Mă bucur că România are, din nou, o șansă. Nu că un om, fie el și Dragnea, e la pământ

Liviu Dragnea în drum spre pușcărie. Sursa: RomâniaTV

Eu nu mă bucur că Liviu Dragnea e un om la pământ. Merită cu vârf și îndesat tot ce i se întâmplă și asta ar trebui să fie o pildă pentru toți cei care cred că își pot permite orice (puterea e cel mai teribil drog), dar nu mă bucur și nici nu mă înghesui să văd un om dărâmat. Mă mulțumește gândul că sistemul mafiot creat de el s-a zdruncinat teribil și, cu înțelepciune din partea câștigătorilor de duminică, există șanse ca acest sistem chiar să își trăiască ultimele clipe. 

Dosarul Transferurilor. Noi probleme cu imaginea Justiţiei

Sigla de la intrarea în sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Sunt foarte curios care sunt motivele oficiale pentru care ÎCCJ a decis rejudecarea Dosarului Transferurilor (informaţia completă, aici). Cu deciziile Justiţiei nu te joci, le respecţi. Eventual, poţi face recurs, un talk-show sau poţi scrie un editorial.

Acest dosar a avut o achitare la Tribunalul Bucureşti (3 aprilie 2012), respectiv condamnări de până la opt ani la Curtea de Apel Bucureşti (noiembrie 2012), pentru a se ajunge la decizia ÎCCJ de rejudecare (20 mai, 2013). Ca la ping-pong.

Impresia e dezolantă, iar efectul asupra imaginii sistemului juridic, puternic negativă.

De-a lungul experienţei mele în CSM, am cunoscut mulţi judecători şi procurori. Unii păreau nişte

Nici p-ăia din Afacerea „Portbagajul” nu i-am condamnat cum trebuie

Captură de pe site-ul digi24.ro, primul care a dat știrea despre condamnarea României în Afacerea „Portbagajul”

Vă mai amintiți Afacerea „Portbagajul”? Primul lucru care îmi vine în minte când aud despre asta e dulapul din redacția Evz în care își ține Christian Levant dosarele. Era fascinant! Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc acum, deși ar fi cazul s-o fac, la un moment dat.

Faza e că CEDO tocmai a condamnat România pentru Afacerea „Portbagajul” pentru că prietenii mei, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu s-au mai obosit să-i întrebe de sănătate pe cei doi înainte de a-i condamna. Altfel spus, le-au răpit „dreptul la un proces echitabil”.

Ioan Ștefan Popa și Aurelian Ștefan Tănăsescu au fost condamnați la 7 ani închisoare, alături de alți tovarăși de arme (cel mai răsunător nume a fost cel al lui Bucurenciu), pentru sechestrarea unui om de afaceri. Scandalul a făcut vâlvă la începutul anilor 2000, s-a lăsat cu destituirea fostului șef al Poliției Capitalei, unu' Mircea Bot și cu jde mii de articole în presă.

Ideea e că un dosar în care era destul de clar cine sunt vinovații (fără să fie simplu) a dus la condamnarea României fiindcă niște magistrați ori au fost, pardon, proști, ori au făcut pe proștii. De-aia zic.

Farmecul discret al birocrației

Sediul CSM. Foto: infocsm

La ora la care scriu aceste înțelepte rânduri, la sediul CSM se desfășoară audierile pentru un loc la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă. Concurența e de 6 pe loc.

N-o să vă rețin atenția în legătură cu importanța acestui eveniment. Dacă sunteți curioși, puteți urmări live toată povestea sau puteți găsi articole de toată lauda pe infocsm.

Ceea ce mi-a plăcut, ieri, când am citit o Notă DRUO (ăștia sunt cei de la Resurse Umane din CSM), a fost Dilema Vechimii (nicio legătură cu ”Dilema Veche”). Cei care au alcătuit Nota s-au confruntat cu o ”situație particulară”: judecătoarea Steluța Mirela Croitoru (vezi colecția de CV-uri aici), de la Curtea de Apel București, avea, la data depunerii candidaturii, o vechime efectivă de 11 ani, 10 luni și 18 zile în funcția de judecător și de procuror. Vechimea ar fi trebuit să fie, însă, cel puțin 12 ani.

S-a luat atunci în calcul un alt moment, cel al analizării candidaturilor de către Colegiul de conducere al ÎCCJ. Rezultatul: 11 ani, 11 luni și 24 de zile. Vechime insuficientă și de data asta.

S-a trecut, astfel, la al treilea moment: cel stabilit pentru analizarea candidaturilor în cadrul Secției pentru judecători a CSM. De data asta, pragul a fost depășit: 12 ani și 13 zile (în care e inclusă și perioada de 9 luni în care doamna Croitoru a urmat cursurile INM).

Astfel, judecătoarea Steluța Mirela Croitoru a primit OK-ul și a susținut interviul în fața plenului CSM (unde a venit, însă, cu aviz consultativ negativ de la ÎCCJ. Vezi aici Raportul consultativ al Curții supreme).

NOTĂ. Capătă povestea un farmec mai mult decât discret dacă vă spun că în Dilema vechimii s-au aflat încă două candidate și un candidat? Astfel:

• Ana Otilia Bomboș (Tribunalul București) - dar în acest caz a fost o eroare de calcul, fiindcă nu s-a ținut cont de toate datele, respectiv
• Mariana Constantinescu (Curtea de Apel București), care a avut, la cele trei momente descrise în cazul Croitoru, vechimea de 11 ani, 10 luni, 25 de zile (la depunerea candidaturii), 11 ani, 11 luni, 24 de zile (la momentul analizării dosarului), respectiv 12 ani și 13 zile la momentul analizei din Secția pentru judecători.
• Daniel Grădinaru (Curtea de Apel București) - 11 ani, 11 luni, 26 zile la depunerea candidaturii, respectiv 12 ani și 24 de zile în momentul analizării candidaturii la ÎCCJ.

OBS. În ceea ce mă privește, apreciez că deciziile luate de judecătorii CSM sunt cele corecte; era aiurea să oprești o candidatură pentru câteva zile de vechime. E o discuție și aici, dar nu insist (decât la cerere).

P.S. Pentru fanii subiectului, CV-urile candidaților pentru Secția penală sunt aici.

Sufocati de securisti

Am aflat de la Mihai Soica, omul care are informatii beton, că Înalta Curte de Casatie si Justitie a dat verdict (irevocabil) de colaborare cu Securitatea (sintagma politie politică nu mai există, gratie lui Felix...). Stanca ăsta a condus filiala PDL Sălaj ani buni si a fost făcut general de către presedintele Traian Băsescu.
Atunci când l-a răsplătit, Băsescu a spus că-l va degrada dacă se va dovedi că a făcut politie politică. Decizia ÎCCJ (întreaga poveste e în EVZ) e deja veche de 5 zile, dar n-am auzit încă de vreo degradare.

În spatele lui Stancu sunt tabelele cu voturile de la scrutinul din 2008

Toate se leagă, am zis-o si în editorialul de marti. La o zi după verdictul ÎCCJ, La Repubblica scria (fără nico legătură, n-aveau ei de unde să stie ceea ce a aflat Mihai ;) ) că România detine suprematia la servicii secrete. Deci, se poate...