Cum ne urăm „La mulți ani!” în 2017

Am primit de la mai mulți prieteni înregistrarea acestui mesaj de Anul Nou rostit de Nicolae Ceaușescu. Cred că e din ultima perioadă, pentru că în anii '70 și începutul anilor '80 ținea discursuri lungi. Apoi a devenit mai succint. Acest mesaj este mai scurt decât obișnuiește să vorbească Iohannis. Dar nu asta mă preocupă.

De la elicopterul militar la selfie pe clădirea guvernului

Două retrageri spectaculoase, plus una amânată. InfoNaiv

Aștept să citesc un studiu despre modele de plecare de la putere. De la cuțitul lui Brutus la Maidanul de la Kiev, de la decapitarea lui Ludovic al XVI-lea la demisia lui Nixon, de la sinuciderea lui Decebal la uciderea lui Mihai Viteazu, de la fuga cu elicopterul a lui Nicolae Ceuașescu la expirarea mandatului lui Traian Băsescu.

La loc de cinste în acest album stă, desigur, o imagine care vine din Chișinău: după ce a demisionat, premierul Chiril Gaburici a urcat pe clădirea guvernului și și-a făcut un selfie împreună cu echipa, apoi a urcat poza pe Facebook. 2.219 like-uri, 94 share, 123 comentarii.

Kim Jong-un, pantofarul obez, care escaladează munții

Kim Jong-un fotografiat pe pisc. Sursa: Mediafax - printscreen

Comuniștii din Asia ne-au dat clasă întotdeauna. Ceaușescu a încercar el ceva-ceva, dar până la urmă nu i-a ieșit. Naivii spun că de aici i s-a tras. Singurul care se apropie, cât de cât, e Vladimir Putin, marele judoka, împușcător de animale fioroase, escaladator, înotător neînfricat și etc.

Pe vremea lui Ceauşescu nu era mai bine. Pentru cei care se mai îndoiesc

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu (varianta cu două urechi). În plan secund, steagul Republicii Socialiste România (cu stemă) şi cel al Partidului Comunist Român (cu secera şi ciocanul)

Haideţi să terminăm odată cu prostia asta! Mă refer la văicăreala tip "Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu", pe care o aud în special la persoane mature, care au împlinit deja 60 de ani, cu bătaie spre 70-75, dar şi la colegi de generaţie, ba chiar la studenţi de ai mei, născuţi în 1993-1994 (da, e incredibil, există oameni născuţi la câţiva ani după decembrie 1989!).

"Era mai bine înainte" pentru că toată lumea avea slujbe, ni se dădeau locuinţe, aveam mai mult timp liber, citeam cărţi, jucam şah în faţa blocului, mergeam în fiecare an în concediu la mare, socializam mai mult cu vecinii de bloc, scriam scrisori/felicitări de sărbători şi primeam, la rându-ne, misive scrise îngrijt cu stiloul, nu erau atâtea crime, tâlhării, violuri, nu era atâta prostituţie, oamenii se comportau mai româneşte (am auzit şi asta, nu ştiu ce înseamnă), nu era atât de americanizat totul, mâncam roşii cu gust de roşii. Lista e mai lungă (vă invit s-o completaţi, dacă aveţi exemple).

Dragii mei plângăcioşi, vă înţeleg. Omul are darul de a uita măcar o parte din amintirile neplăcute. Iar atunci când îi merge greu, se gândeşte cu jind la gloria vremurilor de odinioară, dând vina pe prezent, idealizând trecutul şi punând deznădejde în viitor.

Am însă o veste proastă: nu era deloc mai bine înainte.

Ce înseamnă Codul Igaş

Am fost şi eu martor al golirii rafturilor din ziua de joi, 3 februarie, după anunţul lui Igaş şi am o observaţie şi o explicaţie.

Observaţia: nu îmi dau seama, recunosc sincer, cine e mai iresponsabil, media sau politicienii. Goana după rating sau unici naşte monştri.

Explicaţia: înspăimântarea făcută Igaş n-ar fi ţinut dacă ar fi existat vreo brumă de încredere în capacitatea autorităţilor de a gestiona problemele de zi cu zi. Faptul că lumea a dat buzna în magazine să-şi facă provizii de orice duce mai aproape asemănarea între ceva anume din timpul regimului Băsescu cu ceva anume din timpul regimului Ceauşescu.

Vă las pe voi să definiţi ceva-ul. Eu mă mulţumesc să spun că acel ceva e semnul că regimul Băsescu se va sfârşi înainte de termen, ceea ce înseamnă inclusiv o înfrângere a celor care au crezut în mai bine (nu contează dacă acum sunt băsişti, antibăsişti sau sictiriţi).

P.S. Igaş a spus ulterior că ziarista e de vină, că i-a pus vorbe în gură. Asta nu schimbă cu nimic starea de fapt.

Carte postală scrisă de Elena Ceausescu

Într-o scrisoare trimisă de Elena Ceausescu (nu stiu dacă la acea oră era Petrescu), cea care va deveni academician vorbeste, agramat, despre croieli (era croitoreasă) si, prin cele 3 kile de suncă pe care i le trimtea lui Nic. la Doftana, arată că lumea n-o ducea chiar atât chiar atât de rău. Cred că în timpul Epocii de Aur lista de bucate ar fi trecut drept ospăt.

Fragmente din cartea postală trimisă de Elena lui N. Ceausescu, aflat la Doftana. Personal, îmi plac timbrele

Click pe foto pentru imagine mărită!

Sculele lui Ceausescu, de vânzare

În dosarele publicate de Militia Spirituală se află un docuement interesant: Nicolae Ceausescu îsi oferă scuelele statului român, contra cost.

Iată averea ucenicului cizmar:

Click pe foto pentru imagine mărită!

UPDATE. Vorba cuiva, era destul de avut pentru un ucenic.

Învătăturile olografe ale lui Nic. Ceausescu

Mă astept ca azi-mâine subiectul „dosarele lui Ceausescu” (excelentă lovitură au dat amicii de la Militia Spirituală!) să fie deja lăsat deoparte. Până acum, sutele de file din cele trei dosare publicate aici au fost accesibile unui număr relativ mic de oameni. Azi, ele sunt la liber.

N-am pretentia să fi desoperit vreo gaură a macaroanei, dar lectura acestor dosare (oricât de periate vor fi fost ele de-a lungul Epocii de Aur) poate stârni revelatii sau, măcar, poate însemna ridicarea unui colt de cortină. Am selectat câteva documente scrise de Nicolae Ceausescu pentru că există si pentru că m-a frapat faptul că, în tinerete, fostul dictator îsi scria numele în felurite moduri: Nicolae, Nic., Neculae. Probabil că există si explicatii savante pentru acest lucru.

În 12 martie 1938, îsi zicea Nicolae, respectiv Nic.

În data de 15 iunie 1938 îsi zicea Neculae, iar în alt document era, în sfârsit, Nicolae.

NOTĂ. Click pe foto pentru imagine mărită!

Militia Spirituală a scos dosarul lui Ceausescu

Pagină din dosarul lui Ceausescu întocmit de Siguranta Statului, înainte de venirea blestemului comunist asupra României, găsită de Militia Spirituală

Prietenii de la Militia Spirituală dau lovitura, publicând probabil tot ceea ce se afla în arhive si a fost adunat de serviciile secrete de pe vremea regelui în legătură cu Nicolae (Niculae) Ceausescu. Cine are răbdare si interes, găseste aici toate documentele. De revenit!

NOTĂ. Evz publică un articol pornind de la postarea Militienilor spirituali.

Fără jenă

Aiurea nu e că lideri politici contemporani sunt omagiati ca pe vremea comunismului. Aiurea e că ei, liderii cu pricina, rosesc de plăcere si nu încearcă să spună măcar un „dar lăsati, dar vai, dar exagerati”.

Măcar Ceausescu parcursese niste etape (venea după instalarea, prin terorare, a regimului comunist, îsi eliminase adversari, ce scăpa puterii partidului luase securitatea, se înconjurase de pupincuristi de soi samd). Cei de acum sunt, nou veniti în politică fiind, fără jenă.

Da, mi-e scârbă de aplaudaci, dar mi-e cel putin la fel de scârbă de aplaudati.

NOTĂ. Text scris pentru lanţul de proză arhiscurtă.

Cum a luat Tolo stenogramele la bani mărunti

Observ (via Ovidiu) că Tolo face vâlvă (si bine face, zic eu, subiectul nu merită trecut între paranteze) în legătură cu stenogramele Vîntu. Mi-am exprimat si eu convingerea că ele au fost livrate. Iar faptul că prima transă a fost cu puncte-puncte, cu anume puncte-puncte, mi-a adus aminte de deprinderea de a citi printre rânduri, exersată pe vremea lui Ceausescu.
Apropo de Ceausescu, asa cum am mai spus undeva (am descoperit unde: în Evz!), la aproape 21 de ani de la împuscarea lui Ceausescu avem (să nei iasă pe nas) si comunisti si securitate...

Notă. Mi se pare important, pe de altă parte, că la CNA s-a vorbit despre ingerinte politice în televiziuni. (Tableta TV, aici). Mi se pare important că reprezentantii Realitatea TV le-au recunoscut destul de fătis (chiar dacă au fost declaratii „politice”, de dragul licentei). E un precedent bun si pentru alte discutii de acest fel, referitoare si la alte televiziuni. Nu?

Barba jos, soldat!

Aflu din ziuaveche.ro că a intrat în vigoare ordinul SMG 87 „pentru aplicarea unor măsuri privind întărirea ordinei si disciplinei militare”. Ordinul îmi aminteste cele nouă luni de serviciu militar efectuat în timpul lui Ceausescu.

Citez (din ziuaveche.ro):

- militarii bărbaţi, pe timpul executării serviciului sau atunci când poartă uniforma militară, trebuie să aibă o frizură decentă, cu parul tuns scurt în regiunea cefei si a tâmplelor. Portul bărbii este interzis, iar portul mustăţii este facultativ.

- Militarilor români le-a fost interzis purtarea lănţişoarelor, colierelor, brăţărilor, ghiulurilor sau a altor obiecte de podoabă la vedere. De asemenea, machiajul strident, tatuajele şi portul piercing-urilor de orice fel a fost interzis cu desăvârşire.

-  Femeile militar trebuie să se tundă sau să-şi ţină podoaba capilară strânsă la ceafă. Ele nu au voie să stea cu părul lung despletit sau să şi-l vopsească în culori stridente. 

Elena cea Bună

Pe la jumătatea anului 2005 a început să se vorbească despre intentia lui Traian Băsescu de a-si face un partid prezidential. La vremea respectivă eram chiar mai naiv decât acum si respingeam aceste „zvonuri”. Apoi, spre sfârsitul anului 2005, am devenit mai atent.Astăzi, partidul prezidential e mijlocul prin care Traian Băsescu conduce democratic (altfel cum?) România. Tot democratic, PDL-ului i-a fost inventat rapid un partener de guvernare, gruparea dependentilor devenită partid (sic!).

Tot pe la jumătatea anului 2005 am auzit primele zvonuri despre un plan care mi s-a părut aiuritor: după două mandate ale lui Traian Băsescu, scaunul de presedinte să-i revină consilierei lui de atunci, Elena Udrea. Am râs cu poftă, am ascultat o glumă deochiată si am râs iar. Treptat, planul a început să se aplice. Iată, Elena Udrea e acum eminenta cenusie a PDL, transmitând mesaje puternice, din timp în timp. E glasul lui TB. Ambitia si tupeul Elenei Udrea sunt imense. Un politician cu toate datele necesare.

Totusi, atunci când un amic cu care am bătut drumul până si din China si străzile din Shanghai mă tot întreba cine cred eu că va fi prezidentiabilul PDL si când el spunea, ca si când atunci ar fi descoperit secretul, că va fi Elena Udrea, eram rezervat. I-am spus că e posibil ca Elena Udrea să fie pe lista scurtă, e posibil chiar ca orbirea lui Traian Băsescu să fie atât de mare încât s-o propulseze în cursă (poate că doar în ea mai are încredere), dar cred că ar fi o mare greseală. Elena Udrea, oricât de mult s-ar lucra la imaginea ei, nu va putea câstiga prezidentialele.

Deocamdată, suntem în faza în care numele Elenei Udrea e atasat tot mai mult, subtil, de ideea de reformă. Am găsit această idee si la Mircea (taxat de Mihnea). Smecheria lui Băsescu e simplă si „a tinut” până acum: are nevoie mereu de un Rău cât mai bine personificat. Acum, Răul e trioul Blaga-Berceanu-Videanu. Încă, doar pentru „initiati”. Pentru cei care stiu, si-ti fac cu ochiul când îti spun. În contrast cu ei („avem si noi uscăturile noastre”), ne e propusă imaginea luminoasă a femeii încă frumoase, pe care n-o înghitim noi prea mult, dar, uite, e gata să facă ceea ce trebuie.

Respectând proportiile, ne aflăm în situatia în care ziceam că e bun până si Nicu Ceasuescu, numai să scăpăm de Nicolae Ceausescu. Propun să ne păstrăm, totusi, mintile limpezi.

P.S. Ovidiu mă acuza că dezvolt o obsesie Elena Udrea. Rămân la părerea că se va vorbi foarte mult despre ea în următoarea perioadă, dar cred că planul cu Elena Udrea la Cotroceni nu va reusi!

Teo în reluare

Programele TV din vremea lui Ceauşescu rareori aduceau ceva nou. Telejurnalele începeau, invariabil, cu „Bună seara, stimaţi telespectatori. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu... blabla”. Reluări oficiale erau însă puţine (de pildă, celebrele „Dacă doriţi să revedeţi” post-Revelion).
Azi, vorbim despre reluări strategice. După ce i-a pierdut pe Divertişi, în dauna Pro TV, Antena 1 reia emisiunile cu Divertis difuzate în trecut. Iar Pro Cinema le reia pe cele cu Teo Trandafir (acum deputată) difuzate live de Pro TV înainte ca Teo-realizatoarea să fi părăsit trustul lui Adrian Sârbu.
Schema fusese folosită şi în cazul Vacanţa Mare, după ce Garcea&Co. plecase la Kanal D. Mici războaie, mari victorii? Poate. Dar, în orice caz, premise pentru telespectatori bulversabili.

NOTĂ. Asta e tableta TV de azi.