 |
| Soci 2014. Dominique Gisin, plângând de bucurie în timp ce vorbeşte la telefon cu bunicii ei, atunci când devenise evident că a câştigat aurul olimpic la coborâre |
 |
| Gisin în timpul coborârii de aur |
Mi-a plăcut omenescul reacţiilor campioanei olimpice la coborâre, Dominique Gisin. (Da, m-am uitat la TVR la proba feminină de coborâre de la Olimpiada de iarnă Soci 2014!).
Privind-o zâmbind frumos, făcând cu mâna, cochet, lumii sau plângând de fericire sau de îngrijorare, bucurându-se fără răutate când rivalele sale au coborât cu timpi inferiori celui obţinut de ea, răsuflând uşurată, deşi cu un pic de ciudă, atunci când Tina Maze a trecut linia de sosire cu exact acelaşi timp în care a făcut-o ea, sărind în sus de bucurie pe podium, vorbind la telefon, emoţionată, cu bunicii ei, arătându-şi unghiile tăiate scurt dar date cu ojă roşie, ei, bine, văzând toate astea m-am bucurat. Iată o campioană umană.
Văzând-o coborând, privind apoi prim-planurile, înregistrările suprapuse ale celor două coborâri de aur, aproape-perfecţiunea, îţi zici că e vorba de o maşinărie bine pusă la punct, de un adevărat ceas elveţian. Apoi ai supriza să vezi că
