Avem o țară frumoasă și bogată, râul, ramul. Și turism pe butuci

Vedere din Hunedoara. Castelul Corvinilor salvează, turistic și nu numai, un fost oraș monoindustrial. Foto: Calin Hera

Avem o țară frumoasă și bogată, râul, ramul. În principiu, avem patru anotimpuri. Avem locuri, avem premise, dar n-avem turism. Marea tradiție turistică de 1 Mai se bazează pe nostalgia nebuniilor tinereții, transmisă din generație în generație. Tinerii de acum știu că de 1 Mai e cool să mergi la mare, că acolo sunt cele mai tari chefuri. Așa se zice. Tinerii din urmă cu 20, 30, 40 de ani la fel știau. S-a întâmplat să fie la mare, putea să fie la Popești Leordeni. Oricum, puțini au timp să asculte valurile, nisipul. Nu despre asta e vorba.

Așa-zisa deschidere a sezonului estival este despre un anumit tip de distracție. Cheful din cămin, translatat și multiplicat. În minivacanța de 1 Mai au fost, anul acesta, 40.000 de turiști pe litoralul românesc, stațiuni precum Mamaia și Vama Veche având grade de ocupare de 100%. De partea cealaltă există dezolarea. E dezolant să străbați, de 1 Mai, sta­țiuni altădată celebre pentru chefurile din minivacanță și care acum sunt pustii. Să-ți aduci aminte că în urmă cu 20 de ani străzile vuiau, cluburile răsunau până dimineață, berile curgeau, vorba aia, valuri-valuri. În vremea aceea, Mamaia era pustie și nimănui nu-i putea trece prin gând că ar putea plăti sute de lei doar ca să primească o brățară de acces într-un loc unde o apă plată costă de patru ori mai mult decât la aeroport.

Dar toată descrierea de mai sus este doar o iluzie. E ca inaugurarea pasajului subteran de la Piața Sudului, o gaură în pământ lungă de 50 de metri, care a făcut infernal traficul prin zonă încă din vremurile de glorie ale lui Sorin Oprescu. S-a inaugurat, dar nu e gata. Se circulă gâtuit, pe un singur sens. Gresia lucioasă de pe pereți e ori căzută, ori n-au apucat muncitorii s-o fixeze. Mai e de lucru, nu va fi ca în promisiuni, dar bine că e. Așa și cu „deschiderea sezonului estival“. E doar o vorbă. Un pretext.

Între timp, se fac planuri mărunte. Se pun la cale tunuri. Se scriu prezentări în Power Point. Se bifează. Se încasează. Se înjură pe autostradă, pe șosele de centură, pe DN1 între Predeal și Comarnic. Miniștrii Turismului vin și pleacă, ministerul însuși e ba desființat, ba transformat în departament, ba reînființat ca să se desființeze din nou. Singura amintire rămâne așa-zisul brand de țară impus în perioada Elena Udrea, frunza aceea copiată de un site de profil, care nu spune nimic, dar e încă verde în dosarele întocmite de experții din minister.

Sunt românii doar buni de gură? Le place doar să se audă vorbind? Pur și simplu nu se pricep? Sunt incompetenți, punct? Filozofia tunului? Sunt interesați „străinii“ ca în România să nu se facă turism eficient și acționează concertat pentru a-și atinge acest scop? Câte puțin din toate acestea.

În România, o țară care are totuși foarte multe de oferit, turismul e un domeniu subdezvoltat. Succesul filozofiei tunurilor e un element. Faptul că, potrivit unui studiu Creditinfo, mai mult de jumătate din agențiile de turism și tour-operatorii români prezintă un risc ridicat de intrare în insolvență, altul. Distribuția națională a hotelurilor și a altor unități de cazare vorbește și ea, de la sine, despre subdezvoltare. Există județe cu mai puțin de 100 de angajați în turism (ironic, în mai toate clasamentele, județul Teleorman e pe ultimul loc; în acest caz, județul lui Liviu Dragnea are doar 55 de angajați, alături de Vrancea lui Marian Oprișan – cu 59, la mare distanță față de antepenultimul loc, județul Mehedinți, care are 113 angajați în turism, adică de două ori mai mulți). Spre comparație, Bucureștiul are peste 8.200 de angajați în industria turismului, Constanța – aproape 4.000, Timiș – 2.000, Brașov și Prahova – în jur de 1.600 etc.

Cifrele de mai sus și altele, accesibile în numeroase studii interesante, oferă suficiente date de pornire a unor strategii inteligente și cu bătaie lungă. O strategie adevărată încearcă să identifice și să valorifice toate atuurile.

Inclusiv tradiția de 1 Mai, așa cum e ea. Care să fie însă doar un pilon. O acțiune. Un punct.

P.S.: Un fapt divers din acest weekend dominat de chefurile de la mare și micii de la munte și de la marginea orașelor ne mai arată însă o perspectivă. Castelul Corvinilor din Hunedoara a fost călcat de hoți în noaptea de luni spre marți. Hoții au mers la pont și au săltat din casieria castelului 170.000 de lei, adică încasările din acest weekend prelungit. Suma înseamnă aproape 10.000 de bilete vândute. Zece mii de oameni care au mers în aceste zile, când încă nu e sezon, să vadă un castel medieval. Sau peste 200 de oameni pe oră. Atât. S-au abătut pentru asta într-un oraș fost muncitoresc, care încă nu și-a revenit din șocul închiderii combinatului siderurgic. Castelul a fost acolo tot timpul, a ars, a fost afumat de furnalele impertinente, iar acum e renovat și duce orașul mai departe. Ironic. Și nu tocmai.

NOTĂ. Am scris acest text în după minivacanța de 1 Mai și l-am publicat inițial în România liberă cu titlul „De la mic la mare sau care e coada în jurul căreia se învârte turismul românesc”.