Ştire-bombă într-un ziar din Bacău

Ştire-bombă în Observator de Bacău

Mi-ar plăcea să trăiesc într-o ţară în care aceasta e o ştire. Mă rog, textul ar trebui să fie scris altfel, nu copy/paste din comunicatul de presă scris în limba poliţienească, dar asta e altă problemă, se predă la cursurile de Tehnici de redactare.

Dar atunci când un jurnalist îşi pierde trei minute ca să posteze un articol despre furtul "mai multor pachete" de gumă de mestecat înseamnă că pur şi simplu nu există multe alte belele în comunitatea pentru care scrie, deci e de bine. Nu?

Momentul Turcescu şi presa din România

Prim-plan semiprofil. Robert Turcescu, încărunţit înainte de vreme, spune că nu mai poate să mintă. „Eram fariseu. Eram în faţa voastră un nimeni, un ins care vă minţea”, spune omul care, cândva, oferea bile albe şi bile negre mai marilor zilei (ca unor şcolari). Acum, îi tremură vocea. Discursul e incoerent, aluziv, patetic, încărcat. Dramatic. Răspunsuri parţiale, cuiva. Dumnezeu. Numele Domnului e pomenit cu o voce care nu mai tună, ci tremură. Nu mult, dar perceptibil. Apoi, lavaliera e dată jos şi Robert Turcescu pleacă. Iese din scenă. Luminile sunt puse bine. Televiziune. Acolo a început totul, acolo s-a sfârşit. Acolo a fost, de această dată, miza. Acolo au dat. Unde crapă?

Pagina căutată nu a fost găsită. Despre soarta unor editoriale

Ce-am găsit când am căutat un editorial scris pentru un site altfel fain

Cine e atât de naiv încât să creadă că, gata, dacă a scris ceva pe un site, textul rămâne la cheremul posterităţii, se înşeală. Nu există o moralitate a online-ului, cel puţin nu în România. Am trăit pe pielea mea lucrul ăsta: unele comentarii publicate pe site-urile Evenimentului zilei sau Digi24 nu mai există. Nu mă gândesc, paranoic, că ar fi fost cine ştie ce lucruri care să fi deranjat în asemenea hal pe cineva de la butoane, nu cred că acesta e motivul pentru care au fost şterse. Ştiu însă că nu doar eu am păţit-o, altfel aş zis că, na, am eu o problemă. Din păcate, problema e în altă parte.

Pentru că în online-ul românesc se manifestă un stil, o apucătură păguboasă gen "istoria începe de la mine, cel care sunt la butoane, eu decid şi asupra trecutului". Nu e bine.

Cele patru-cinci bombe pe oră din presa românească online

Prosport îşi dublează/triplează traficul, fac şcoală de presă, nu alta, presărând cuvântul "bombă" într-o droaie de titluri* utilizate joi după-amiază. Uite-aşa, că prinde la bizoni.

Mi-a sărit în ochi ştirea despre lovitura primită de Băsescu, mai ales că urmărisem întâlnirea de gradul III de la MApN dintre preşedinte şi premier şi nu-mi dădusem seama cât de iscusit fusese "micul Titulescu". Aşa că, iertare, am dat click. Ei bine, gandul.info dăduse un alt tiltu ("Ponta: Băsescu a folosit de multe ori informaţii din dosare penale, în declaraţii publice"), care se regăseşte şi în URL şi care reflectă mai corect ceea ce a zis premierul. Ştirea e plată, declaraţia banală, iar tipul care a pus bomba în titlu e, fireşte, mare şmecher şi iscusit jurnalist 2.0.

S-a mai retras un jurnalist

Adi Dobre împreună cu marile lui comori

Cu Adi Dobre am lucrat la Evenimentul zilei destul de mulţi ani. De asemenea, Adi a fost unul dintre puţinii jurnalişti veniţi din afară, care şi-au suflecat mânecile în redacţia de la staţia de metrou Republica, ca să ţină în viaţă ceva ce abia se născuse: prima televiziune de ştiri şi prima televiziune de sport din România. Era o perioadă tulbure, dar plină de entuziasm, situată între momentele Ion Cristoiu şi Dan Andronic.

Tragedia din Apuseni. Mic studiu de caz despre presa din România

Un jurnalist şi tricoul său negru, cu fotografia Aureliei Ion, în seara zilei de 21 ianuarie

Tragedia din Apuseni, cum i se spune, este şi un studiu de caz despre mass-media din România (guvernul s-a ocupat de stabilirea responsabilităţilor şi, poate, vreun scriitor sau scenarist va descrie literar drama de luni). Presa din România a încercat să ţină loc de toate acestea.

Agenţiile de ştiri, televiziunile, ziarele, reţelele sociale, jurnaliştii profesionişti sau amatori au încercat să afle, au furnizat informaţii, şi-au dat cu părerea, au participat. Presa profesionistă şi-a făcut, în principiu, datoria. Am zappat Realitatea TV, Digi24, România TV, Antena 3, B1, ProTV, TVR. Am urmărit ştirile Mediafax. Ştiu cât zbucium a fost. Luându-ne după ceea ce s-a văzut, presa a avut un rol cel puţin la fel de important în informarea localnicilor şi a autorităţilor cât instituţiile, cum se spune, abilitate. Ceea ce e OK.

Dar nu e totul roz nici aici, bineînţeles. La un moment dat, meseriaşii au fost daţi la o parte pentru a lăsa loc vedetel, show-ului. Cine ar rata şansa unor ratinguri atât de apetisante?