Felul în care se lucrează în gimnaziu și în liceu este atât de departe de nevoile reale ale adolescenților, atunci când vorbim despre educație, încât este un adevărat miracol că foarte mulți reușesc să rămână inventivi și vii. Așa grăit-am în discuția cu Dana Oancea.
Călin Hera: Nu e exclus ca „puștanii” să prefere ignorarea nonșalantă a recrutorilor și să ia totul pe cont propriu, să facă ei regulile
Domeniul Comunicare și Relații Publice nu face excepție de la „regula” întâlnită în majoritatea facultăților: mai e mult până când universitățile îi vor pregăti pe studenți astfel încât trecerea de la școală la job să se facă firesc și fără nevoia unei perioade prea lungi de adaptare. Primele probleme vin însă la trecerea de la liceu la facultate. Acolo e jale. Felul în care se lucrează în gimnaziu și în liceu este atât de departe de nevoile reale ale adolescenților, atunci când vorbim despre educație, încât este un adevărat miracol că foarte mulți reușesc să rămână inventivi și vii - Călin Hera, Co-founder PiArt Vision, în dosarul PR România despre piața muncii.
Mai există astăzi un profil ideal al candidatului în industria de PR? Cum s-a schimbat acesta în ultimii ani?
Este același profil ideal dintotdeauna: minte deschisă, educată, cultură generală, idei, dar și capacitatea de a rezolva problemele de zi cu zi, rutina adică. Plus experiență, cunoașterea tool-urilor de bază, contacte bune etc. Mă rog, tot tacâmul.
Cum evaluați piața muncii pe segmentul PR?
Există foarte mulți profesioniști pe piață, ăsta e un lucru cert. E o piață încă foarte tentantă, aflată încă profund sub semnul de „refugiu al jurnaliștilor”. De asemenea, tinerii care vin din spate, așa-zisul sânge proaspăt, conectat natural la toate aplicațiile și tool-urile care apar, reprezintă întotdeauna o provocare pentru piață în general.
Ce tipologie de candidat preferă organizația dvs. și de ce?
Suntem întotdeauna deschiși pentru colaborarea cu oameni inteligenți, cu simțul umorului, cu zvâc. În stare să vină cu câte o idee genială care să ofere o perspectivă cu totul neașteptată, dar capabil să înțeleagă rapid când altul are o idee mai bună și gata să lucreze pentru rafinarea ei.
Cum apreciați decalajul actual între cunoștințele dobândite în mediul academic și cele considerate de organizația dvs. ca fiind dezirabile pentru angajarea tinerilor absolvenți în PR?
Întâmplarea face să interacționăm destul de frecvent și de masiv cu studenții, la facultate. Domeniul Comunicare și Relații Publice nu face excepție de la „regula” întâlnită în majoritatea facultăților: mai e mult până când universitățile îi vor pregăti pe studenți astfel încât trecerea de la școală la job să se facă firesc și fără nevoia unei perioade prea lungi de adaptare. Primele probleme vin însă la trecerea de la liceu la facultate. Acolo e jale. Felul în care se lucrează în gimnaziu și în liceu este atât de departe de nevoile reale ale adolescenților, atunci când vorbim despre educație, încât este un adevărat miracol că foarte mulți reușesc să rămână inventivi și vii.
Numiți câteva măsuri concrete la care organizația dvs. recurge pentru retenția forței de muncă.
În primul rând organizația trebuie să fie un organism viu. Un loc la care vii cu plăcere. Și asta întotdeauna, nu doar atunci când apare și este vizibil riscul ca un membru al echipei să plece (de voie sau de nevoie). Atunci când cineva se uită la ceas, doar-doar s-a făcut ora de plecare, înseamnă că ceva nu funcționează. Problema poate fi ori la tine, Organizația, ori la el, membrul echipei care nu mai are bucuria de a fi acolo, ori în ambele părți. Fiecare plecare e un eșec, dar nimeni nu poate fi ținut la un loc de muncă împotriva propriei voințe.
În ultimii ani, numărul absolvenților care ajung să profeseze în alt domeniu decât cel în care și-au terminat studiile este mai mare. Din perspectiva dvs., care sunt factorii care favorizează migrația forței de muncă din acestă industrie către alte domenii de activitate?
Trebuie să ne obișnuim cu acest tip de migrație, atât fiindcă există incredibil de multe meserii (nici Mark Zuckerberg nu și-a imaginat, în urmă cu 15 ani, că vor exista atât de mulți oameni plătiți să posteze pe Facebook). „Ieșirile” din PR & Comunicare se fac fie în urma unor revelații („nu sunt făcut pentru asta, pentru rutina PR-ului”), fie ca urmare a unor oferte mai interesante. Mi-e greu să îmi imaginez că te poți „lăsa” de PR după ce ai prins gustul și ai apucat să faci câteva proiecte frumoase.
Cum vedeți viitorul industriei de comunicare pe fondul exodului forței de muncă calificate către Occident și acutizarea crizei forței de muncă în toate domeniile de activitate?
Vestea bună e că industria de comunicare are viitor și se va adapta mereu. Are, de exemplu, un viitor mult mai limpede și mai luminos decât îl are jurnalismul clasic. Și vin mereu din spate tineri geniali.
Generațiile Millenials și Z vs industria de PR: ce șanse au angajatorii să-i recruteze și să-i motiveze pe acești tineri?
Sunt șanse probabil un pic mai mari decât al recrutorilor din domenii mai plictisitoare, dar provocarea rămâne uriașă, pentru că noile generații au câteva caracteristici aparte. Nu e deloc exclus ca „puștanii” să prefere ignorarea nonșalantă a recrutorilor și să ia totul pe cont propriu, să facă ei regulile. Să stăm cu ochii în patru, zic.
Numiți câteva măsuri individuale (la nivelul organizației), dar și colaborative (la nivel de industrie), care pot reprezenta soluții eficiente și sustenabile la criza actuală a forței de muncă.
Câtă vreme mediul de afaceri, în general, este hăituit de puterea politică, soluțiile individuale au ca rezultat, în principiu, doar supraviețuirea. Abia într-un mediu în care antreprenorilor nu li se pun piedici peste piedici și taxe peste taxe pot apărea soluții individuale de construcție, de dezvoltare, cu impact. Paradigma mediu de afaceri liber vs. mediu de afaceri încorsetat este mult mai importantă decât cea care pune față în față agențiile mici și coloșii din industrie.
Articol apărut în PR România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu