 |
| Comunicat CNA despre ziua de doliu național |
Sunt multe de spus despre drama românilor nevoiți să plece la muncă în Italia. Femei încă tinere care merg să îngrijească femei în vârstă - pentru lefuri de o mie de euro pe lună. E trist. De aici decurg drame familiale (ceva mai multe decât așa-zisele povești de succes) și, iată, drame de-a dreptul: unsprezece români au murit în urma cutremurelor din 24 august și cinci sunt răniți. Fac parte din bilanțul tragic al celor 290 de victime...
De aici, ziua de doliu național decisă de guvern, după ce premierul Dacian Cioloș a făcut o vizită la locul cataclismului.
Ce înseamnă doliu național în România? Ce ar trebui să însemne? Aici e altă discuție. În mod normal, oamenii ar trebui să se oprească un pic în loc și să se gândească la cei care au plecat, la durerea lor. Să-și pună problema. De ce s-a întâmplat tragedia, de ce au ajuns românii să fie victime acolo? Ce se poate întâmpla aici dacă? Ce să facem, fiecare, direct sau forțând autoritățile, ca să nu?
Apoi, oamenii își pot pune întrebări mai profunde, despre rostul pe lume, timpul care trece, ce contează și ce nu, ce merită și ce nu etc.
Teamă mi-e că prea puțini își vor pune aceste întrebări, vor căuta răspunsuri, vor tăcea.
Nici măcar televiziunile nu știu cât de încurcate vor fi de regelementările în domeniu privind doliul național. Posturilor naționale de radio și televiziune li se amintește că „au obligațiade a-și adapta programele în mod corespunzător”.
Sunt curios cum o vor face. Sunt curios dacă vreun editor, producător, redactor șef sau EOD își va pune problema să realizeze reportaje la rece despre cutremurele din Italia și materiale deștepte care să urmărească întrebările de mai sus.
De analizat după.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu