Politica este întotdeauna mai simplă sau mai complicată decât un joc de șah

Politica este întotdeauna mai simplă sau mai complicată decât un joc de șah

Nu există dubiu: vot pentru Iohannis, punct.

Cu nuanța că nu e din fierbinte iubire pentru marele conducător, ci fiindcă #altfelnusepoate. Sunt două direcții în acest moment, una bună și una proastă. Iohannis e pe direcția bună, Dăncilă - proastă. Firește, votez Iohannis și fiindcă apreciez eficiența mandatului care stă să se încheie. Și iscusința genialului staff de campanie, să nu uit.

Mă număr printre aceia care își doresc dezbateri electorale, proiecte pe bune, confruntare pe principii, idei, direcții, strategii. Stăm binișor cu intuiția, credem că știm bine ce va fi dacă unul, dacă alta. 

Dar, dacă înlături dialogul, ce rămâne? Și la ce bun? Nu e vorba aici despre a da circ poporului. Ci despre a-i da direcții. A-i arăta ce și cum gândești. A-i da încredere. A nu-i pierde încrederea.

Aici nu mai e despre a avea dialog cu cineva care face dezacorduri gramaticale. Nici despre “legitimarea” partenerului de dialog. Vrem sau nu, Viorica Dăncilă a fost legitimată de cei care au trimis-o în turul al doilea.

Pot accepta, la o adică, și un format în care Candidatul, chiar însoțit de vreun sfetnic de taină, oricare (cu toții sunt geniali), să participe la un dialog cu 1-2-3 jurnaliști, fără să fie de față celălalt candidat. Îmi plac meciurile de tenis (sau de box, alegeți voi) în care e un singur sportiv pe teren/în ring. Nu e nevoie nici de arbitru. Dar #orișicât.

Cât despre strategia “întâlnirii directe cu alegătorii”... Eu fac parte și din grupul celor cărora nu le plac aroganții, “girofarii” și, în general, nu mă dau în vânt după oamenii care îi consideră pe ceilalți fraieri - deci musai trebuie fraieriți. Nu îmi place să fiu luat de fraier nici de pesediști, nici de useriștiplusiști (sunt două partide)i, nici de peneliști. 

Mai spun o dată: eu voi vota Iohannis fiindcă #altfelnusepoate. Șansele ca un nou mandat Iohannis să ne păstreze pe calea europeană și să o consolideze sunt foarte-foarte mari, e ceva aproape de la sine înțeles. Și acesta este interesul național. Dar același interes național cere (deși chestia asta e mai subtilă, nu e scrisă în legi) ca măritul conducător să fie credibil și respectat (nu temut!), altfel totul e în van și, la schimbarea lui (nimeni nu e veșnic!), totul se resetează. Iar asta nu e construcție, e termen scurt și timp irosit.

Iar credibilitatea și respectul se câștigă și se pot pierde. Nu e ceva dat. Gata, am îmbrăcat sacoul de Credibil, merit respect veșnic. Nu am avut plăcerea să trăiesc într-o monarhie, dar îmi imaginez că nici un rege sau o regină nu au credibilitate și respect numai fiindcă sunt regi sau regine, ci prin educație, prin ceea ce spun și fac. Chiar dacă se poate întâmpla, ca într-un rol, să facă sau să spună mereu, în public, doar ceea ce îi sfătuiesc consilierii. 

Apropo de consilieri: cred că sunt geniali cu toții. Și ai lui perfectului domn Iohannis și ai distinsei doamne Dăncilă.

Dar voi vota Iohannis, oricum. Fiindcă, știți voi: treaba mea e să merg la vot și să votez în interes național. Preferam să simt că președintele meu are nevoie de votul meu, are un plan și mi-l spune și mie. M-am obișnuit însă să ies în stradă de câte ori e nevoie, la orice oră din zi sau din noapte, în orice condiții, să-mi umplu buletinul cu autocolante “votat”, doar n-o să lipsesc tocmai acum. 

Votul meu e sigur, deci. Ajunge? Nu știu. Treaba mea e să votez Iohannis. E treaba genialilor consilieri și a măritului conducător să știe dacă ajunge. Dacă nu, ghinion.