Articol de pe blogul lui Ion Cristoiu. Printscreen |
După ce a pierdut controlul asupra ziarului și a rămas cu ego-ul negâdilat (a scrie zilnic editoriale citite de zeci sau sute de mii de oameni e un drog!), Ion Cristoiu a început, cum se spune, să se bage în seamă. S-a pus pe umblat, „rupt în fund”, prin târg. Și a început să se evidențieze prin declarații al căror unic scop era acela de a șoca. Ghinion! Pentru că, de la o vârstă încolo, a căuta cu orice preț să te plasezi contra curentului devine doar un teribilism ridicol.
Prima săritură peste cal
De dragul figurii de stil și a impresiei că, vezi Doamne, le-a zis-o, Ion Cristoiu sare calul așa cum numai el poate (rupt în fund fiind) și îl atacă grosolan pe Mihai Șora. Nu cred că o face bazându-se pe faptul că acesta nu îi va da replica. Lui Ion Cristoiu îi plac polemicile. Crezând că „i-a venit” o poantă bună, Ion Cristoiu se leagă de vârsta lui Mihai Șora și a unor doamne (pe care nu le numește, pentru că e un gentleman, nu de alta!) care au ieșit în stradă, atacând astfel, în felul lui, protestele din Piața Victoriei.
(Voi reproduce pasajele cu pricina la finalul articolului, fără nicio plăcere, cu jenă, cu rol profilactic.)
A doua săritură peste cal. Și a treia
A doua săritură peste cal din ultimele zile este bizara observație că Rise Project l-ar fi albit pe Liviu Dragnea prin dezvăluirile referitoare la milioanele ascunse în Brazilia.
A treia este pasiunea de a explica totul, zâmbind printre rânduri, cu subînțeles, fără însă a aduce vreun argument în afara lui „las', că știm noi”, a explica deci totul prin legăturile cu serviciile secrete ale celorlalți. Rise, vezi Doamne, primește investigațiile de la „unitatea de la SIE în colaborare cu SRI”, iar Agenția de știri News.ro este, nici mai mult, nici mai puțin, decât o „Operațiune a Poliției Prezidențiale de distrugere a presei independente”, respectiv o „componentă a Diviziei Presă a Binomului SRI-DNA”, din care ar mai face parte Digi24 și Realitatea TV.
Nu știu cine le dă ponturi jurnaliștilor. Nici nu ar trebui să mă intereseze numaidecât. Sursele au interesele lor, mai mari sau mai mici. Importantă e informația în sine și cum reușește jurnalistul să o folosească în interes public. Restul e speculație. A vedea mereu tot felul de agenturi atunci când celălalt face un lucru de toată isprava ar putea fi o boală (eufemistica și omeneasca boală a invidiei frustrante) sau un contact prelungit cu scrisul și cuvântatul de tip lăutăresc (cine plătește muzica, acela comandă ce se cântă).
Psihologii ar explica, probabil, că e vorba de un mecanism de autoprotecție: sunt printre noi oameni care ar face implozie dacă ar realiza realmente că există semeni ai lor care ies la proteste din proprie voință, neplătiți de Soros sau multinaționale sau jurnaliști care își fac treaba onest, dau știri, fac investigații, scriu opinii așa cum le gândesc ei, nu pentru a face jocuri, servicii, șmecherii.
Din păcate, Ion Cristoiu cel post-Cristoiu ridică la rang de artă flexibilitatea principiilor. Trecând cu grație dintr-o parte în alta, de la o televiziune la alta, de la Steaua la Dinamo și îndărăt, în Ion Cristoiu s-a produs declicul. Iar acum personifică, așa cum numai el poate, ce înseamnă o coloană vertebrală din cauciuc.
Fragmentele rușinoase scrise de Ion Cristoiu
Citatele promise (îmi cer încă o dată scuze că le reproduc):
„Nucleul îl alcătuiesc persoane demult trecute de prima tinerețe, precum Mihail Șora, cel care, la o sută de ani, în loc să-și economisească timpul rămas până la Marea Trecere pentru a mai scrie o pagină sau măcar un rând, dacă se mai ocupă cu așa ceva, merge în Piață să zbiere pe post de june cu hormonii neconsumați” (citat din Ion Cristoiu, luat de aici)
„La aceste mișcări atribuite tinerilor participă și femei coapte, unele chiar coapte până la zbârcire. Ele sunt sufletul acestor mișcări. Unele sînt femei singure prin divorț provocat din motive fiziologice. Altele sînt femei, cărora ieșitul la demonstrații Anti-PSD, le dau iluzia participării la ceva mult mai măreț decât ștersul la fund al nepoților pe care nu-i au”.(Ion Cristoiu, citat luat de aici)PRECIZARE. Este dreptul oricui să gândească, vorbească, scrie ce și cum crede de cuviință. Cu atât mai mult are Ion Cristoiu acest drept. E o legendă, vorba aia. Eu cred că Ion Cristoiu greșeste. Și cred că legendele trebuie să poarte inclusiv responsabilitatea de a fi modele. Preferabil, modele bune.
Excelenta disectie a sarmalei, din pacate nu cred ca are vreo influenta asupra sa , puiul asta de gaina nascut cica viu e pierdut pt societate
RăspundețiȘtergereIon Cristoiu e o legendă și pentru mulți a fost un model. Așa cum a fost, de exemplu, Traian Băsescu. A fi model vine cu o responsabilitate. De dragul acelei responsabilități am scris acest text. Cu amărăciune.
ȘtergereFain articol!
RăspundețiȘtergereCat de mult mi-a placut acest om candva...! :(
Cred ca, slabind asa de brusc, s-a stricat ceva in creierul lui. :)
Mi-e mila de el.
Multe explicații posibile sunt, Diana.
RăspundețiȘtergerecred că decența de a te retrage de la un anumit moment, respectiv o anumită vârstă, este valabil în orice segment de viață și de desfășurare. nu neapărat de a o face în glorie, chit că asta chiar ar conferi calitatea de model și ar rămâne amintirea aproape intactă în direcția asta, ci pentru a preveni căderea în ridicol, patetic, stupizenie - de la caz, la caz.
RăspundețiȘtergereține de fiziologic și de putința de a conștientiza asta. ține de self-respect.
Fiziologie ba, self-respect da. Eu așa cred. Poți fi aiurea la orice vârstă. Nu cred în pensionare, decât ca moment în care societatea/fondul de pensii începe să îți dea ceva înapoi. Dar nu retragere din pricina vârstei. Vârsta ar trebui să înnobileze.
ȘtergereNu l-am agreat niciodata pe acest gazetar serpuitor,si acum mai mult decat oricand.Termenul potrivit mi se pare "louche",pentru
RăspundețiȘtergereIon Cristoiu !
A avut cândva farmecul lui, asta nu poate fi tăgăduit. A avut fani.
Ștergere