Ţara lipsei de asumare a răspunderii

Raluca Stroe Brumariu a demisionat de la şefie Ştirilor TVR din cauza absenţei televiziunii publice în timpul evenimentelor de la Club Colectiv

Ce ţară este aceea în care mor zeci de oameni într-un incendiu izbucnit într-un club din centrul Capitalei şi singurul om care demisionează este un jurnalist?...

Zâmbetul şi lacrimile unei campioane (Dominique Gisin)

Soci 2014. Dominique Gisin, plângând de bucurie în timp ce vorbeşte la telefon cu bunicii ei, atunci când devenise evident că a câştigat aurul olimpic la coborâre

Gisin în timpul coborârii de aur

Mi-a plăcut omenescul reacţiilor campioanei olimpice la coborâre, Dominique Gisin. (Da, m-am uitat la TVR la proba feminină de coborâre de la Olimpiada de iarnă Soci 2014!).

Privind-o zâmbind frumos, făcând cu mâna, cochet, lumii sau plângând de fericire sau de îngrijorare, bucurându-se fără răutate când rivalele sale au coborât cu timpi inferiori celui obţinut de ea, răsuflând uşurată, deşi cu un pic de ciudă, atunci când Tina Maze a trecut linia de sosire cu exact acelaşi timp în care a făcut-o ea, sărind în sus de bucurie pe podium, vorbind la telefon, emoţionată, cu bunicii ei, arătându-şi unghiile tăiate scurt dar date cu ojă roşie, ei, bine, văzând toate astea m-am bucurat. Iată o campioană umană.

Văzând-o coborând, privind apoi prim-planurile, înregistrările suprapuse ale celor două coborâri de aur, aproape-perfecţiunea, îţi zici că e vorba de o maşinărie bine pusă la punct, de un adevărat ceas elveţian. Apoi ai supriza să vezi că

Stat vs. Privat 0:1

Să nu-i mai aud pe socialisti spunându-mi cât de bun e statul (deci că ar merita să ne cocosăm pentru un aparat birocratic sufocant si total ineficient). Am la îndemână exemplul manuscriselor lui Cioran. Scriam ieri (a apărut în Tableta TV de azi) că, desi nu e treaba TVR si cu toate că televiziunea publică a folosit o justificare birocratrică amuzantă "constituirea unei baze de documentare", e de salutat că s-au stresat să ia manuscrisele (la care ar fi avut acces, presupun, toată suflarea românească). Ziceam că, asa măcar, se pot justifica niste bănuti din taxa TV si făceam comparatie cu ceea ce n-a făcut Ministerul Culturii.

Până la urmă, TVR n-a apucat să cumpere nimic. A făcut-o, în schimb, un român plecat în SUA, George Brăiloiu, care a dat 500.000 de euro pentru întregul pachet (detalii, aici si aici). Omul zice că s-a înscris la licitatie aflând că statul român stă deoparte. Si zice că va dona statului român ceea ce a cumpărat.

Puteti zice că si-a făcut reclamă firmei (probabil că un buget de publicitate de 500.000 de euro nu putea fi folosit mai bine, nu stiu). Puteti găsi securisti îndărătul lui. (Dacă da, să-mi ziceti si mie, că-s curios.) Dar nu puteti tăgădui: statul român (si în acest caz) a părut impotent. Iar un particular a făcut pentru patrimoniul cultural al României, dacă-mi permiteti să folosesc cuvinte mari, mai mult decât institutii-mamut plătite din bani publici.

Rodica Culcer e OK încă o dată

TVR e ca un cal de rasă înhămat la o căruţă hodorogită, cu un birjar colorat politic. Calul a cam obosit, dar mănâncă jăratic.

Îşi permite: taxa TV o plătesc toţi. Câteodată, unii se revoltă: de ce să dau bani pentru ceva prea costisitor (organigrama e incredibil de stufoasă!), care nu oferă prea mare lucru?

Întrebarea poate fi reformulată ("E nevoie de o televiziune publică?") şi are un răspuns simplu: "Da, televiziunea publică trebuie susţinută public!". Asta nu justifică folosirea TVR ca instrument de propagandă, mereu şi mereu, de puterea politică.

De bine, de rău, TVR difuzează câteva emisiuni excelente (trebuie să nominalizez "Garantat 100%!") şi destule jurnale de ştiri echilibrate. Însă şefi de prin TVR, de ieri şi de azi, au căpătat, în timp, o mult prea îndelungată experienţă în a-i sluji pe cei aflaţi la putere. E regretabil.

Dar, vorba celor de la Active Watch: "Respectăm decizia Comisiei de Etică şi Arbitraj (în cazul Rodica Culcer - n. mea) din dorinţa de a consolida independenţa acestui organism".


NOTĂ. Aceasta a fost tableta TV de azi.
Mi-a plăcut un comentariu, care, chiar dacă mă ia de urechi, o face civilizat, inteligent şi cu umor. E semnat Florin M. Iată-l: "Ne faceti CONFESIUNI si ne vindeti ISTORII DE BUZUNAR, dle Hera ! Cred ca nu puteti sta in aceeasi banca cu PROFESIONISTII daca ne furnizati doar opinii D' ALE LU' MITICA, gen TEZAUR FOLCLORIC. Oti fi dvs. VEDETA FAMILIEI, dar nici noi, cititorii, nu suntem VIATA SATULUI. Asadar, nu putem intra IMPREUNA IN EUROPA daca tabletele dvs. de INTERES GENERAL sunt, mai mereu, subiective. GARANTAT 100% !
NE VEDEM LA TVR !"
P.S. A fost postat noaptea la 01.22!!

Cazul „Rodica Culcer”

Doresc, cu această ocazie, să aduc sincere felicitări şi mulţumiri TVR, care s-a îngrijit să transmită (integral), marţi după-amiază, discursul rostit de presedintele Traian Băsescu la conferinţa organziată de Institutul de Studii Populare si de Konrad Adenauer Stiftung, eveniment la care au mai participat Emil Boc (premier), Elena Udrea (preşedinte PDL Bucureşti), alţi lideri importanţi ai Partidului, precum şi câţiva reprezentanţi de seamă ai poporului român: Vasile Dâncu (domnul Exit-poll), profesorul Lazăr Vlăsceanu ("reprezentant al comunităţii academice") şi, nu în ultimul rând, Rodica Culcer (şefa Ştirilor TVR).

Consider că televiziunea publică, oamenii muncii, susţin oricum prea puţin eforturile neprecupeţite ale capetelor luminate ale acestei ţări, deci orice exces de zel e de salutat aşa cum se cuvine

NOTĂ. Text publicat si în Evz la rubrica Telespectator de nisă.

Vântu, ca subiect

Am văzut-o pe Liliana Mincă (PC) spunând cu patos, într-o fereastră deschisă sub sigla Rea­li­tății TV, ce om in­te­li­gent e SOV. Au mai fost câteva pozitii de apărare a „mogulului” si, oarecum de înteles, destul de multă crispare la Realitatea TV. Dar n-au fost, din câte am văzut eu până la ora asta, tare multe ode. În orice caz, câțiva profesioniști de la Realitatea chiar și-au făcut meseria (în condiții delicate).

În context, nu știu de ce, tocmai mi-am amintit interviul „de casă” Traian Băsescu- Rodica Culcer (TVR, miercuri seara). Data trecută am lăudat-o pe Culcer, acum nu mai e cazul.

Oricum, e de așteptat ca episodul „SOV. Cătusele” să fie folosit politic atât în apărarea lui SOV cât și în cea a guvernului Boc la mo­ți­unea de cenzură („De-aia vreți să ne dați jos, că i-am pus că­tu­șe mogulului”, vom auzi).

În altă ordine de idei, cred că Vântu chiar a fost lovit cu chestia asta - măcar la capitolul demnitate (idee pe care am discutat-o si cu I.): i-a fost expusă infirmitatea fizică. Stiu că publicul din România nu e prea sensibil la subtilitătii d-astea, dar SOV, cu sigurantă, e.

P.S. Comentam ieri, cu colegii, postarea lui Dan Andronic, dar niciunul nu credea că e mai mult decât un fitil. Iaca, e.

TV Propaganda

Alegerile/numirile pentru Consiliile de Administraţie ale posturilor publice de radio şi de televiziune se desfăşoară  într-un moment în care e tot mai evidentă politizarea instituţiilor mass-media. Chiar ieri, printre ştirile despre  noile conduceri din TVR şi Radio România, s-a strecurat una de la CNA, care a amendat RealitateaTV şi Antena 3 şi a somat public B1 TV pentru „dezechilibre în prezentarea opiniilor puterii şi opoziţiei”.
E bine atunci când CNA manifestă vigilenţă, e rău când o televiziune se încolonează pentru a servi un politician, oricare ar fi el.
O problemă cel puţin la fel de gravă este suspiciunea că accesul la micul ecran se face pe bani.Aceste lucruri n-au nimic în comun cu libertatea de exprimare şi trebuie taxate.


NOTĂ. Am publicat acest text si în EVZ, unde a avut titlul „Unde ne sunt televiziunile?”.

TVR la rând

Ziua de 22 decembrie 1989 a arătat, printre altele, ce miză importantă e pentru puterea politică să aibă la dispoziţie televiziunea publică.
Situaţia e neschimbată şi acum, în plină eră Facebook, când sunt deja numeroase televiziuni mai influente şi cu rating mai mare. De ce să-ţi subordonezi acum televiziunea publică? Nu e doar o iluzie? Sau se reduce totul doar la bugetul interesant avut la dispoziţie, la sinecuri?

E, în orice caz, o dovadă de slăbiciune, de îngustime şi, da, e alt semnal prost pentru cei preocupaţi libertatea de exprimare. Aceia care arată cu degetul la apucăturile fostelor puteri politice sunt la fel de încuiaţi. Cine va aplauda când vom zice Cristoiu, de exemplu, în loc de Sassu? Şi de ce?

E valabilă şi aici vorba aceea cu schimbarea domnilor, bucuria prostilor.

Notă.
Textul de mai sus a fost publicat, aproape aidoma, în Evz.

P.S. Aflu că pe Rodica Culcer n-ar fi întrebat-o imeni nimic şi că Ion Cristoiu ar fi zis că el, dacă i s-ar propune, ar refuza categoric şi ar indica numele lui Robert Turcescu. ;)

O propunere a lui Alin Fumurescu

Lăsati-mă să fiu naiv încă o dată si să sustin ideea lui Alin Fumurescu: Mihnea Mărută pentru TVR!
Gata, mi-am revenit, până mâine dimineată nu mai sunt naiv.