit (da, omul politic a fost huiduit!) s-a ales cu dosar penal.


Ar mai fi trebuit însă consemnat ceva: un dialog pornit de la dedublarea personalităţii bociene. Evenimentul a avut loc la conferinţa de presă de la sediul Consiliului Judeţean Vâlcea, unde Emil Boc a îmbrăcat costumul de premier şi a ţinut să le atragă atenţia jurnaliştilor că le stă la dispoziţie ("cu plăcere") doar în această calitate.

Ce nu se vede la TV

O transmisie TV în direct are, din start, un avantaj imbatabil în fața unei înregistrări: imprevizibilul, care poate surveni oricând, oricât de bine ar fi pus la punct desfășurătorul emi­siunii. Există însă ceva chiar mai impreivizibil (și, desigur, mai savuros) decât o transmisiune live clasică: camera ascunsă sau camera care continuă să transmită/înregistreze și în pauzele publicitare sau după încheierea emisiunii.

E un risc de care vedetele TV cu ștaif trebuie să fie conștiente. Omul din regie te poate trăda, chiar fără să vrea; el însuși poate fi trădat de tehnică (s-au văzut prea multe cazuri). De aceea, e mai înțelept să îți măsori vorbele chiar și atunci când te afli între cartoanele de publicitate, dacă tocmai te-ai nimerit într-un platou de televiziune. Zic. Altfel, o pățești ca Turcescu aici sau ca Esca acolo.   

Stat vs. Privat 0:1

Să nu-i mai aud pe socialisti spunându-mi cât de bun e statul (deci că ar merita să ne cocosăm pentru un aparat birocratic sufocant si total ineficient). Am la îndemână exemplul manuscriselor lui Cioran. Scriam ieri (a apărut în Tableta TV de azi) că, desi nu e treaba TVR si cu toate că televiziunea publică a folosit o justificare birocratrică amuzantă "constituirea unei baze de documentare", e de salutat că s-au stresat să ia manuscrisele (la care ar fi avut acces, presupun, toată suflarea românească). Ziceam că, asa măcar, se pot justifica niste bănuti din taxa TV si făceam comparatie cu ceea ce n-a făcut Ministerul Culturii.

Până la urmă, TVR n-a apucat să cumpere nimic. A făcut-o, în schimb, un român plecat în SUA, George Brăiloiu, care a dat 500.000 de euro pentru întregul pachet (detalii, aici si aici). Omul zice că s-a înscris la licitatie aflând că statul român stă deoparte. Si zice că va dona statului român ceea ce a cumpărat.

Puteti zice că si-a făcut reclamă firmei (probabil că un buget de publicitate de 500.000 de euro nu putea fi folosit mai bine, nu stiu). Puteti găsi securisti îndărătul lui. (Dacă da, să-mi ziceti si mie, că-s curios.) Dar nu puteti tăgădui: statul român (si în acest caz) a părut impotent. Iar un particular a făcut pentru patrimoniul cultural al României, dacă-mi permiteti să folosesc cuvinte mari, mai mult decât institutii-mamut plătite din bani publici.

Un gând despre "Gândul"

Faptul că ziarul "Gândul" nu va mai fi pe tarabe n-ar trebui să fie o fericire pentru nimeni.

Fac parte din generaţia acelora cărora le-ar fi plăcut să primească ziarul, dimineaţa, la cafea. O şansă ratată. Comunismul a căzut prea târziu, tranziţia a fost prea lungă şi prea anapoda şi nimeni n-a reuşit să pună la punct o distribuţie cumsecade de ziare.

Pentru cei născuţi în anii ’80 (şi după) cuvântul nu mai trebuie să fie musai tipărit: e super OK dacă poate fi citit pe smartphone sau pe tablete PC! Odată cu renunţarea la print, presa păstrează şansa de a rămâne câine de pază al democraţiei; atât că e un câine cu baterii. Gândim deja multimedia, vânăm trafic şi rating; asta rămâne din foşnetul ziarului.

NOTĂ. Am publicat această tabletă TV în EVZ.

Credibilitatea unei televiziuni de stiri

Am destui amici la Realitatea TV, sunt acolo oameni la care tin mult. Si de aceea, mă întristează că acest post îsi face credibilitatea praf. Eu cred că e vorba, cel putin, de o greseală de strategie. Esti mult mai influent dacă te mentii echidistant. Când ai devenit previzibil, când te-ai colorat, când tabloidizezi, e posibil să-ti cresti cota, pentru o vreme, dar deja începi să pierzi partida.

Eu cred că Traian Băsescu câstigă enorm: i-a râcâit pe „moguli”, i-a tocat la cap, până când acestia si-au zis că, dacă tot e impresia asta (dar încă nu era, decât în mintile celor din Oastea lui Băsescu), atunci asa să-i rămână numele!

Chiar dacă sunt cresteri de rating la RTV si A3, aceste canale nu vor conta mai mult (electoral vorbid, dacă asta e miza) decât dacă ar fi încercat să păstreze echilibrul si să se comporte profesionist. Încet-încet e ca la predică: nu câstigi noi adepti dar ti-i controlezi mai mult pe cei deja câstigati.

Am scris si o tabletă TV, pornind de la suta de mii de euro dată de dragul mesajului „Boc trebuie să pice” (cu care sunt de acord, dar asta e altă poveste).

Rodica Culcer e OK încă o dată

TVR e ca un cal de rasă înhămat la o căruţă hodorogită, cu un birjar colorat politic. Calul a cam obosit, dar mănâncă jăratic.

Îşi permite: taxa TV o plătesc toţi. Câteodată, unii se revoltă: de ce să dau bani pentru ceva prea costisitor (organigrama e incredibil de stufoasă!), care nu oferă prea mare lucru?

Întrebarea poate fi reformulată ("E nevoie de o televiziune publică?") şi are un răspuns simplu: "Da, televiziunea publică trebuie susţinută public!". Asta nu justifică folosirea TVR ca instrument de propagandă, mereu şi mereu, de puterea politică.

De bine, de rău, TVR difuzează câteva emisiuni excelente (trebuie să nominalizez "Garantat 100%!") şi destule jurnale de ştiri echilibrate. Însă şefi de prin TVR, de ieri şi de azi, au căpătat, în timp, o mult prea îndelungată experienţă în a-i sluji pe cei aflaţi la putere. E regretabil.

Dar, vorba celor de la Active Watch: "Respectăm decizia Comisiei de Etică şi Arbitraj (în cazul Rodica Culcer - n. mea) din dorinţa de a consolida independenţa acestui organism".


NOTĂ. Aceasta a fost tableta TV de azi.
Mi-a plăcut un comentariu, care, chiar dacă mă ia de urechi, o face civilizat, inteligent şi cu umor. E semnat Florin M. Iată-l: "Ne faceti CONFESIUNI si ne vindeti ISTORII DE BUZUNAR, dle Hera ! Cred ca nu puteti sta in aceeasi banca cu PROFESIONISTII daca ne furnizati doar opinii D' ALE LU' MITICA, gen TEZAUR FOLCLORIC. Oti fi dvs. VEDETA FAMILIEI, dar nici noi, cititorii, nu suntem VIATA SATULUI. Asadar, nu putem intra IMPREUNA IN EUROPA daca tabletele dvs. de INTERES GENERAL sunt, mai mereu, subiective. GARANTAT 100% !
NE VEDEM LA TVR !"
P.S. A fost postat noaptea la 01.22!!

Înlăturarea cuplului Stancu&Ursu si independenta înjurăturilor pe forumurile ziarelor

Privesc înjurăturile de pe forumul evz.ro cu o oarecare mâhnire, recunosc. Regret dacă sunt cititori care s-au simtit jigniti de cuvintele mele, dar rămân la părerea că a te bucura de necazul altuia e dovadă de sărăcie de duh. Si, da, felul în care au fost înlăturati cei doi (Stancu si Ursu - pe care, mărturisesc, nu-i prea urmăream) nu e de bun augur. Tare mi-e teamă că va urma un an si jumătate încă si mai teribil pentru presa din România decât perioada de criză economică. Tare mi-e teamă că independenta presei nu va mai fi nici măcar un deziderat, ci doar, eventual, o amintire.

Mai jos este Tableta TV care mi-a adus vreo 125 de înjurături urâte.

Aceia care se bucură că doi jurnalişti au fost înlăturaţi fără explicaţii sunt săraci cu duhul. Pot să-ţi placă sau pot să nu-ţi placă Oana Stancu şi Adrian Ursu. 
Poţi să fi urmărit sau nu emisiunea lor ("Ora de foc", Realitatea TV). Dar nu poţi spune, dacă te pretinzi om echilibrat, "Bine le-au făcut!". Nu poţi să te bucuri, ca prostul, că "oamenii lui Vântu" (deci anti-Băsescu) îşi merită soarta. 
Nu aduceţi în discuţie, vă rog, faptul că Stancu şi Ursu ar fi "din altă ligă", "standard mediu" ş.a.m.d. Nu despre asta e vorba. Atunci când li se taie microfonul "uite-aşa" unor voci importante (apreciate ori detestate) ale unei televiziuni de ştiri, e o veste proastă, dacă priveşti dinspre libertatea de exprimare.

Cine dă primul o ştire falsă

Atunci când te tot faci frate cu dracu’ pentru a trece puntea şi asta începe să ţi se pară nu o regretabilă excepţie, ci lege de netăgăduit a succesului ce va să vină, ai nevoie să te tragă cineva de mânecă.

Atunci când goana după rating, tiraj sau "unici" devine necesitate absolută, scop unic de atins cu absolut orice preţ, e semn clar că lucrurile au luat-o razna.

Aceste gânduri le vor fi trecut prin cap, desigur, multor oameni normali care s-au uitat ieri, în jurul prânzului, la Realitatea TV, atunci când un news alert a anunţat, minute în şir, încetarea din viaţă a unui deputat român.

Atât că deputatul era în viaţă, fiind, e drept, internat în spital în stare gravă. Atenţie: degeaba te indexează google pentru că ai dat primul ştirea dacă aceasta e falsă!


NOTĂ1. Acest text a fost publicat în Evz, la rubrica Telespectator de nisă. 
NOTĂ2. Văd că Petrisor a adunat si capturi, ca să exemplifice. De-aia e el paginădemedia.

Interviu imaginar într-un ziar serios (sic!)

Cred că la faza asta Jurnalul National a sărit calul. În ziarul de azi, pe pagina 6, pagină de „Special”, sub titlul
„O cârnată-ntre cârnati”, publică un interviu imaginar (!) „cu un personaj pe zi ce trece mai haios” cu Elena Udrea.
Nu mi-e simpatică Elena Udrea, dar asa ceva pur si simplu nu se face.
(Si nici măcar nu e amuzant.)
Am făcut si o fotocopie a paginii de ziar, că prea e exemplu de jurnalism tip asa niciodată nu! 

Fotocopia interviului imaginar din Jurnalul National, autor Luiza Moldovan. O porcărie nejurnalistică. P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!