România digitală

România este în topul mondial la capitolul viteză de conectare la Internet. Foto: Călin Hera

Pe ce loc credeți că se află România, în anul bisect 2016, în clasamentul digitalizării europene? Am pus această întrebare unui grup de oameni care mănâncă digital pe pâine de dimineața până seara târziu, uneori și în toiul nopții.

Despre Universul paralel și cum să scapi de forțele lui centrifuge

Dragii moșului, mărturisesc că mi se întâmplă să urmăresc, fără a o face temeinic, ce se mai întâmplă prin mediul online românesc, un mediu aflat într-o continuă schimbare. Schimbare în bine, desigur. Pe de o parte, mă bucur să răsfoiesc bloguri*, pe de altă parte, mă bucur să văd dezvoltându-se proiecte inteligente, care par simple la prima vedere, dar ascund munci complexe. Am spus mereu, fără a fi original, că în România există o resursă de inteligență foarte-foarte interesantă. Printre cei care mi-au atras atenția în ultimul an se află cei de la Digital Marketing & Crowdsourcing Solutions (DWF), care fac o mulțime de lucruri despre care mulți dintre cei de vârsta mea nici nu aveau habar că există; și fac bine. N-am făcut un studiu de piață printre concurenții celor de la DWF și nu îmi propun asta; vă zic doar că mi s-a părut foarte important faptul că în campaniile SEO pe care le pun la cale oferă și monitorizări SEO necosmerizate ale impactului strategiilor propuse. 

Televiziunea este religia neoficială în România

Televiziunea înseamnă totul în primii ani ai secolului XXI. Cel puţin în România. Atunci când vine vorba despre sursele de informare pe care românii recunosc că le utilizează, compatrioţii mei spuncă se închină Zeului TV. Televiziunea este religia neoficială a românilor. Aproape toţi (97%) spun că se uită cel puţin o dată pe săptămână ca să afle ce se mai întâmplă.

Eurobarometrul Standard 80 (toamna 2013) dat publicităţii astăzi mai arată că presa/ziarele (41%), radio-ul (59%) şi internetul (48%) - din care 31% reprezintă reţelele de socializare - sunt celelalte mijloace audiovizuale folosite de români ca să se informeze.

Martirizarea mitocanilor

Constrâns de spatiul tabletei TV, am încercat să concentrez câteva gânduri despre ideea Codului de conduită în mediul online, despre care Mihnea (aici si aici), Lars si altii au scris deja pe îndelete.

 Sf. Martir Postac 
 
 Aşa cum pe stradă eşti liber să te dai în stambă, dacă atât te duce capul, aşa eşti liber s-o faci şi pe net. Da, sunt destui mitocani ce sar calul pe forumuri, anonimi, mai abitir decât ar face-o pe stradă. (Printre ei, postacii partidelor.) Că jurnalist şi că autor de blog, am de a face zilnic cu oameni talentaţi, inteligenţi şi cu bun simţ, dar şi cu prea mulţi mitocani. Primii mă încântă, ultimii mă dezgustă. Pe aceştia trebuie să-i laşi să piară, împreună cu frustrările lor, nu să-i transformi în martiri, interzicându-i. Mă mir că deputati liberali, precum Alina Gorghiu sau Cristina Pocora, cred într-o societate în care mediul online poate fi reglementat/cenzurat. Mitocănii vor găsi mereu cum să înjure ocolind filtrele. Şi la TV şi online. Cenzura e din alt film.