Răzvan

Răzvan Voican, 39 de ani 

Închid ochii și „văd” o ședință de sumar din redacția Ziarului financiar, sediul de pe Tudor Arghezi. Îi văd pe toți „greii”, în frunte cu Fini și Sorin, plus Dorin și Mona de sus, de la Business Magazin. Rimează cumva aparte toate aceste nume, știți ce vreau să spun.

Gest de normalitate. Un jurnalist își cere iertare

Postarea Ioanei Ciurlea

Încep cu un citat. Nu fac asta de obicei, dar acum mi se pare că e cazul.

S-a mai retras un jurnalist

Adi Dobre împreună cu marile lui comori

Cu Adi Dobre am lucrat la Evenimentul zilei destul de mulţi ani. De asemenea, Adi a fost unul dintre puţinii jurnalişti veniţi din afară, care şi-au suflecat mânecile în redacţia de la staţia de metrou Republica, ca să ţină în viaţă ceva ce abia se născuse: prima televiziune de ştiri şi prima televiziune de sport din România. Era o perioadă tulbure, dar plină de entuziasm, situată între momentele Ion Cristoiu şi Dan Andronic.

Prima generaţie a corespondenţilor de război

Prima generaţie a corespondenţilor de război şcoliţi în România postdecembristă. Eu sunt al treilea din dreapta. Foto: ?

Marius Huc a salvat, ştie el cum, o fotografie despre care spune că e "din Mezozoicul timpuriu". Nu suntem chiar atât de bătrâni, dar a trecut mult de atunci (vreo 20 de ani!).

M-am înscris aproape din întâmplare, în căutare de, cum se spune azi, noi provocări. Au fost câteva cursuri interesante. Ne-au dat şi uniforme (cu împrumut). A fost, se pare, o gaşcă veselă. Prea multe amintiri nu mai am. Prespun că n-am pus foarte mult suflet şi că mă grăbeam mereu spre lucruri mai importante. Nici nu-mi amintesc foarte bine dacă am făcut acest curs înainte sau după războiul din Transnistria, pe care l-am "corespondat" împreună cu Sorin Stanciu pentru Revista NU.

Oricum, mulţi dintre cei care au absolvit acel curs au ajuns jurnalişti de vază şi chiar mai mult decât atât.
Marius Huc şi cei pe care i-a "tăguit", ca să folosesc un feisbucsism, au reuţit să identifice vreo zece tineri mititei: Marius Huc (incredibil de subţire), Antoaneta Dohotaru, Val Vâlcu, Doru Dragomir, Cătălin Radu Tănase, Adina Anghelescu, Viorel Apetrei, Sorin Avram, Monica Szlavik. Dacă mai ştiţi, spuneţi, aici sau pe Facebook.

Eu cred că e vorba, în primul rând, de prostie

Secvența furtunii de nisip dintr-un pahar cu bere (altă scuză nu găsesc, dar nici asta nu-i acceptabilă) e o mărturie a cât de jos poate coborî jurnalismul.

În principiu, un jurnalist trebuie să spună că s-a întâmplat un lucru (preferabil de interes, relevant într-un anumit context), iar relatarea lui trebuie să ofere răspunsuri la întrebările ce? cine? unde? cum? când? (nu-i de colo nici întrebarea de ce?), iar dacă lucrul cu pricina e vreo acuzație la adresa cuiva, atunci trebuie să ceară punctul de vedere al acuzatului.

Cu niciun chip un jurnalist nu trebuie să modifice realitate astfel încât știrea „să dea bine”. Ulciorul nu pmerge de multe ori la apă, iar unele minciui media devin ștampile de care nu scapi. Și azi oamenii spun că EvZ e ziarul care a publicat știrea despre găina care a născut pui vii.

Cât despre nefericiții care au iscat o furtună de nisip pe plaja de la Mamaia, aici nu-s prea multe de spus. E prostie, e un exemplu de „așa nu”, e o porcărie citabilă, de acum înainte, în cursurile și seminariile de la Facultatea de Jurnalism. Am mai spus că e vorba, în primul rând, de prostie?

P.S. Prima oară am văzut filmulețul la RTV (care n-a ratat momentul de a le da foștilor colegi de la Realitatea o scatoalcă prietenească, apoi l-am revăzut la Petrișor Obae și, în final, l-am descărcat de pe YouTube. De fiecare dată, scena mi s-a părut la fel de tristă și de penibilă.

Interviu imaginar într-un ziar serios (sic!)

Cred că la faza asta Jurnalul National a sărit calul. În ziarul de azi, pe pagina 6, pagină de „Special”, sub titlul
„O cârnată-ntre cârnati”, publică un interviu imaginar (!) „cu un personaj pe zi ce trece mai haios” cu Elena Udrea.
Nu mi-e simpatică Elena Udrea, dar asa ceva pur si simplu nu se face.
(Si nici măcar nu e amuzant.)
Am făcut si o fotocopie a paginii de ziar, că prea e exemplu de jurnalism tip asa niciodată nu! 

Fotocopia interviului imaginar din Jurnalul National, autor Luiza Moldovan. O porcărie nejurnalistică. P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

Nu încercati asa ceva acasă

Probabil cel mai relaxant moment al acestei săptămâni la „Evenimentele zilei” (emisiune transmisă de B1 TV din redactia EVZ) a fost unul despre o întâmplare deloc relaxantă: saltul cu parasuta al colegei mele mai tinere, Andreea Strachină. (Am povestit dincolo despre ce e vorba, găsiti aici filmuletul saltului în tandem)

Fotografie făcută în timpul saltului de o tanti de la Discovery Channel. 

P.S. Click pe foto pentru imagine mărită (dacă vreti să vedeti fata Andreei deformată de căderea liberă ;) )

Ceea ce vreau să spun acum e că mă bucur că isprava Andreei a ajuns la teve si că a aflat de ea ceva mai multă lume. Asa cum am spus si în timpul scurtei mele interventii din studioul B1, dacă as fi stiut că Andreea urmează să sară, si nu un coleg al ei, as fi făcut tot posibilul s-o împiedic. Când am aflat că a sărit, am fost mândru de ea. Consider că un jurnalist trebuie să fie nu doar onest si de bună-credintă, ci si foarte îndrăznet, să aibă curaj si, poate, un mic dram de nebunie. Îmi place să cred că Andreea le are pe toate acestea si că se mai nasc în România jurnalisti buni.

În orice caz, NU ÎNCERCAȚI AȘA CEVA ACASĂ!

Ultima postare a lui Mile Cărpenisan

Ultima postare de pe blogul lui Mile Cărpenisan, e din data de 27 februarie. E despre licitatia în scopul strângerii de fonduri pentru Daniel Rădută. Atunci, Mile a donat casca sa de soldat.

Soldatul Mile a plecat acum. Îl salut si eu, cu capul descoperit. Să aibă Dumnezeu grijă de sufletul lui.