Doi membri ai Cabinetului Caricatură, autori ai unor greșeli neforțate
Ziua de 25 iulie a fost o dovadă în plus, una tristă, a faptului că la Palatul Victoria s-a aciuat un Cabinet Caricatură. Nu îmi face nicio plăcere să scriu despre asta. Nu e de râs. S-ar putea să mă înșel, dar este posibil să ne aflăm în
fața unei prostii temeinice, a unei incompentenței jenante și a unei inculturi crase. Plus o îndelungată pauză de
bun simț; cum altfel s-ar fi încumetat cineva vreodată măcar a gândi că i s-ar cuveni
așa niște pălării!?
Eram grăbit. Ca toată lumea. Până la Piața Unirii 1 a fost OK. La fel, pasajul. Când am dat să cobor scările pe peronul stației Piața Unirii 2, m-a lovit o imagine. Imaginea unui peron înțesat, partea către Piața Universității (unde aveam treabă). Pfui!, mi-am zis.
De ce zic că-i păcat că se închide OTV? Pentru că, în prezent, OTV e ca o hârtie de muște. Vă dați seama ce se poate întâmpla dacă dispare hârtia și nu e recuperat tot, absolut tot, la DDTV?
Mă bucur că se produc și clipuri video împotriva exploatării RMGC. E drept, deocamdată nu sunt difuzate decât pe youtube și prin intermediul câtorva site-uri și bloguri. E bine și așa.
P.S. Atunci când căutăm miza menținerii la putere a regimului Băsescu nu strică să luăm în calcul și proiectul de la Roșia Montană unde, arată și filmulețul de mai sus, s-a cheltuit enorm pe publicitate și lobby (autorul filmulețului estimează 65% din 300 de milioane - aș vrea să văd cifrele exacte!).
Privim de sus spre Coreea comunistă. Privim de sus la nord-coreeni. Facem mișto de ei. Sunt săraci, mor de foame, sunt îmbrăcați în salopete și au creierele spălate. I-am privit cu simpatie la campionatul mondial de fotbal, ne-am întristat când antrenorii au fost pedepsiți, aberant, odată întorși acasă.
Aveți dreptate: ce naiba putem face pentru ei?
În primul rând, priviți filmulețul de mai sus. Priviți-l până la capăt. La început veți râde. E firesc, noi suntem altfel. Noi suntem cu picioarele pe pământ. Noi suntem logici. Noi știm. De la Realitatea, de la Antena 3, de la TVR info. Noi știm, că suntem români, le știm pe toate.
Dacă priviți filmulețul până la capăt (e proaspăt, încă n-a adunat o mie de vizualizări, deci sunteți printre primii!), veți da din râs în plâns (exagerez un pic, ca să subliniez mai abitir ideea). Nu, nu veți plânge îndurerați de moartea liderului comunist, fiți fără griji! Veți suferi însă, creștinește, vă veți întrista la vederea unor semeni care trăiesc complet izolați de restul lumii. Veți vedea, în mai puțin de trei minute, cum s-a putut naște o religie (trecătoare) în 3-4 generații de sacrificiu și la ce oribilități poate duce ea.
Nu suntem departe, n-am fost departe, gândiți-vă și la asta. S-a plâns pe bune și în România, la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
În fine, ceva făcut ca lumea. Clipurile ălea pro-RMGC cereau de mai multă vreme replici.
Îmi pare foarte rău că ziarele și televiziunile n-au purces la anchete pe teren...
NOTĂ. Eu am găsit clipul aici.
1. Gratie supertehnologizării, cutremurul devastator din Japonia n-a făcut un număr imens de victime - o tară mai putin pregătită ar fi înregistrat, în aceleasi conditii, zeci sau sute de mii de victime.
2. Oricât de bine te-ai pregăti tu, umanitatea, oricât de supertehnologizat ai fi, tot n-ai sanse prea mari în fata furiei naturii.
Îmi scot pălăria în fata unui artist vertical: violonistul Alexandru Tomescu. Îl stiti, e cel care a primit în custodie (până în 2013) vioara Stradivarius care stătea la Mădălin Voicu. Îl mai stiti din actiunea de la metrou.
Dar nu pentru asta îmi scot acum pălăria în fata lui.
Povestea e simplă: un moment important al Balului Operei din Cluj a fost recitalul de final al lui Alexandru Tomescu si al pianistului Toma Popovici. Cei doi au primit aplauze puternice atât după încheierea recitalului (previzibil) cât si înainte. Explicatia?
Tomescu a tinut să declare, în fata audientei, înainte de a începe să cânte: „Am venit cu foarte mare bucurie la concertul din seara aceasta. Un eveniment de o asemenea amploare si cu un asemenea istoric presupune foarte multa munca; prin urmare atat eu, cat si Toma Popovici dorim sa multumim si sa felicitam din inima organizatorii pentru efortul depus! Facem insa o precizare extrem de importanta: dorim sa ne disociem clar de Rosia Montana Gold Corporation si de toate actiunile acestei companii. In semn de solidaritate cu cei care incearca sa salveze aceasta zona, atat eu, cat si Toma Popovici – am decis sa donam in intregime onorariul din seara aceasta Asociatiei Salvati Rosia Montana.”
Pt mai buna informare a cititorilor mei, vedeti la Istodor ce a iscat reactia lui Tomescu, si aici reactia purtătorului de cuvânt al RMGC, Catalin Hosu: „Arta are nevoie de organizatori, are nevoie de sponsori pentru ca astfel se poata ajunge la valoare si performante. Noi suntem mandri ca am putut contribui la un eveniment de succes".
P.S. Ziua de cluj, desi a realizat un live text de la eveniment, „n-a prins” acest moment...
UPDATE. Patronul de la Ziua de Cluj este Rares Bogdan. Găsiti aici o listă interesantă.
NOTĂ:
RMGC a fost unul din sponsorii principali ai evenimentului. În 2010, reactiile negative ale publicului au împiedicat sponsorizarea TIFF de către RMGC, desi Tudor Giurgiu si-a dorit banii cu pricina.
Spun si eu La multi ani!
Am avut ocazia să-l întâlnesc pe Rege, de mai multe ori. Prima oară eram în multime, ultima oară în redactia EVZ. De fiecare dată, parcă mai era ceva, în afară de persoanele „implicate”. Ceva cu totul si cu totul deosebit.
La Ateneu e o Gală în cinstea Majestăti sale (amănunte aici), transmisă în direct de TVR Cultural (18.00), iar seara, pt TVR1, va fi un film despre „pasiunea de o viață a Regelui Mihai, automobilul”.
UPDATE. Probabil cea mai memorabilă întâlnire a fost cea din anul 2002. E ceva personal. Am povestit aici.
Redau mai jos Tableta TV, care, de mâine, se va numi Telespectator de nişă
Contra vântului
Televiziunile de ştiri vor fi difuzat deja filmuletul în care presedintele Viktor Ianukovici depunea o coroana de flori în condiţii de vânt foarte puternic. Atât de puternic, încât, în timp se înclina, în respect faţă de memoria eroilor, coroană l-a izbit în cap.
Am primit filmuleţul la scurt timp după ce fusese urcat pe youtube şi, recunosc, mi s-a părut atât de amuzant (n-a fost nimeni rănit!) încât l-am postat pe blog.
Am aflat că stafful presedintelui ucrainean a reuşit să editeze înregistrarea şi a făcut presiuni ca incidentul să nu fie difuzat, pentru ca imaginea lui Iuscenko să nu fie afectată.
Cenzura a ţinut două zile şi i-a prilejuit lui Cătălin Striblea (Realitatea FM) o remarcă la care subscriu: la noi e mai greu de cenzurat; teveurile sunt mai libere. Ba unele, ba altele!
O secventă fără comentarii. O fi ajuns Viktor Ianukovici presedinte, dar are o slujbă grea. Mă rog, o fi venind lumina de la Răsărit, dar vântul oare de unde bate?
Teoria conspiratiei e mare. Am citit pe Xpol o analiză documentată bine a principalelor posibile urmări ale accidentului de la Smolensk. Probabil că decapitarea liderilor politici si ai armatei va determina Polonia sa mai renunte la unele pretentii. A pune această concluzie în legătură cu vreo premeditare mi se pare, deocamdată, cam prea mult, fie si pentru o minte scenaritică precum a mea.
În aceeasi notă văd si imaginile de pe youtube, în care un cameraman amator ar fi filmat niste secvente imediat după prăbusire - pe coloana sonoră se aud două împuscături si un tip care zice în rusă (cred pe cuvânt că asta zice) că un supravietuitor ar fi fost împuscat în cap. Măi, să fie...
În fine, nu pot să cred nici în teoria potrivit căreia Lech Kaczynsky ar fi răspunzător de catastrofă pentru că ar fi ordonat pilotului să facă una sau alta.
UPDATE.
Hehe, si Băsescu crede la fel:
Radu Moraru: Da. Dar dumneavoastră decideţi peste capul comandantului de aeronavă? Că s-a tot spus, au fost speculaţii...
Traian Băsescu: Am auzit această dezbatere. Să ştiţi că numai un preşedinte iresponsabil s-ar băga peste...
Radu Moraru: Deci nu credeţi în varianta: Kaczynski intră în cabină şi spune, "Aterizaţi!"
Traian Băsescu: Nu. din emisiunea Nasul, B1TV, 13 aprilie 2010
