Pagina căutată nu a fost găsită. Despre soarta unor editoriale

Ce-am găsit când am căutat un editorial scris pentru un site altfel fain

Cine e atât de naiv încât să creadă că, gata, dacă a scris ceva pe un site, textul rămâne la cheremul posterităţii, se înşeală. Nu există o moralitate a online-ului, cel puţin nu în România. Am trăit pe pielea mea lucrul ăsta: unele comentarii publicate pe site-urile Evenimentului zilei sau Digi24 nu mai există. Nu mă gândesc, paranoic, că ar fi fost cine ştie ce lucruri care să fi deranjat în asemenea hal pe cineva de la butoane, nu cred că acesta e motivul pentru care au fost şterse. Ştiu însă că nu doar eu am păţit-o, altfel aş zis că, na, am eu o problemă. Din păcate, problema e în altă parte.

Pentru că în online-ul românesc se manifestă un stil, o apucătură păguboasă gen "istoria începe de la mine, cel care sunt la butoane, eu decid şi asupra trecutului". Nu e bine.
Dacă serverele pot ţine, cred că nimeni nu e îndreptăţit să şteargă. Prin contractele pe care le semnează un jurnalist cu angajatorul nu există nicăieri precizarea că cedarea drepturilor asupra operei îi dă patronului dreptul să distrugă opera, ci doar s-o folosească. 

N-am salutat niciodată vreo încercare de reglementare a online-ului, pe care îl consider un mediu prin excelenţă liber. Susţin însă cu tărie educaţia media, începând de la ciclul primar, care să-i ajute pe copii să se descurce prin acest hăţiş, să nu fie victime, ci beneficiari ai informaţiei. Şi să devină adulţi care să nu şteargă ceea ce s-a scris înaintea lor, bun sau prost.

Salut cu această ocazie efortul celui care a adunat pe Wikipedia câteva articole din Evenimentul zilei, spre a fi păstrate. "Observ o tactică destul de ciudată a acestui ziar: Deși păstrează arhiva articolelor (slavă domnului!), periodic, Evenimentul zilei reindexează articolele publicate, parcă anume cu scopul de a încurca pe cel care vrea să găsească date precise", spune el.

"Este foarte posibil ca, la fiecare schimbare de proprietari ai ziarului, noul patron să ceară „mazilirea” articolelor critice la adresa prietenilor săi politici, precum și a articolelor pozitive despre dușmanii săi politici. Cel mai simplu este să șteargă pur și simplu articolele din baza de date. Probabil că jurnaliștii ziarului se opun ștergerii, și atunci se alege o soluție de mijloc: reindexarea articolelor, astfel ca inclusiv nici pe Google să nu mai poată fi găsite informațiile „sensibile”.", este concluzia celui care a adunat articolele "ascunse".

Păstrez linkul, ca să mai răsfoiesc. Dacă v-au fost şterse articole după ce aţi plecat de undeva, spuneţi!