Ce va face audiovizualul din România în ziua de doliu național

Comunicat CNA despre ziua de doliu național

Un concis comunicat de presă semnat Biroul Comunicare și Relații cu Publicul (Consiliul Național al Audiovizualului), ne arată la ce ne putem aștepta să vedem mâine la televizor. Pentru că mâine, stimați telespectatori, este zi de doliu național.

Capcana lui Ponta

Primul tur al alegerilor prezidenţiale a trecut, nu fără a lăsa cicatrici în partidele celor doi finalişti. Deşi fiecare şi-a afişat mulţumirea pentru rezultatele obţinute, în spatele uşilor închise s-au aruncat vorbele grele şi ameninţări dure.

Televiziunea este religia neoficială în România

Televiziunea înseamnă totul în primii ani ai secolului XXI. Cel puţin în România. Atunci când vine vorba despre sursele de informare pe care românii recunosc că le utilizează, compatrioţii mei spuncă se închină Zeului TV. Televiziunea este religia neoficială a românilor. Aproape toţi (97%) spun că se uită cel puţin o dată pe săptămână ca să afle ce se mai întâmplă.

Eurobarometrul Standard 80 (toamna 2013) dat publicităţii astăzi mai arată că presa/ziarele (41%), radio-ul (59%) şi internetul (48%) - din care 31% reprezintă reţelele de socializare - sunt celelalte mijloace audiovizuale folosite de români ca să se informeze.

Zâmbetul şi lacrimile unei campioane (Dominique Gisin)

Soci 2014. Dominique Gisin, plângând de bucurie în timp ce vorbeşte la telefon cu bunicii ei, atunci când devenise evident că a câştigat aurul olimpic la coborâre

Gisin în timpul coborârii de aur

Mi-a plăcut omenescul reacţiilor campioanei olimpice la coborâre, Dominique Gisin. (Da, m-am uitat la TVR la proba feminină de coborâre de la Olimpiada de iarnă Soci 2014!).

Privind-o zâmbind frumos, făcând cu mâna, cochet, lumii sau plângând de fericire sau de îngrijorare, bucurându-se fără răutate când rivalele sale au coborât cu timpi inferiori celui obţinut de ea, răsuflând uşurată, deşi cu un pic de ciudă, atunci când Tina Maze a trecut linia de sosire cu exact acelaşi timp în care a făcut-o ea, sărind în sus de bucurie pe podium, vorbind la telefon, emoţionată, cu bunicii ei, arătându-şi unghiile tăiate scurt dar date cu ojă roşie, ei, bine, văzând toate astea m-am bucurat. Iată o campioană umană.

Văzând-o coborând, privind apoi prim-planurile, înregistrările suprapuse ale celor două coborâri de aur, aproape-perfecţiunea, îţi zici că e vorba de o maşinărie bine pusă la punct, de un adevărat ceas elveţian. Apoi ai supriza să vezi că