Atunci când Justiția e minge de ping-pong

Vedere din București. Imagine simbolică: ...de vânzare pe Justiției. Foto: Călin Hera

Ping-pong penibil între Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție. Instituții cu greutate, care ar trebui să fie serioase, nu își asumă riscul de a se pronunța într-un fel sau în altul pentru că este vorba de soarta lui Liviu Dragnea, acest mic Ceaușescu al României contemporane. O Justiție împănată cu lașitate este o Justiție cu asterisc.


Luni, când ar fi trebuit să fie ultima înfățișare în procesul lui Dragnea privind angajările fictive (condamnare de 3 ani și jumătate în prima instanță), ÎCCJ a dat o amânare de mai bine de o lună, surprinzându-i inclusiv pe apărătorii inculpatului.

Iar azi, Curtea Constituțională a evitat din nou să se pronunțe în privința completurilor specializate de la instanța supremă. Noua dată propusă: 20 mai*, aceeași la care are loc procesul angajărilor fictive.

Toată lumea se ferește de cartoful fierbinte; până și Tudorel Toader a ezitat să o facă mai lată decât deja o făcuse și a preferat să plătească (în ceasul al 13-lea) cu funcția.

Magistrați galonați, mulți dintre ei cu aură de respectabilitate, plătiți incredibil de generos, dacă e să ne raportăm la restul lumii (și nu numai), cei mai drepți dintre muritori nu au curajul să se pronunțe în chestiuni totuși evidente*. Toate dovezile din dosarul angajărilor fictive sunt atât de clare încât nici măcar avocații lui nu au tupeul să le conteste; de aceea s-au concentrat pe chestiuni de procedură. De aceea România trăiește un coșmar de doi ani și jumătate: pentru că bună parte a Statului Român, acaparat de mafia lui Dragnea, caută și inventează chichițe ca să-l scape pe micul Ceaușescu de pușcărie.

Tot răul spre bine - o porcărie!

Dar despre altceva vreau să vorbim astăzi. Imediat după stupoarea care a urmat amânării de către ÎCCJ a procesului în care Liviu Dragnea este acuzat în dosarul angajărilor fictive, am auzit că oameni aparent serioși din partidele de Opoziție își freacă mâinile de bucurie plecând de la păgubosul principiu „tot răul spre bine”.

Vezi Doamne, faptul că noua înfățișare a fost fixată hăt, departe, pe 20 mai, adică în buza alegerilor europarlamentare din 26 mai, ar urma să contribuie la reîncălzirea subiectului, creșterea indignării și mobilizare masivă în duminica votului. Iar dacă Liviu Dragnea se va fi alegând și cu achitare + decizie favorabilă la Curtea Constituțională, atunci să te ții: prezență de cel puțin 100% la alegeri!

Este un calcul mai mult decât cinic - ceea ce este OK până la un punct în rândul strategilor politici.

Până la punctul la care Justiția trebuie, totuși, să însemne a se face dreptate. Justiția nu e show. E despre lege, care se aplică la fel oricui, și dovezi și pe baza cărora se dau sentințe. Justiția e despre adevăr, adevărul demonstrabil, și despre a transmite siguranță și încredere oamenilor. Cetățenilor, dacă vreți.

Ceea ce se întâmplă în România aproape dintotdeauna e Justiție cu asterisc. E justiție de vânzare. 



*pentru cei mai tineri, 20 mai 1990 este data primelor algeri așa-zis libere care au avut loc în România după căderea regimului Ceaușescu. Manipularea a fost totală în acea vreme în care exista un singur post de televiziune, TVR, controlat fără jenă de regimul Iliescu. Iar faptul că data de 20 mai 1990 era Duminica Orbului a transformat această denumire în simbol. 

**Nu trebuie să te duci pe Lună ca să vezi că Liviu Dragnea are la dispoziție bogății impresionante și practic imposibil de justificat prin leafa de la stat. E adevărat că nu există o legătură directă între dosarul angajărilor fictive și bogăția lipsită de bun simț a lui Dragnea. Dar toate se leagă și descriu o situație care i-a adus din nou la lehamite și deznădejde pe români.