Săptămâna Parsifal la Ateneul Român

Afișul spectacolului-eveniment Parsifal, realizat de Dominic Vîrtosu

Despre Parsifal s-a scris o tonă de critică, s-au făcut jde mii de înregistrări ale unor spectacole memorabile. Parsifal este o piatră de încercare pentru orice artist de operă, fie el solist, membru al orchestrei sau al corului ori dirijor. Parsifal nu e o operă, este mai mult decât atât. Parsifal este „un festival de sfințire a scenei”. Așa a ținut să precizeze Richard Wagner atunci când a oferit lumii ultima sa operă și a cerut ca aceasta să nu fie jucată timp de 30 de ani decât la Bayeruth.

Firește, nu am pretenția să vorbesc cu morgă despre Parsifal. Sunt departe de a fi cunoscător de operă. Mărturisesc doar că, atunci când am ieșit un pic din prejudecată că muzica de operă e muzică grea, câh!, că a ascutla Wagner e ceva prea complicat și snob, am avut o revelație.

Cine mi-a arătat că muzica grea e muzică bună

Dau aici vina pe doi greuceni, fiecare în felul lui. Primul, cronologic vorbind, este Alexandru Pătrașcu, autorul celebrului blog Despre operă, pe care l-am prezentat în Raportul despre blogosferă. Ne-am împrietenit virtual, am mai povestit despre asta. Alexandru mi-a vorbit de câteva ori, cu elocvență, despre operă. Am ajuns la asta după ce am citit la scoarță o mulțime de articole de pe blogul lui. Erau scrise altfel. Nescorțos. Pe înțelesul meu.

Apoi l-am cunoscut pe maestrul Christian Badea. O întâlnire cu un geniu, despre care voi scrie cândva mai pe îndelete. Înainte de a-l cunoaște la propriu și de lungile discuții pe care le-am avut în ultima jumătate de an, am fost la repetiția generală de anul trecut. Acela a fost declicul.

Săptămâna Wagner. Acum în București, România 

Ceea ce vreau să vă spun, după această introducere lungă, este că săptămâna viitoare e Săptămâna Parsifal la Ateneul Român. București. România. Un eveniment care pune capitala României pe harta culturală a lumii. Pentru trei zile. Mult? Puțin? Eu cred că acest Parsifal al lui Christian Badea ar putea fi o bornă.

Spectacolele Parsifal la Ateneu sunt un must go. Un must be there, cum îi place să zică unui amic Cezar din Galați. Este o oportunitate.

Bilete nu mai sunt, e adevărat. Există mult mai mulți doritori de muzică din asta grea, dar bună. Mulți cunoscători. E o nișă, e drept, dar una temeinică. Spectacolele cu Parsifal, spectacolele adevărate de Richard Wagner au darul ăsta: să adune wagnerieni din toată lumea, oriunde se întâmplă ceva interesant.

Pont: repetiția generală e for free

Am și un pont: deși spectacolele din 7 și 8 octombrie sunt sold out, mai e o oportunitate: Repetiția generală din 5 octombrie 2016. Ora 19:00. Dedicată și deschisă tinerilor. Liceeni și studenți. Gratuită. Să aveți la voi carnete de elevi/studenți.

De ce? Dl Christian Badea este convins că tânăra generație are mult mai multe în comun cu Parsifal și muzica lui Wagner decât își dă seama, deoarece filmele și cărțile la modă printre tineri (Urzeala tronurilor, Războiul stelelor, Stăpânul inelelor) sunt inspirate din miturile wagneriene.

De știut: un spectacol de nivel internațional

Parsifal la Ateneu este un spectacol de înalt nivel internațional, realizat de Christian Badea, cel mai important dirijor român de operă din lume, împreună cu Orchestra și Corul Filarmonicii „George Enescu”, și soliștii invitați Ștefan Vinke (Parsifal), Eric Halfvarson (Gurnemanz), Petra Lang (Kundry), Bela Perencz (Amfortas), considerați cele mai bune voci wagneriene ale momentului.

Și încă ceva.

Datorită necesităților specifice acestui spectacol, intrarea publicului este permisă până la 18:55, ușile Ateneului urmând a fi închise la ora 19:00. După aceea, nu va mai fi permis accesul în clădire. Spectacolul va dura două ore, fără pauză. Nu este posibilă părăsirea sălii în timpul spectacolului.

Zău așa: muzica lui Wagner nu e grea, așa cum pare la prima vedere. E doar deplină. Cine va merge la Ateneu, va face parte din tagma norocoșilor. Pentru că vor fi acolo vârfuri mondiale ale muzicii wagneriene. Care nu e grea. Doar deplină.