„Ăștia”, cuvântul-dinamită

...și abia-ncepu votarea. Va fi freamăt? Va fi zbucium?

Nefericita Viorica Dăncilă va fi fost cât p-aci să provoace emoții. Pe ai ei i-a convins și, probabil, i-a mobilizat incredibil de eficient (pentru asta a fost nevoie să se apeleze la toată panoplia peremisto-pesedistă). Pe ceilalți a reușit să-i enerveze, amintindu-le că reprezintă Răul împotriva căruia au ieșit în stradă și au înghițit gaze. Dar mai mul și mai mult va fi contat felul în care s-a referit, cu cinism, la românii din diaspora. „Ăștia”, cuvântul-dinamită.

Politica este întotdeauna mai simplă sau mai complicată decât un joc de șah

Politica este întotdeauna mai simplă sau mai complicată decât un joc de șah

Nu există dubiu: vot pentru Iohannis, punct.

Despre tinerii frumoși și liberi care ne vor uimi. Un interviu pentru PR România

Felul în care se lucrează în gimnaziu și în liceu este atât de departe de nevoile reale ale adolescenților, atunci când vorbim despre educație, încât este un adevărat miracol că foarte mulți reușesc să rămână inventivi și vii. Așa grăit-am în discuția cu Dana Oancea. 

Atunci când Justiția e minge de ping-pong

Vedere din București. Imagine simbolică: ...de vânzare pe Justiției. Foto: Călin Hera

Ping-pong penibil între Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție. Instituții cu greutate, care ar trebui să fie serioase, nu își asumă riscul de a se pronunța într-un fel sau în altul pentru că este vorba de soarta lui Liviu Dragnea, acest mic Ceaușescu al României contemporane. O Justiție împănată cu lașitate este o Justiție cu asterisc.

Trădarea României (Niciun idiot util)

Orlando Teodorovici și Liviu Dragnea, doi inși care lucrează ticălos împotriva românilor

Liviu Dragnea și clica lui au scăpat de prezumția că ar fi idioți utili. Această noțiune implică o oarecare candoare, inocență și/sau prostie pură. Și nu e cazul. Liviu Dragnea sau Florin Iordache sau Călin Popescu-Tăriceanu sau Kelemen Hunor sau Orlando Teodorovici sau Tudorel Toader sau Carmen Dan sau Darius Vâlcov nu sunt idioți, ci ticăloși - câtă vreme lucrează împotriva românilor. Privind retrospectiv, acțiunile lor par să facă parte dintr-o strategie complexă îndreptată fix împotriva românilor și României.

Greșeli neforțate la nivel înalt (eufemism)

Doi membri ai Cabinetului Caricatură, autori ai unor greșeli neforțate

Ziua de 25 iulie a fost o dovadă în plus, una tristă, a faptului că la Palatul Victoria s-a aciuat un Cabinet Caricatură. Nu îmi face nicio plăcere să scriu despre asta. Nu e de râs. S-ar putea să mă înșel, dar este posibil să ne aflăm în fața unei prostii temeinice, a unei incompentenței jenante și a unei inculturi crase. Plus o îndelungată pauză de bun simț; cum altfel s-ar fi încumetat cineva vreodată măcar a gândi că i s-ar cuveni așa niște pălării!? 

Despre realația mea vinovată cu distribuitorii de presă (în ziua în care nu s-au vândut ziare)

Vedere din București. Protest la un chioșc de ziare din Sectorul 4, fotografiat săptămâna trecută. Azi, chioșcurile au fost închise. Foto: Calin Hera

Protestul distribuitorilor de ziare din București este mai mult decât un aproape-epilog trist al presei scrise. Am o relație îndelungată cu acest domeniu și, în ciuda evidențelor, rămân consecvent credinței mele naive că presa tipărită nu a murit, doar se odihnește puțin.

Un punct de vedere despre pensiile speciale

Pe la începutul anilor ‘90, un grup de tineri jurnaliști acreditați la noul Senat al României, Sala Omnia, asculta ușor distrat sfaturile unei jurnaliste mai experimentate, care le spunea să aibă grijă la contracte, să nu fie plătiți la negru și să se asigure că vor avea pensii decente când va fi să fie.

---

După douăzeci și cinci de ani, jurnaliștii care au rămas în breaslă s-au trezit că mare parte din timp au lucrat pe salariul minim la alb și restul la negru, că, deși au prestat săptămână de săptămână, ani în șir fără să-și ia concediu, nu le-au fost plătite contribuțiile la pensie cu anii etc. Puteți înlocui jurnalist cu alte meserii. Dar nu cu cele care oferă pensii speciale. Acolo e altă poveste.

Pensiile speciale sunt pentru oameni speciali. Sunt cei care merită să primească pensii încă mai mari decât salariul de la vârste la care alții mai au încă mult și bine de tras. De ce? Pentru că ei sunt speciali, s-au aflat în poziții-cheie și au suficient lobby în Parlament și pe la Guvern, pe la orice guvern, astfel încât să-și conserve privilegiile și să și le sporească. Pentru că cine-mparte... parte-și face. Sieși sau specialilor.

Discuțiile despre pensiile speciale apar în spațiul public din când în când. De obicei, atunci când există o nerăbdare sau mirosul înălțătorului sentiment al lui „hai, că se poate!”. Sau atunci când lideri politici fără anvergură reală au nevoie să facă frumos în fața specialilor de care depind mult mai mult decât se vede la televizor. Pentru că specialii care contează reprezintă forța aceea mută fără de care puterea politică nu poate. Reprezintă puterea mută. Specialii pensiilor speciale sunt Binomul și Trinomul.

Știrile din ultima vreme cel mai probabil de aici au pornit. Din această nevoie de a-i satisface pe speciali. Așa cum au fost satisfăcuți aleșii locali, cum s-au satisfăcut pe ei înșiși parlamentarii, care și-au oferit sume forfetare de peste zece mii de lei.

Partea proastă este că guvernarea PSD-ALDE, deși se bucură de o majoritate mai mult decât confortabilă și a bătut monedă pe un program de guvernare tip Tăblițele lui Dragnea, n-a ieșit până acum în evidență decât prin provocarea unor proteste masive în stradă, moțiunea de cenzură împotriva propriului cabinet, decizii economice amato-ricești, cele mai multe retrase de pe agendă ca fiind prea proaste, și preocuparea obsedantă de a-i salva de pușcărie pe corupți. Atât. Nimic pentru oamenii simpli, totul pentru speciali. Ipocrizie. Școala socialistă.

NOTĂ. Am publicat inițiat acest text în România liberă cu titlul „Specialii pensiilor speciale sunt Binomul și Trinomul”.

Despre riscurile giumbușlucurilor și periculoasele căi pe care le pot deschide

Din când în când, Breaking News-ul ne testează, precum o făcea Prima pagină din perioada presei tipărite. În funcție de reacții, se dă pagina sau se insistă cu nivelul următor. Întrucâtva. Recent încheiatul turneu de tenis de la Madrid, câștigat frumos de Simona Halep, a adus în prim plan figura tot mai tristă a lui Ilie Năstase. Un adevărat studiu de caz.

Bonul de la Loft - cu bacșiș recomandat de 171 de milioane de lei vechi

Bonul de la Loft cu bacșiș recomandat d1 171 de milioane de lei vechi. Sursa: Facebook

Celebrul bon de la clubul Loft, a fost „scăpat” probabil pe Facebook din rațiuni de PR. În ceea ce mă privește, abia acum am aflat că există acest club și ce e cu el. Știu că există semeni pentru care acest bon e ceva aspirațional. E dreptul lor să viseze la ce vor.

Am dus povestea securiștilor în România liberă

Captură România liberă. Mai mult pentru poză (care nu-mi place)

Am transformat articolul România își apără securiștii într-un articol de opinie (Ce-am avut și n-am pierdut: securiști, Securitate, securism) pe care l-am publicat în România liberă.

Unii scapă. Dar nu toți. Mesajul condamnării lui Ion Ficior

TORȚIONAR. Ion Ficior, 89 de ani, condamnat la 20 de ani închisoare pentru că, în perioada 1958-1963, au murit, din cauza condițiilor inumane, 103 deținuți politici ai lagărului de muncă Periprava, condus de el 

Venirea sovieticilor în România a răsturnat o lume, a eliminat valori, a distrus milioane de vieți, a scos o țară din cursul istoriei, a exterminat. Perioada de șoc și groază a avut eroii ei: cei care și-au pus viețile mai prejos decât principiile, credința; ticăloșii, care au profitat, s-au cocoțat, au făcut crime și supraviețuitorii, care n-au murit fie pentru că le-a dat Dumnezeu zile, fie pentru că au reușit să accepte compromisuri mai mari sau mai mici.

România luată la mișto

Ultima glumă proastă a lui Liviu Dragnea. Sursa: Facebook

Liviu Dragnea a postat în această seară pe Facebook o... glumă. A scris pe fotografia cu Piața Victoriei plină ochi de oameni „Au de gând să schimbe ora! Noaptea ca hoții!! #Rezist #Nudorm”.

Atât a înțeles Liviu Dragnea din protestele care au scos sute de mii de români în stradă, la proteste: să facă mișto. Atât a înțeles din respectul pe care a zis că îl are față de cei care au altă opinie. Atât a înțeles președintele PSD din ceea ce înseamnă a fi om de stat.

Despre coloane vertebrale din cauciuc

Articol de pe blogul lui Ion Cristoiu. Printscreen

Ion Cristoiu a scris istorie în presa din România. Nu sunt ironic. Nu vreau să aduc în discuție povestea cu găina care naște pui vii. Bulina roșie, cum i se spunea cu simpatie ziarului Evenimentul zilei în primii lui ani, a revoluționat mass-media. A adus cuvântul tipărit foarte aproape de cititori. Dar Ion Cristoiu - jurnalistul a rămas undeva pe drum.

Cele 10 zile ale lui Dragnea

La Statui, Universitate. Imagine de la protestul din 29 ianuarie 2017. Foto: Calin Hera

Imediat după publicarea nenorocirii în Monitorul Oficial, la miez de noapte, Liviu Avram a observat un detaliu pe care nu și-l explica la acea oră: termenul de zece zile până la care intră în vigoare prevederile de la Art. I. De ce nu imediat, ca restul ordonanței, ca în cazul a numeroase OUG? Am citit mai multe păreri: ba că e vorba de o scăpare, ba că este un capăt de ață lăsat acolo de un om bun. O fi asta, o fi ailaltă sau altceva. Am și eu o părere.

România își joacă în aceste zile cartea la masă cu trișorii

Angry, printre cele mai utilizate butoane pe Facebook în aceste zile

Așa cum am mai vorbit, singura forță de care grupul Dragnea & Co. se teme este Forța străzii. Orice „spate” ar avea în exteriorul țării mafioții autohtoni, oricât ar fi hipnotizat Opoziția politică, oricum l-ar avea la mână pe Avocatul Poporului, oricâte scenarii de suspendare a președintelui ar face, Odioșii au teamă de Forța străzii.

Lacheu cu tupeu. Lovitura de stat de drept

Televiziunile s-au umplut de imaginea lui Florin Iordache. Tupeu de lacheu

Adoptarea pe furiș, noaptea târziu, a Ordonanței de Urgență privind modificarea Codului Penal și a proiectului de lege privind grațierea, care au scos în stradă aproape 100.000 de oameni în urmă cu două zile, arată una dintre cele mai penibile imagini ale politicianului român. Este o insultă la adresa oamenilor și un serviciu adus dușmanilor României, a celor din interior și a celor din exterior.

Provocare extraordinară. Despre ziduri și ce să faci cu ele

Vedere din Berlin. Desen făcut pe celebrul Zid, despre sărirea peste zid. Ironic, zidul e apărat acum de un gard. Foto: Calin Hera

De la chinezi ne-au rămas, de-a lungul istoriei, o sumedenie de lucruri importante, care au influențat decisiv soarta omenirii. De pe Lună însă, se vede doar Marele Zid Chinezesc. De la el încoace, niciun alt zid nu a fost mai lung, mai temeinic. Deși oamenii au construit ziduri în draci.

Despre cea mai puternică forță a României de ieri și de azi

Vedere de la miting. Foto: Calin Hera

În afară de Liviu Dragnea pe de o parte și Klaus Iohannis pe de alta, mai există un personaj întors pe toate fețele în ultima vreme și atacat din greu – tocmai fiindcă are o forță comparabilă. Care crește. Este vorba de personajul colectiv care protestează în aceste zile, în stradă, față de intențiile noii puteri de a pune asterisc anticorupției și independenței justiției și de a salva pielea numeroșilor puternici ai zilei cu dosare penale și a celor din gașcă.

Liviu Dragnea, studiu de caz. Ce-a avut și ce-a pierdut

Vedere din București. Liviu Dragnea a fost prezent la mitingul de dumincă. Pe pancarte. Foto: Calin Hera

Cu Liviu Dragnea se întâmplă ceea ce am prevăzut că se va întâmpla: după un an în care a stat cuminte deoparte, crescând natural pe fondul prostiei non-combat a adversarilor, a început să greșească în momentul în care s-a trezit „la butoane” și a fost nevoit să facă ceva. Pentru că politicienii de tip Liviu Dragnea sunt buni de gură mai ales atunci când tac.