Kim Jong-un, pantofarul obez, care escaladează munții

Kim Jong-un fotografiat pe pisc. Sursa: Mediafax - printscreen

Comuniștii din Asia ne-au dat clasă întotdeauna. Ceaușescu a încercar el ceva-ceva, dar până la urmă nu i-a ieșit. Naivii spun că de aici i s-a tras. Singurul care se apropie, cât de cât, e Vladimir Putin, marele judoka, împușcător de animale fioroase, escaladator, înotător neînfricat și etc.

Kim Jong-il. Filmul unui bocet generalizat

Privim de sus spre Coreea comunistă. Privim de sus la nord-coreeni. Facem mișto de ei. Sunt săraci, mor de foame, sunt îmbrăcați în salopete și au creierele spălate. I-am privit cu simpatie la campionatul mondial de fotbal, ne-am întristat când antrenorii au fost pedepsiți, aberant, odată întorși acasă.

Aveți dreptate: ce naiba putem face pentru ei?

În primul rând, priviți filmulețul de mai sus. Priviți-l până la capăt. La început veți râde. E firesc, noi suntem altfel. Noi suntem cu picioarele pe pământ. Noi suntem logici. Noi știm. De la Realitatea, de la Antena 3, de la TVR info. Noi știm, că suntem români, le știm pe toate.

Dacă priviți filmulețul până la capăt (e proaspăt, încă n-a adunat o mie de vizualizări, deci sunteți printre primii!), veți da din râs în plâns (exagerez un pic, ca să subliniez mai abitir ideea). Nu, nu veți plânge îndurerați de moartea liderului comunist, fiți fără griji! Veți suferi însă, creștinește, vă veți întrista la vederea unor semeni care trăiesc complet izolați de restul lumii. Veți vedea, în mai puțin de trei minute, cum s-a putut naște o religie (trecătoare) în 3-4 generații de sacrificiu și la ce oribilități poate duce ea.

Nu suntem departe, n-am fost departe, gândiți-vă și la asta. S-a plâns pe bune și în România, la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.