Dian Popescu, senator. Sursa: pnl.ro |
Accept că fiecare are dreptul să se răzgândească, chiar de mi multe ori, dar să-și asume responsabilitatea pentru asta. Căci, pe de altă parte, consider că e inacceptabil să schimbi partidul sub culorile căruia ai obținut prin alegeri o funcție, un post mai mult sau și mai puțin călduț, dar care îți conferă putere (parlamentar, primar, comsilier local, județean) și să rămâi în funcția cu pricina. Dacă ești tare, candidează ca independent. Dacă mergi cu un partid, te folosești de echipa aia, atunci fie rămâi până la capăt îndărătul principiilor înalte care te-au adus acolo, fie renunți la ele și la partid, treci la altă formațiune, dar lași deoparte și funcția. Altfel ești un traseist, îi păcălești pe oameni, deci nu pui preț pe ei, ceea ce te micșorează foarte mult. Şi pervertește ceea ce se numește uneori, pompos, voința poporului (așa cum a fost ea exprimată la alegeri).
M-a încercat această scrisoare deschisă (sic!) ultima întâmplare cu traseiști, cea din județul Gorj. Pe scurt, un senator liberal (Dian Popescu), membru PNL de 25 de ani (eu am găsit menționați doar vreo unșpe, dar nu bag mâna în foc că nu-s 25), a demisionat din partidul condus de copreședinții Alina Gorghiu și Vasile Blaga, trecât la ALDE (chestia aia făcută de Călin Popescu-Tăriceanu sub oblăduirea PSD-Ponta cu traseiștii din PNL, cu PC în coadă). Pretextul, potrivit textului demisiei: "fesenizarea partidului impusă de oameni care nu au nicio legătură cu liberalismul".
Mai pe românește: "PNL Gorj este condus de foști membri ai PSD și PPDD, printre care un personaj care în 1990 ataca pe postul național de televiziune manifestația din Piața Universității și făcea propagandă cripto comunistă".
Şi mai pe șleau, Dian Popescu a pierdut șefia PNL Gorj în favoarea lui Tudor Barbu, reporter TVR în vremea invocată de senator, intrat în politică prin intermediul televiziunii OTP și a partidului PPDD, ăla care a trăit un pic mai mult decât o vară și a contribuit din plin la FTR (fenomenul traseist român).
E treaba liberalilor de ce l-au înlocuit pe Dian Popescu. Au fost o droaie de frământări acolo, în Gorj, care par mărunte privite de la București și pur și simplu nu există dacă te uiți la scara istoriei, ca să zic așa. Pretextul este legat de condamnarea senatorului pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dare de mită şi uz de fals (acuzații pentru care a fost și în arest prevetiv). E drept, condamnare cu suspendare și doar la prima instanță (a trecut un an de atunci). Nu mai e treaba liberalilor, dacă vor să joace cu miză politică mare, dacă au găsit de cuviință să aducă în locul lui un traseist.
Ceea ce vreau să spun este că atunci când în ecuație apare un traseist, rezultatul poate fi prost. Dacă sunt mai mulți, e și mai prost. Sunt toate șansele să fie așa. Şi atunci? Merită orice risc satisfacerea unei aritmetici parlamentare trecătoare? Întrebarea e retorică, din punctul meu de vedere.
Anecdotic mi se pare și răspunsul domnului om de stat Tăriceanu, care l-a acceptat pe Dian Popescu în rândurile partidulețului domniei sale, declarând că fostul penelist nu a fost condamnat pentru corupție, ci pentru trafic de influență (deci nu e așa grav, probabil) și, oricum, beneficiază de prezumția de nevinovăție (sic!) până la condamnarea definitivă. Bravo, coane!
Nu știu ce viitor politic va avea domnul Dian. Dar mi-ar plăcea să existe o lege care să-i dea na-na la funduț, să-i spună rușinică și pur și simplu să nu-l lase să fie în continuare senator, dacă a trădat nobilele idealuri ale partidului cu care a devenit ales al poporului. Dacă vreți să știți, pronosticul meu e acela că partidulețul domnului Tăriceanu se va fâsâi cel mai târziu după alegeri, iar la posturi călduțe nu mai prea are acces.
NOTĂ. Atunci când voi face portretul-robot al traseistului român, va trebui să includ precizarea că acesta trebuie să aibă o diplomă de la Colegiul Naționale de Apărare și/sau de la Colegiul Național de Informații. Altfel nu merge ca uns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu