Despre refugiații sirieni din România

Din România liberă

Un om, o viață. Jurnalele de știri arată din când în când imagini cu ambarcațiuni care abia plu­tesc pe valuri învolburate, pline-ochi cu oameni disperați. Coji de nucă încărcate de destine greu încercate. Câteva mii de astfel de oameni au ajuns în România. Cei mai mulți provin din Siria, Afganistan, Irak, Egipt sau Eritreea.

Un punct de vedere despre pensiile speciale

Pe la începutul anilor ‘90, un grup de tineri jurnaliști acreditați la noul Senat al României, Sala Omnia, asculta ușor distrat sfaturile unei jurnaliste mai experimentate, care le spunea să aibă grijă la contracte, să nu fie plătiți la negru și să se asigure că vor avea pensii decente când va fi să fie.

---

După douăzeci și cinci de ani, jurnaliștii care au rămas în breaslă s-au trezit că mare parte din timp au lucrat pe salariul minim la alb și restul la negru, că, deși au prestat săptămână de săptămână, ani în șir fără să-și ia concediu, nu le-au fost plătite contribuțiile la pensie cu anii etc. Puteți înlocui jurnalist cu alte meserii. Dar nu cu cele care oferă pensii speciale. Acolo e altă poveste.

Pensiile speciale sunt pentru oameni speciali. Sunt cei care merită să primească pensii încă mai mari decât salariul de la vârste la care alții mai au încă mult și bine de tras. De ce? Pentru că ei sunt speciali, s-au aflat în poziții-cheie și au suficient lobby în Parlament și pe la Guvern, pe la orice guvern, astfel încât să-și conserve privilegiile și să și le sporească. Pentru că cine-mparte... parte-și face. Sieși sau specialilor.

Discuțiile despre pensiile speciale apar în spațiul public din când în când. De obicei, atunci când există o nerăbdare sau mirosul înălțătorului sentiment al lui „hai, că se poate!”. Sau atunci când lideri politici fără anvergură reală au nevoie să facă frumos în fața specialilor de care depind mult mai mult decât se vede la televizor. Pentru că specialii care contează reprezintă forța aceea mută fără de care puterea politică nu poate. Reprezintă puterea mută. Specialii pensiilor speciale sunt Binomul și Trinomul.

Știrile din ultima vreme cel mai probabil de aici au pornit. Din această nevoie de a-i satisface pe speciali. Așa cum au fost satisfăcuți aleșii locali, cum s-au satisfăcut pe ei înșiși parlamentarii, care și-au oferit sume forfetare de peste zece mii de lei.

Partea proastă este că guvernarea PSD-ALDE, deși se bucură de o majoritate mai mult decât confortabilă și a bătut monedă pe un program de guvernare tip Tăblițele lui Dragnea, n-a ieșit până acum în evidență decât prin provocarea unor proteste masive în stradă, moțiunea de cenzură împotriva propriului cabinet, decizii economice amato-ricești, cele mai multe retrase de pe agendă ca fiind prea proaste, și preocuparea obsedantă de a-i salva de pușcărie pe corupți. Atât. Nimic pentru oamenii simpli, totul pentru speciali. Ipocrizie. Școala socialistă.

NOTĂ. Am publicat inițiat acest text în România liberă cu titlul „Specialii pensiilor speciale sunt Binomul și Trinomul”.

Despre riscurile giumbușlucurilor și periculoasele căi pe care le pot deschide

Din când în când, Breaking News-ul ne testează, precum o făcea Prima pagină din perioada presei tipărite. În funcție de reacții, se dă pagina sau se insistă cu nivelul următor. Întrucâtva. Recent încheiatul turneu de tenis de la Madrid, câștigat frumos de Simona Halep, a adus în prim plan figura tot mai tristă a lui Ilie Năstase. Un adevărat studiu de caz.

Avem o țară frumoasă și bogată, râul, ramul. Și turism pe butuci

Vedere din Hunedoara. Castelul Corvinilor salvează, turistic și nu numai, un fost oraș monoindustrial. Foto: Calin Hera

Avem o țară frumoasă și bogată, râul, ramul. În principiu, avem patru anotimpuri. Avem locuri, avem premise, dar n-avem turism. Marea tradiție turistică de 1 Mai se bazează pe nostalgia nebuniilor tinereții, transmisă din generație în generație. Tinerii de acum știu că de 1 Mai e cool să mergi la mare, că acolo sunt cele mai tari chefuri. Așa se zice. Tinerii din urmă cu 20, 30, 40 de ani la fel știau. S-a întâmplat să fie la mare, putea să fie la Popești Leordeni. Oricum, puțini au timp să asculte valurile, nisipul. Nu despre asta e vorba.

Ultima modă în cheltuirea banului public

Așa arată ultima dedicație plătită la Favorit TV (18 aprilie)

Incredibilă dezvăluirea din România liberă: zeci de primării din țară au plătit în ultima lună dedicații la televiziunea Favorit! Primarii au folosit bani publici (o dedicație costă 420,17 lei) ca să le ureze câte ceva locuitorilor comunei/orașului. În numele lor personal și al Consiliului Local.

Am dus povestea securiștilor în România liberă

Captură România liberă. Mai mult pentru poză (care nu-mi place)

Am transformat articolul România își apără securiștii într-un articol de opinie (Ce-am avut și n-am pierdut: securiști, Securitate, securism) pe care l-am publicat în România liberă.

Impactul Brexit asupra Premier League

Leul Premier League nu va mai fi atât de țanțoș odată cu Brexit

Chelsea Londra are șanse să fie clubul de fotbal din Marea Britanie cel mai afectat de Brexit. Depinde în proporție de aproape 80% de fotbaliști și antrenori nebritanici. Trei sferturi din jucătorii echipei care au evoluat în acest an în Premier League provin din țări membre UE și au marcat mai mult de trei sferturi din golurile liderului la zi al Premier League.

Unii scapă. Dar nu toți. Mesajul condamnării lui Ion Ficior

TORȚIONAR. Ion Ficior, 89 de ani, condamnat la 20 de ani închisoare pentru că, în perioada 1958-1963, au murit, din cauza condițiilor inumane, 103 deținuți politici ai lagărului de muncă Periprava, condus de el 

Venirea sovieticilor în România a răsturnat o lume, a eliminat valori, a distrus milioane de vieți, a scos o țară din cursul istoriei, a exterminat. Perioada de șoc și groază a avut eroii ei: cei care și-au pus viețile mai prejos decât principiile, credința; ticăloșii, care au profitat, s-au cocoțat, au făcut crime și supraviețuitorii, care n-au murit fie pentru că le-a dat Dumnezeu zile, fie pentru că au reușit să accepte compromisuri mai mari sau mai mici.

Ce se vede dincolo de furtuna din paharul cu apă al ALDE

Vedere din București. O sticlă goală de bere a trădat pe str. Delea Nouă. Foto: Calin Hera

În timpul ultimei furtuni dintr-un pahar cu apă, ceea ce este scandalul din interiorul partidului ALDE, Călin Popescu Tăriceanu a spus ceva interesant. A pus disensiunile dintre el și Daniel Constantin pe seama „reînvierii unui partid naționalist (...) format din PRU și mai știu eu ce”. Acest citat ne spune două lucuri.

Despre cea mai puternică forță a României de ieri și de azi

Vedere de la miting. Foto: Calin Hera

În afară de Liviu Dragnea pe de o parte și Klaus Iohannis pe de alta, mai există un personaj întors pe toate fețele în ultima vreme și atacat din greu – tocmai fiindcă are o forță comparabilă. Care crește. Este vorba de personajul colectiv care protestează în aceste zile, în stradă, față de intențiile noii puteri de a pune asterisc anticorupției și independenței justiției și de a salva pielea numeroșilor puternici ai zilei cu dosare penale și a celor din gașcă.

Povestea elevilor de la Liceul Waldorf, care au ținut morțiș să fie parte a Fenomenului Parsifal și, în cele din urmă, au reușit

Ateneul Român. Liceeni de la Waldorf la spectacol Parsifal. Foto: Andrei Gîndac 

Cei care au fost la Ateneul Român la primul din cele două spectacole cu actul I din Parsifal de Richard Wagner, realizate de dirijorul Christian Badea, au observat în Loja Regală, alături de ambasadori, bancheri celebri și oameni de afaceri, un grup numeros de adolescenți emoționați.

Liceenii s-au așezat în fotoliile Lojei Regale cu mult înaintea celorlalți spectatori. Au fost printre primii care au intrat în sală. Câteva minute, și-au plimbat ochii pe pereții Ateneului, au scrutat decorațiunile de pe tavan, au răsfoit pretențiosul caiet-program. N-au încercat să-și ascundă emoțiile, nerăbdarea, bucuria de a fi acolo, așteptând să li se întâmple ceva. Pregătiți pentru asta. Atunci când sala s-a umplut, era deja plină de emoțiile și de bucuria lor.

Nervozitatea lui Traian Băsescu

Vouă nu vi se pare că Traian Băsescu e tot mai nervos?
Interviul din România liberă de azi e o dovadă că actiunea din vămi n-a lovit chiar unde a dorit domnia sa, din moment ce a simtit nevoia să facă asa multe prezicări (faza cu „Regina” lansată la RRA, faza cu liderii sindicali de acum, ca beneficiari principali ai coruptiei din vămi).
Teamă mi-e, pentru el, că ar putea să se afle amănunte neplăcute legate de scurgerile de bani din contrabanda cu tigări înspre conturi apropiate de vârfurile PDL, eventual finantări de campanii electorale.

Nervozitatea presedintelui e alimentată si de povestile Ridzi si Păsat (dar numai partial) si, mai ales, de rezistenta nucii tari Blaga-Videanu-Berceanu la cresterea Elenei Udrea.

Cred că voi reveni, simt niste unde seismice importante.

Din învătăturile lui Neagu Djuvara

Consemnez inetrviul realizat de Sabina Fati, în România liberă, cu Neagu Djuvara. Pe de o parte, istoricul face câteva previziuni intersante despre viitor: vor urma sute de ani de haos, SUA vor rămâne cea mai mare putere, dar „vor muri încet-încet”, iar viitoarea mare putere va fi una care n-a mai fot niciodată, „poate Brazilia”.

Ceea ce se potriveste cu articolele de aici din ultima vreme e părerea despre raportarea României la Basarabia:
„Dacă aş fi fost destul de tânăr să pot fi preşedintele României, aş juca 100 la sută cartea Basarabiei”.

revin