Dacă nu cădea Zidul Berlinului, ne mai întrebam azi cine intră în turul al doilea?

Vedere din Berlin. Desen făcut pe celebrul Zid, despre sărirea peste zid. Ironic, zidul e apărat acum de un gard. Foto: Calin Hera

Atunci când am ajuns eu la Zidul Berlinului, trecuseră deja foarte mulți ani de când cea mai mare parte a lui căzuse. Nu mi-a rămas decât să merg de-a lungul a ceea ce a rămas încă în picioare, să fotografiez în draci și să-mi imaginez.

Vedere din Berlin. Sărutul ucigaș Breșnev-Honecker, pictat pe ceea ce a mai rămas din Zidul Berlinului. Foto: Calin Hera

Am scris apoi un text despre ziduri.

Vedere din Berlin. Imagine-simbol a căderii Zidului Berlinului: nu ignorați forța Trabantului! Foto: Calin Hera

Adevărul e că nu poți, lângă Zidul Berlinului, decât să rămâi îndelung locului, meditativ. Betonul ăla și pietrele și tencuiala și toată energia din ele, toată emoția și furia și sângele și speranțele și dramele și urletele și nedreptatea și întunericul și explozia din noiembrie 1990. Toate au o poveste, îndărătul fiecărui sentiment e câte o samă de vieți.

Vedere din Berlin. Rămășițe din Zidul Berlinului transformate în operă de artă. Foto: Calin Hera

Am simțit nevoia să notez aceste rânduri, azi, la 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Dacă nu se întâmpla, nu vorbeam astăzi despre cine intră în turul al doilea.

Notă. Las aici un infografic: https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2019/11/08/5dc52d085163ec4271cd3300/orig.jpg