Serghei Narîșkin (dreapta), omul de încredere al lui Vladimir Putin și Călin Popescu Tăriceanu, alt om de încredere. Sursa: B1TV |
Omul de încredere al lui Vladimir Putin, acest aşa-zis mascul alfa al politicii mondiale, este, cum altfel, un fost general KGB. Funcţia oficială, aceea de şef al administraţiei prezidenţiale Medvedev, îl obligă să fie unul dintre oamenii importanţi ai Rusiei. E acolo unde se fac şi se desfac lucruri. Serghei Narâşkin, căci despre el e vorba, are în lucru, printre altele, o chestiune geostrategică destul de greu de apucat (de-o vreme încoace): dosarul "Basarabia".
De când comuniştii de la Chişinău au pierdut puterea, numele lui Narâşkin a apărut mereu în momentele delicate. De fiecare dată, erau întâlniri organizate în grabă, adevărate convocări la Moscova ale lui Vladimir Voronin (preşedintele Partidului Comuniştilor) şi Marian Lupu (fost membru PCRM, actual lider al Partidului Democrat, omul în care puterea de la Kremlin îşi pune toate speranţele).
Una dintre puţinele excepţii de la regulă a avut loc în acest weekend, când Narâşkin nu i-a mai aşteptat pe Lupu şi Voronin la Moscova, ci a venit el la Chişinău. A fost primit cu voioşie de Vladimir Plahotniuc, miliardarul basarabean despre care se spune că şi-a cumpărat nu doar un imperiu media, ci şi un partid şi care se visează premier. Întâlnirile de la Chişinău ale lui Narâşkin, tocate pe toate părţile de presa din Basarabia, din Rusia şi din România au fost suficient de străvezii: Narâşkin i-a chemat la ordine pe Voronin şi pe Lupu şi le-a dat ucaz: faceţi rapid o majoritate, adunaţi cumva voturile care vă lipsesc şi puneţi mâna pe putere!
Cei mai mulţi comentatori s-au arătat îngrijoraţi de acest mesaj, de declaraţiile triumfaliste ale lui Voronin, de tăcerea plină de ambiguitate a lui Lupu şi de senzaţia de derută din taberele lui Filat şi Ghimpu. În context, cel mai nimerit comentariu îi aparţine, apreciez, primarului Dorin Chirtoacă (prim-vicepre şedin tele Partidului Liberal, condus de Mihai Ghimpu): "A fost un fel de Michiduţă aici, la Chişinău, a dat puţin din coadă şi cred că deja troleibuzele vor fi roşii". Ironia lui Chirtoacă e, putem fi de acord, o bravadă izvorâtă dintr-o omenească emoţie. Iar Narâşkin, am arătat, nu e un simplu drăcuşor, e un exemplar puternic din jurul masculului alfa. Totuşi, precipitarea fostului general KGB poate fi văzută şi ca un semn că Moscova încearcă oareşce emoţii: dacă le scapă Basarabia printre degete? Mai vreţi un semn de iritare? Preşedintele Moldovgaz a anunţat ieri, tocmai ieri, că anul viitor "ar putea creşte tarifele la gaze".
Să ne punem un pic în locul politicienilor ruşi: direcţia politică şi istorică a Chişinăului arată Occidentul. N-a ieşit atât de spectaculos cum au arătat-o penibilele "rezultate" din exit-polluri (am văzut că meseriaşii precum Vasile Dâncu nu-şi reproşează nimic şi că subiectul a fost trecut în uitare). Dar comuniştii lui Voronin au tot mai puţin sprijin popular, deşi ţara rămâne săracă şi bună parte din electorat captivă capcanelor ideologice din timpul URSS. Falanga Voronin mai e folosită doar fiindcă adună, încă, voturi, dar îi e limpede şi Kremlinului (poate mai mult decât oricui) că bătrânul comunist e o partidă pierdută. De aceea mizează pe amicul politic cu faţă umană, Marian Lupu, iar faptul că legăturile strânse cu el sunt expuse fără sfială pe tarabă indică doar precipitarea evenimentelor. Deja, Voronin e doar o sumă de voturi pusă la dispoziţia celor care îi comandă; la Chişinău se vorbeşte, de exemplu, că PCRM, deşi are de trei ori mai multe mandate în parlament, lasă pentru Plahotniuc şi Lupu cele mai importante funcţii în stat, cele de premier şi de şef al statului!
Situaţia rămâne foarte încurcată. Se joacă, se joacă teribil! Fiindcă nici liderii politici europeni nu sunt impasibili. La sfârşitul săptămânii, Chişinăul va fi vizitat de preşedintele Parlamentului European, Jerzi Buzek. "Dacă Filat nu face nicio înţelegere cu comuniştii şi caută o alianţă coerentă, atunci integrarea europeană s-ar putea întâmpla chiar mai repede", promite Graham Watson, raportor UE pentru Moldova. Da, Vlad Filat şi Mihai Ghimpu sunt obligaţi să lucreze împreună, aşa cum Marian Lupu e obligat să joace la două capete (dar nu ţine el cărţile în mână). Cât despre Michiduţă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu