Despre coloane vertebrale din cauciuc

Articol de pe blogul lui Ion Cristoiu. Printscreen

Ion Cristoiu a scris istorie în presa din România. Nu sunt ironic. Nu vreau să aduc în discuție povestea cu găina care naște pui vii. Bulina roșie, cum i se spunea cu simpatie ziarului Evenimentul zilei în primii lui ani, a revoluționat mass-media. A adus cuvântul tipărit foarte aproape de cititori. Dar Ion Cristoiu - jurnalistul a rămas undeva pe drum.

TVR la rând

Ziua de 22 decembrie 1989 a arătat, printre altele, ce miză importantă e pentru puterea politică să aibă la dispoziţie televiziunea publică.
Situaţia e neschimbată şi acum, în plină eră Facebook, când sunt deja numeroase televiziuni mai influente şi cu rating mai mare. De ce să-ţi subordonezi acum televiziunea publică? Nu e doar o iluzie? Sau se reduce totul doar la bugetul interesant avut la dispoziţie, la sinecuri?

E, în orice caz, o dovadă de slăbiciune, de îngustime şi, da, e alt semnal prost pentru cei preocupaţi libertatea de exprimare. Aceia care arată cu degetul la apucăturile fostelor puteri politice sunt la fel de încuiaţi. Cine va aplauda când vom zice Cristoiu, de exemplu, în loc de Sassu? Şi de ce?

E valabilă şi aici vorba aceea cu schimbarea domnilor, bucuria prostilor.

Notă.
Textul de mai sus a fost publicat, aproape aidoma, în Evz.

P.S. Aflu că pe Rodica Culcer n-ar fi întrebat-o imeni nimic şi că Ion Cristoiu ar fi zis că el, dacă i s-ar propune, ar refuza categoric şi ar indica numele lui Robert Turcescu. ;)