Dosarul Transferurilor. Noi probleme cu imaginea Justiţiei

Sigla de la intrarea în sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Sunt foarte curios care sunt motivele oficiale pentru care ÎCCJ a decis rejudecarea Dosarului Transferurilor (informaţia completă, aici). Cu deciziile Justiţiei nu te joci, le respecţi. Eventual, poţi face recurs, un talk-show sau poţi scrie un editorial.

Acest dosar a avut o achitare la Tribunalul Bucureşti (3 aprilie 2012), respectiv condamnări de până la opt ani la Curtea de Apel Bucureşti (noiembrie 2012), pentru a se ajunge la decizia ÎCCJ de rejudecare (20 mai, 2013). Ca la ping-pong.

Impresia e dezolantă, iar efectul asupra imaginii sistemului juridic, puternic negativă.

De-a lungul experienţei mele în CSM, am cunoscut mulţi judecători şi procurori. Unii păreau nişte

Cum a luat Tolo stenogramele la bani mărunti

Observ (via Ovidiu) că Tolo face vâlvă (si bine face, zic eu, subiectul nu merită trecut între paranteze) în legătură cu stenogramele Vîntu. Mi-am exprimat si eu convingerea că ele au fost livrate. Iar faptul că prima transă a fost cu puncte-puncte, cu anume puncte-puncte, mi-a adus aminte de deprinderea de a citi printre rânduri, exersată pe vremea lui Ceausescu.
Apropo de Ceausescu, asa cum am mai spus undeva (am descoperit unde: în Evz!), la aproape 21 de ani de la împuscarea lui Ceausescu avem (să nei iasă pe nas) si comunisti si securitate...

Notă. Mi se pare important, pe de altă parte, că la CNA s-a vorbit despre ingerinte politice în televiziuni. (Tableta TV, aici). Mi se pare important că reprezentantii Realitatea TV le-au recunoscut destul de fătis (chiar dacă au fost declaratii „politice”, de dragul licentei). E un precedent bun si pentru alte discutii de acest fel, referitoare si la alte televiziuni. Nu?

Mare conferintă de presă

Mare conferintă de presă mare la Cotroceni! Am tot vrut să aflu ce anume vrea să transmită Traian Băsescu, atât de activ în ultimele zile. Aveam asteptări, pentru că am încă nostalgia conferintelor de presă din primele două mandate ale lui Ion Iliescu. Erau contre faine atunci!

Acum a fost ca la volei*. Am aflat că, de la nivelul presedintelui, un patinoar pentru care s-a plătit de trei-patru ori mai mult nu se vede, ce-s ăia 12 milioane de euro? Am văzut tăcerea atunci când s-a rostit numele Elenei Udrea în această afacere. Am văzut cum a parat („faceti dumneavoastră o sesizare”). Am aflat că acordul cu FMI se poate renegocia, dacă „populatia nu e de acord”. Am aflat că 25% dintre angajatii de la Cotroceni vor fi concediati (de urmărit). Am aflat că, dacă guvernul o va da în bară si de data asta, va plăti si Parlamentul (iar seful statului nu, că el e doar cu anunturile).

Si am văzut jurnalisti timorati, fără replică. 

În fine, ati văzut si voi, abia astept să vă citesc interpretările. Mie mi-a rămas impresia de minge ridicată la fileu. Citez doar o chestie: „Ce părere aveti despre ideea ca politicienii să-si doneze salariile până la sfârsitul anului, într-un fond de solidaritate?” „Ar fi extraordinar!” (de populist = completarea mea).



* Volei cu Băsescu (Tableta TV)
 
Voleiul este un joc de echipă spectaculos. Cele mai gustate faze sunt acelea în care un jucator primeşte mingea la fileu şi o bubuie în terenul advers. Voleiul a dat lumii o expresie lângă care nu încap alte cuvinte: a ridica mingea la fileu. Este ceea ce am văzut aseară, de mai multe ori, în timpul conferintei de presă a preşedintelui Traian Băsescu. În urmă cu 15-20 de ani, conferintele de presă de la Cotroceni îl „munceau” serios pe Ion Iliescu, preşedintele de atunci (Erau, e drept, vremuri interesante.) A fost nevoie ca la evenimentul de ieri să participe Cătălin Tolontan de la Gazeta Sporturilor pentru ca şeful statului să vorbească despre amputarea Legii ANI şi să tacă atunci când a venit vorba despre dărnicia (cu bani publici) a miniştrilor Vasile Blaga şi Elena Udrea.

Manelizarea a început cu ştirile sportive

Tableta de azi:

Gigi Rating Becali

Azi dimineaţă m-am întâlnit la metrou cu Adi Dobre, colegul meu de redacţii. Mereu povestesc cu plăcere cu el. De astă toamnă, îmi spune, nu s-a mai uitat la Ştiri. Primele butoane ale telecomenzii corespund posturilor care difuzează documentare. Un om înţelept.

Deşi e tobă de sport, sau poate tocmai de aceea, Adi Dobre nu se uită la Ştirile sportive (aflu, din Dilema veche, că nici Cătălin Tolontan).

Ratingurile bune de care se mai bucură aceste programe sunt aduse, probabil, de prezentatoare - fără excepţie, foarte atrăgătoare! Refuz să cred că motivul ar putea sta în behăielile agramate ale unor Gigi Becali, Vasile Turcu sau Dumitru Dragomir, care au legătură cu sportul cam tot atât cât au manelele cu bunul gust.