Televiziunea este religia neoficială în România

Televiziunea înseamnă totul în primii ani ai secolului XXI. Cel puţin în România. Atunci când vine vorba despre sursele de informare pe care românii recunosc că le utilizează, compatrioţii mei spuncă se închină Zeului TV. Televiziunea este religia neoficială a românilor. Aproape toţi (97%) spun că se uită cel puţin o dată pe săptămână ca să afle ce se mai întâmplă.

Eurobarometrul Standard 80 (toamna 2013) dat publicităţii astăzi mai arată că presa/ziarele (41%), radio-ul (59%) şi internetul (48%) - din care 31% reprezintă reţelele de socializare - sunt celelalte mijloace audiovizuale folosite de români ca să se informeze.

Singurul tren care merge ceas: trenul corupţiei

Gara din Teiuş. Foto: wikipedia

Cei doi bărbați stau încordați pe banchetă. Rotofeiul are arătătorul și mijlociul îngălbenite. Bate cu degetele, nervos, în măsuța fixată sub geam. Va putea fuma abia la Teiuș, unde trenul, un Inter City care a acumulat deja o întârziere de jumătate de oră, va staționa 10 minute.

Rotofeiul şi tovarăşul lui de drum vorbesc, de două ore, despre cât de rău s-au stricat lucrurile. Până prin anul 2008, afacerile mergeau rezonabil. Proiectau reţele de canalizare prin satele patriei sau cochete drumuri comunale ori judeţene. Ajutau la transformarea unor localiăţi uitate de lume în aşa-numite “sate europene.”  Învăţaseră cum să întocmească un contract şi cu cine să vorbească pentru ca acesta să fie aprobat fără emoţii prea mari. 

După aderare, accesarea fondurilor europene a devenit mai anevoioasă, aproape imposibilă. S-au schimbat, ce-i drept, şi formalităţile, s-a trecut la alt gen de finanţări, dar reţelele interne - teoretic aceleaşi - au devenit inabordabile. Cel puţin  pentru ei, care nu “cotizează” la partid şi s-au mai trezit şi cu neajunsul că aceia cu care se înţelegeau în trecut au fost înlocuiţi de alţi experţi.

Haideti să sedem

Ultimul eurobarometru (nr. 72) - realizat de CSOP - e de citit cu creionul în mână. Concluzia, stiintifică, e despre pesimismul românesc. Din care nu stiu cum putem iesi. Nu mă refer la cazuri particulare. Mă refer la medie. (Sunt curios dacă românii plecati în tări mai optimiste au scăpat de el.) 

Mă enervează faptul că poporul meu e unul dintre cele mai pesimiste din Europa. Stiu, la sinucideri sunt altii înainte. Dar asta poate însemna că nici măcar la pesimism nu suntem hotărâți...

Căutătura cruntă poate da falsa impresie că omul care nu zâmbeste are o preocupare filosofică. Noi stim că în spatiul carpato-danubian nu e asa.

Atunci când a fost întrebat un ardelean „Ce faci, bade, sezi cu cugeti?”, el a răspuns: „Numa' sed”. Cel putin, asa zice bancul. Asa cum am spus si în editorialul din Evz, cutele vizibile si invizibile de pe chipurile românilor, care sunt, în general, posomorâte, pot da impresia că acestia stau pe gânduri, pun ceva la cale.