Din Arhivă. Cazul Traian Remeș

“M-a impresionat fața lui Remes, cea de la ieșirea din cafeneaua spăgii: o roșeață în care se amestecau ciudat trăsături de țăran cu preocuparea de parvenit care și-a mai vândut un pic din suflet, din onoare.” Îmi aduc aminte în continuare de Editoriale scrise în Evenimentul zilei.

Bronz Mazăre și fault Ponta_evz15ianuarie2008

Screenshot evz.ro

Un editorial păstrat întreg de Evenimentul zilei. Care-mi place și, desigur, își păstrează actualitatea, chiar dacă unele nume proprii nu mai înseamnă mare lucru azi (Radu Mazăre, de exemplu), altele încă se zbat să însemne (Victor Ponta).

România se pregătește să moară_evz3martie2009

Screenshot evz

Un editorial din 3 martie 2009, Evenimentul zilei, poartă la autor un ciudat AdamPopescu.

România încremenită_evz_6iunie2009

Din editorialul „România încremenită” nu au mai rămas decât două-trei fragmente. Mai caut.

Românul verde_evz_11decembrie2007

Tot în Green report, alt editorial „salvat” din Evenimentul zilei. Introdus așa: Calin Hera: "Ecologismul e un culoar tentant. Argument pentru visatori: se pot face multe lucruri cu adevarat bune. Argument pentru pragmatici: se invart bani frumosi. "

Cianură cu zăhărelul_evz_2iunie2009

Am mai găsit un editorial din Evenimentul zilei, salvat de Green report. Era puțintel împotriva curentului. Îl redau mai jos și-l păstrez.

România locuită_evz.ro_15iulie2008

Am găsit pe net acest text, pe care l-am publicat cândva în Evenimentul zilei. Acel Evz de demult. Îl reproduc aici, ca să nu-l uit.

Codul lui Moni, Codul lui Iri și doar atât

Irinel (stânga) și Monica Columbeanu

Postam în urmă cu cinci ani o Tabletă TV în Evenimentul zilei în care pretext erau doi răsfățați ai televiziunilor zilei: Irinel Columbeanu și soția lui, Monica. Așa cum intuiam, fără să fiu cine știe ce vizionar, astăzi, după cinci ani, aproape nimeni nu își mai aduce aminte de ei decât așa, cum îți amintești povestea cu Pupăza din tei.

Despre datoria față de stat

Aflat în tot felul de dispute ideologice, preşedintele Traian Băsescu, declarat de dreapta, a făcut ieri un comentariu cam de stânga (dacă o scoţi niţel din context): "Nu se poate merge pe principiul «Eu nu datorez nimic statului»". 

Michiduţă se pregăteşte să piară (editorial în Evz, 6 dec 2010)

Serghei Narîșkin (dreapta), omul de încredere al lui Vladimir Putin și Călin Popescu Tăriceanu, alt om de încredere. Sursa: B1TV

Omul de încredere al lui Vladimir Putin, acest aşa-zis mascul alfa al politicii mondiale, este, cum altfel, un fost general KGB, scriam în urmă cu cinci ani în Evz. Păstrez acest editorial, că nu se știe când vor fi de folos aducerile aminte. Mai ales că amicul Narîșkin e prieten bun cu președintele Senatului României, Călin Popescu-Tăriceanu, a fost la București, invitat de Tăricean, deși se află pe lista persoanelor interzise în UE, și își păstrează, cum altfel, aceeași căutătură fără nuanțe, demnă de un general KGB.

Cine e Puterea din România? Toate-s vechi şi nouă toate

Fotografie care însoţeşte editorialul publicat în Evenimentul zilei în 19 aprilie 2007

Am descoperit întâmplător un text scris în anul 2007. Mă întrebam atunci, când preşedintele Traian Băsescu tocmai fusese suspendat întâia oară (faza 322) cine deţine puterea în România. 

Foto: Evz

Mereu, gradul a batut functia. Cu alte cuvinte, si-au aratat muschii ba presedintele, ba parlamentul, ba premierul, ba - de fiecare data - serviciile secrete, mai precis dubiosi venind din trena Securitatii...

Mi-e teama ca suntem condamnati la acelasi cerc vicios in care detinatorul puterii este acel ceva din umbra care nu tine cont de culoare politica sau institutie, ci doar de duhoarea grea a Securitatii. Vedeti? Geoana a scos si el un biletel pe piata. Ne aflam intr-un nou capitol din Manualul de manipulare al Securitatii. Din nou, serviciile secrete sunt in prim-plan. De ce le zicem servicii secrete? De ce nu le spunem vedete TV?

În text e ceva şi despre o acţiune a lui Geoană. Toate-s vechi şi nouă toate.

N-aş schimba nicio virgulă din ceea ce scriam despre Eminescu în urmă cu cinci ani

Redau mai jos un editorial publicat în Evenimentul zilei în urmă cu cinci ani. N-aş schimba nicio virgulă. Mi-ar plăcea să vă citesc comentariile (voi răspunde la fiecare).

Îl iubesc pe Eminescu, dar îi urăsc pe miliţienii lui

Încă din timpul liceului, poţi avea şansa să-l descoperi pe Eminescu numai dacă ai norocul unor dascăli deschişi la minte. Altfel, poţi ajunge să urăşti până şi numele poetului, îngreţoşat de sumedenia de superlative cu care manualele se întrec să-l slăvească.

Am crezut că procentul de minţi deschise a crescut în anii de libertate. Nişte decizii CNA de săptămâna trecută arată că nu e aşa. Ce s-a întâmplat? Joia trecută, la Radio ZU şi la Radio 21 au fost citite nişte parodii după Mihai Eminescu (21 - „Luceafărul“, ZU - „Băiet fiind păduri cutreieram“ şi „Atât de fragedă“).

CNA s-a întrunit, a făcut şedinţe, a pus în context (ziua poetului), a scris expuneri de motive („prezentarea în acest mod a operei literare a poetului naţional Mihai Eminescu a fost total lipsită de respectul cuvenit“) şi a amendat cele două posturi de radio. Maestrul Dan Grigore, membru CNA, a vorbit ulterior despre o „blasfemie“ şi a spus că el ar fi întrerupt emisiunile, dacă legea i-ar fi permis asta.

Dacă mă întrebaţi pe mine, erau nişte parodieri proaste,

Protecţia consumatorului. Sare alimentară interzisă consumului uman

Pungă cu sare din Ucraina

Pe vremea când lansam şi apoi mă ocupam de o pagină de Protecţia Consumatorului la un cotidian central, primeam destul imagini precum cea de mai sus şi nenumărate cazuri, care de care mai revoltătare. În situaţia de faţă, clienta, o tânără pensionară, a cerut nişte sare pentru murături. A primit pachetul de mai sus pe care acasă, când şi-a pus ochelarii, a găsit menţiunea "Se interzice consumului uman şi la fabricarea pâinii". Asta după ce mai sus, mare, scrie SARE ALIMENTARĂ NEIODATĂ. 

E o contradicţie aici sau mi se pare mie? 

În acelaşi timp: munţii noştri numai aur poartă? S-au golit de sare? Sau ce-o fi, în realitate, în punga aia, care nici scumpă nu e, ca să se merite?

P.S. Na, c-am dat-o pe social :)

Răzbunarea Mariei Andru din Morlaca

Pentru tanti Maria Andru din Morlaca, un sat de munte aflat în apropiere de Huedin, ziua de 2 mai 2011 a fost una a răzbunării.

În urmă cu şapte ani, fata ei, care avea 40 de ani, murea sfârtecată de o explozie (în Gara Atocha din Madrid). De atunci, duşmanul personal al femeii e un tip cu barbă. O luptă inegală între o femeie de 70 de ani din Munţii Apuseni şi cel mai temut terorist din lume, Osama bin Laden, bărbatul de 54 de ani care se plimba, într-un filmuleţ celebru, pe pantele unor munţi din Afganistan (sau Pakistan). O întorsătură ciudată a sorţii a făcut ca ieri tanti Maria să fie cea care să se bucure.

Atunci când a anunţat eliminarea lui Osama bin Laden, preşedintele Barack Obama a mizat pe faptul că ştirea va face înconjurul lumii şi nu va lăsa cu adevărat indiferent pe nimeni. Pentru el personal şi pentru Statele Unite era important să transmită mesajul că nu te poţi pune cu americanii şi că, mai devreme sau mai târziu, ajungi să o păţeşti dacă o faci. Pentru SUA era o chestiune de principiu să nu lase această treabă neterminată. Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost, probabil, cea mai mare ofensă adusă vreodată puterii mondiale nr. 1. E un detaliu faptul că a trebuit să treacă aproape zece ani până când Bin Laden, personificarea Răului, să fie răpus. Important e mesajul: nu te pui cu SUA, punct.

Anunţul eliminării lui Osama bin Laden nu închide, din păcate, cercul deschis la 11 septembrie. Atentatele din 2001 au fost o bornă a istoriei lumii, uciderea liderului al-Qaida e doar un moment- simbol. Terorismul şi lupta împotriva lui înseamnă un joc periculos, cu mici victorii de etapă, de o parte şi de cealaltă. Un joc în care ştii când intri (forţat de împrejurări), dar din care nu ai cum să ieşi teafăr, fiindcă e mereu cineva care urmează.

Ieri s-a bucurat lumea occidentală şi a avut de ce. Înainte să apară teorii ale conspiraţiei (că n-a fost Osama, altfel de ce s-au grăbit să arunce trupul în mare?!; că n-a fost omorât luni dimineaţa, ci mai de mult; sau că a murit de câţiva ani, de boală ş.a.m.d.), americanii de rând s-au adunat la Ground Zero, în New York, sau în faţa Casei Albe, în Washington D.C., pentru a-şi exprima, spontan, bucuria. A fost o descătuşare.

NOTĂ. Articolul e aici.

Andrei Udişteanu, premiul I la concursul Blogger european (categoria presă scrisă şi online)

Fotografie de Codrin Prisecaru (Evz)

Fostul meu coleg (mai tânăr), Andrei Udişteanu, a câştigat concursul Reporter european, categoria presă scrisă şi online. Mă bucur pentru el. Găsiţi aici articolul publicat în Evenimentul zilei şi aici lista câştigătorilor la toate categoriile.

Plec de la Evenimentul zilei

Am avut de făcut o alegere grea, după o săptămână de frământări, fiindcă sunt legat sentimental de Evz. Am vrut să mă despart în termeni amicali de conducerea ziarului. Ieri dimineată am avut o discutie cu redactorul sef, ieri seară cu directorul general. 

Le urez succes colegilor care vor rămâne la Evz si îmi doresc ca lucrurile bune pe care le-am construit aici (de-a lungul a vreo zece ani) să existe cât mai mult timp.

Îmi pare rău că unele site-uri (eu am văzut aici, aici si aici) au anuntat stirea înainte ca eu să fi apucat să le-o comunic, direct, principalilor mei colaboratori: corespondentii Evz si aceia care lucrează în celelalte sectii pe care le-am coordonat.

Unde mută Emil Boc investiţiile

Într-o frumoasă zi de mai, premierul Emil Boc descindea în plăcutul oraş Râmnicu-Vâlcea, în fruntea unei delegaţii de partid şi de stat. În timpul scurtei, dar spornicei sale şederi pe malul drept al Oltului, Emil Boc a împuşcat doi iepuri dintr-un foc (pentru astfel de oameni trebuia inventată ziua de cel puţin 25 de ore!), fiind ba premier, ba candidat (cu şanse bunicele) pentru şefia PDL.

Din cauza celor două televiziuni care, pe bună dreptate, sunt atacate cu orice prilej de cei mai puternici aleşi şi numiţi din ţară, istoria va consemna, după vizita premierului/candidatului Emil Boc, doar regretabilele incidente în urma cărora unul dintre cei care au huiduit (da, omul politic a fost huiduit!) s-a ales cu dosar penal.


Ar mai fi trebuit însă consemnat ceva: un dialog pornit de la dedublarea personalităţii bociene. Evenimentul a avut loc la conferinţa de presă de la sediul Consiliului Judeţean Vâlcea, unde Emil Boc a îmbrăcat costumul de premier şi a ţinut să le atragă atenţia jurnaliştilor că le stă la dispoziţie ("cu plăcere") doar în această calitate.

Scutul uman de la Deveselu

Care-s românii din această fotografie? 
(Click pe foto pentru imagine mărită!)

Sursă foto: evz.ro

Eu, unul, n-am ce să-i reprosez lui Traian Băsescu după anuntul de azi, privind amplasarea scutului anti-rachetă în judetul Olt. Am încredere că a fost ales cel mai bun amplasament, că momentul e cel mai potrivit si că vom putea dormi ceva mai linistiti (fiindcă, se stie, cel mai mult asta ne dorim, să dormim linistiti). Nu-mi vorbiti acum despre riscuri, despre faptul că, până a deveni scut, Deveselu ar putea fi o tintă si nici despre vecinătatea periculoasă cu celebrul oras Caracal vă rog să nu-mi vorbiti.

Dar puteti comenta fotografia de mai sus, dacă vreti. Eventual, răspundeti la întrebare.

Tanti Maria din Morlaca şi Bin Laden (de pe fundul mării)

Pentru tanti Maria Andru din Morlaca, un sat de munte aflat în apropiere de Huedin, ziua de 2 mai 2011 a fost una a răzbunării.

În urmă cu şapte ani, fata ei, care avea 40 de ani, murea sfârtecată de o explozie (în Gara Atocha din Madrid). De atunci, duşmanul personal al femeii e un tip cu barbă. O luptă inegală între o femeie de 70 de ani din Munţii Apuseni şi cel mai temut terorist din lume, Osama bin Laden, bărbatul de 54 de ani care se plimba, într-un filmuleţ celebru, pe pantele unor munţi din Afganistan (sau Pakistan). O întorsătură ciudată a sorţii a făcut ca ieri tanti Maria să fie cea care să se bucure.

Atunci când a anunţat eliminarea lui Osama bin Laden, preşedintele Barack Obama a mizat pe faptul că ştirea va face înconjurul lumii şi nu va lăsa cu adevărat indiferent pe nimeni. Pentru el personal şi pentru Statele Unite era important să transmită mesajul că nu te poţi pune cu americanii şi că, mai devreme sau mai târziu, ajungi să o păţeşti dacă o faci. Pentru SUA era o chestiune de principiu să nu lase această treabă neterminată. Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost, probabil, cea mai mare ofensă adusă vreodată puterii mondiale nr. 1. E un detaliu faptul că a trebuit să treacă aproape zece ani până când Bin Laden, personificarea Răului, să fie răpus. Important e mesajul: nu te pui cu SUA, punct.

...
NOTĂ. Articolul e aici.

Osama, de la Ben la Bin

Articol publicat în Evenimentul zilei prin 13-14 septembrie 2011 2001 (stânga) si imagini (dreapta) publicate tot în Evz în aceeasi perioadă. Se observă că, în SUA, teroristului i se zicea deja Bin, ca să nu semene cu prenumele american.

Câteva zile bune după atentatele de la 11 septembrie 2011 2001, ziarele scriau numele teroristului asa: Osama Ben Laden. Multă lume abia atunci auzise prima oară despre acest personaj, devenit apoi atât de cunoscut, personificarea Răului absolut. Dar ăsta e un detaliu nesemnificativ la scara istoriei (până la urmă). Important e că a fost pus punct capitolului Osama Bin Laden. Ce va fi de mâine încolo? Habar n-am.

P.S. Am scris si o tabletă TV, la cald.