Confirm știrea dată de Petrișor în urmă cu o săptămână: în perioada următoare mă voi ocupa de site-ul televiziunii Digi24. M-a atras faptul că redacția este condusă de Răzvan Mitroi și că Valeria Dorneanu are, de asemenea, un rol important aici. Am întâlnit multe vechi cunoștințe, cu care am lucrat foarte bine de-a lungul timpului, la ProTV, Realitatea, B1, iar proiectul site-ului mi s-a părut o provocare foarte-foarte interesantă.
P.S. Va trebui să povestesc, neapărat, despre experiența infocsm.
Se afișează postările cu eticheta Petrisor Obae. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Petrisor Obae. Afișați toate postările
miercuri, 15 februarie 2012
vineri, 5 noiembrie 2010
Cum e cu Stirile B1TV/EVZ
Deci,după ce Petrisor a dat stirea, foarte multă lume a venit să mă felicite (inclusiv pe facebook - noroc că nu prestez pe twitter).
Am notat si câteva comentarii drăgute la Petrisor: unul mă face „liberal sadea” (deci e de naspa) - dar si slab jurnalist, unul zice că nu arăt, în realitate, asa fioros ca-n poză, unul critica ideea integrarii redactiei Stiri cu cea a EVZ (aici e mult de discutat), iar altul regretă vremurile de altădată.(Mai e una care..., în fine - fiecare cu durerile ei.)
Ideea e următoarea: există jurnale de stiri (de 5 minute) difuzate de B1TV o dată pe, oră, de la 15 la 20. De la 1 noiembrie, redactia care produce aceste jurnale a intrat într-un proces de integrare în redactia EVZ (unde s-a integrat si vehea redactie evz.ro). Procesul ăsta trebuie să dureze cât mai putin, desigur. Un moment important va fi acela în care cei de la Stirile B1TV se vor muta efectiv în sediul de pe Dimitrie Pompeiu 6.
În prima fază, eu sunt cel care trebuie să asigure această integrare, cu tot ceea ce implică ea.
În faza a doua, sper ca Stirile astea să-i determine pe cei care se uită pe B1 să rămână pe acest post si la fix, să nu simtă nevoia să treacă pe Realitatea TV sau pe Antena 3 ca să vadă ce s-a mai întâmplat.
Faza a treia tine deja de planuri îndrăznete despre care prefer să vorbesc mai încolo, când chiar va fi cazul.
Am găsit în echipa B1TV oameni buni si asta mă bucură. Mă simt dator să le spun cât mai clar ce am de gând si cum. În televiziune, însă, mai trebuie încă ceva în afară de dorintă si putirintă: tehnică, frate! Dar, na, pornim usor, însă temeinic, si ajungem hăt-departe.
Una peste alta, vreau să cred că povestea asta cu Stirile B1/EVZ ar putea să fie fărâma aia de optimism pe care n-o mai găsesc în jurul meu (de ceva vreme).
Am notat si câteva comentarii drăgute la Petrisor: unul mă face „liberal sadea” (deci e de naspa) - dar si slab jurnalist, unul zice că nu arăt, în realitate, asa fioros ca-n poză, unul critica ideea integrarii redactiei Stiri cu cea a EVZ (aici e mult de discutat), iar altul regretă vremurile de altădată.(Mai e una care..., în fine - fiecare cu durerile ei.)
Ideea e următoarea: există jurnale de stiri (de 5 minute) difuzate de B1TV o dată pe, oră, de la 15 la 20. De la 1 noiembrie, redactia care produce aceste jurnale a intrat într-un proces de integrare în redactia EVZ (unde s-a integrat si vehea redactie evz.ro). Procesul ăsta trebuie să dureze cât mai putin, desigur. Un moment important va fi acela în care cei de la Stirile B1TV se vor muta efectiv în sediul de pe Dimitrie Pompeiu 6.
În prima fază, eu sunt cel care trebuie să asigure această integrare, cu tot ceea ce implică ea.
În faza a doua, sper ca Stirile astea să-i determine pe cei care se uită pe B1 să rămână pe acest post si la fix, să nu simtă nevoia să treacă pe Realitatea TV sau pe Antena 3 ca să vadă ce s-a mai întâmplat.
Faza a treia tine deja de planuri îndrăznete despre care prefer să vorbesc mai încolo, când chiar va fi cazul.
Am găsit în echipa B1TV oameni buni si asta mă bucură. Mă simt dator să le spun cât mai clar ce am de gând si cum. În televiziune, însă, mai trebuie încă ceva în afară de dorintă si putirintă: tehnică, frate! Dar, na, pornim usor, însă temeinic, si ajungem hăt-departe.
Una peste alta, vreau să cred că povestea asta cu Stirile B1/EVZ ar putea să fie fărâma aia de optimism pe care n-o mai găsesc în jurul meu (de ceva vreme).
miercuri, 27 octombrie 2010
Un gând la retragerea Melaniei Medeleanu
Chiar dacă sunt deja sase ani de când am lucrat cu Melania Medeleanu, deci o viată de om, i-am împărtăsit emotiile de la ultimul jurnal. Dacă nu ar citi nimeni-nimeni ce scriu aici, as mărturisi că am simtit si eu ceva pe la coltul ochilor.
Melania a fost, probabil, cea mai plăcută surpriză pe care am avut-o atunci când am condus stirile de la Realitatea TV. Era o perioadă bizară (post-Cristoiu si ante-plus nitel-Dan Andronic), într-o redactie destul de cenusie, aflată la capătul de metrou 23 August. Am găsit acolo, curios, câtiva oameni pasionati, valorosi (pe unii îi vedeti acum la RTV).
Melania era o piatră pretioasă. Nu singura (trebuie neapărat să povestesc odată despre zilele de atunci!), dar strălucea. Într-o vreme în care încă era suficient să arăti bine si să citesti cât de cât coerent prompterul, Melania era printre cei care stiau ce spun, erau preocupati - si transmitea asta. Am făcut, cu Melania în prime-time, cu tehnica precară de atunci, câteva jurnale de care sunt mândru si acum.
La un moment dat, a avut o superofertă de la Antena 1. A stat mult în cumpănă. Am sfătuit-o să rămână, totusi, la o televiziune de stiri, să apară zi de zi, să crească astfel. A fost o hotărâre grea si, sunt convins si acum, cea bună. Melania Medeleanu e, azi, nu doar una dintre cele mai frumoase jurnaliste TV, ci si una dintre cele mai bune. Am zis să zic.
Notă. Găsiti la Petrisor Obae un filmulet emotionant. Recomand.
Melania a fost, probabil, cea mai plăcută surpriză pe care am avut-o atunci când am condus stirile de la Realitatea TV. Era o perioadă bizară (post-Cristoiu si ante-plus nitel-Dan Andronic), într-o redactie destul de cenusie, aflată la capătul de metrou 23 August. Am găsit acolo, curios, câtiva oameni pasionati, valorosi (pe unii îi vedeti acum la RTV).
Melania era o piatră pretioasă. Nu singura (trebuie neapărat să povestesc odată despre zilele de atunci!), dar strălucea. Într-o vreme în care încă era suficient să arăti bine si să citesti cât de cât coerent prompterul, Melania era printre cei care stiau ce spun, erau preocupati - si transmitea asta. Am făcut, cu Melania în prime-time, cu tehnica precară de atunci, câteva jurnale de care sunt mândru si acum.
La un moment dat, a avut o superofertă de la Antena 1. A stat mult în cumpănă. Am sfătuit-o să rămână, totusi, la o televiziune de stiri, să apară zi de zi, să crească astfel. A fost o hotărâre grea si, sunt convins si acum, cea bună. Melania Medeleanu e, azi, nu doar una dintre cele mai frumoase jurnaliste TV, ci si una dintre cele mai bune. Am zis să zic.
Notă. Găsiti la Petrisor Obae un filmulet emotionant. Recomand.
miercuri, 25 august 2010
Bumerangul neozeelandez
Excursia jurnalistilor în Noua Zeelandă, organziată de Rosia Montană Gold Corporation (primul care a scris despre asta este Petrisor Obae) ar putea fi un bumerang. OK, Noua Zeelandă nu e Australia, dar e ati prins ideea. Ce vreau să spun este că RMGC a încercat să joace în fortă, ca de obicei. Si-a asumat riscul unui scandal (cu sigurantă, nimeni de acolo nu si-a imaginat că nu se va afla tărăsenia), dar a considerat că folosul (îngăduinta unor personaje-cheie din mass-media română) va fi mai mare. Mai ales că, deja, faza dezbaterii publice părea usor depăsită si RMGC a depus proiectul minei si studiul de impact, iar declaratiile ministrului Borbely sunt neasteptat de rezervate (detalii aici).
Deci, pare că merge bine.
De ce cred, totusi, că e vorba despre un bumerang? Pentru că reactiile (în unele ziare, în media online, pe bloguri) sunt neasteptat de virulente. Consider definitoriu un fragment din editorialul lui Grigore Cartianu (cu care am avut mai multe discutii despre Rosia Montană si care a fost, mereu, mai degrabă rezervat în a spune da sau ba):
„Acum, când am văzut câţi bani „investeşte" Gold Corporation în lobby-ul pentru Roşia Montană, cumpărând conştiinţe care păreau de necumpărat, mi-am format, în sfârşit, o părere fermă: proiectul propus de „canadieni" este o mare porcărie. Atunci când umbli cu mita la vedere, şi o faci ostentativ, agresiv, chiar cinic, nu mai poţi fi considerat industriaş de bună-credinţă. Dacă ai pus la bătaie sute de mii de euro pentru a mitui ziarişti la vedere, câţi bani oi fi „investit" în politicieni, discret, pe sub masă?”
Dragii mei, suntem contemporani cu probabil cea mai mare grozăvie postdecembristă! Afacerile Petromidia, Petrom, BCR samd îmi par măruntisuri. (Nu pun în aceeasi oală mineriadele, sunt din alt film. Apropo, americanii ar scoate un film tare, cu spionaj, mafioti, politicieni corupti, gulere albe si tot tacâmul.)
Eu cred că, neputând să ne cumpere chiar pe toti, RMGC va avea surpriza să constate că în partea cealaltă se află încă destui. Si cred că politicienilor le va fi prea frică să spună DA pe fată, oricât de nesimtiti se spune despre unii că ar fi.
P.S. Floriana Jucan explică de ce s-a dus în excursia plătită de RMGC si apoi pune câteva întrebări tari, dincolo de care ar trebui să se vadă că unii dintre cei care critică deplasarea au beneficiat, în trecut, de diferite deplasări asemănătoare.
O observatie: poate că unii dintre cei care critică sunt si ei mânjiti, mai mult sau mai putin. Dar nu toti sunt mânjiti. Si asta nici nu contează. Ca idee, e mai important dacă e adevărat ceea ce se spune, nu cine o spune. Dar Floriana Jucan stie foarte bine lucrul ăsta. A arăta cu degetul spre altii, în ideea că toti sunt cu bube si, dacă te enervează, spui tot e o tactică folosită îndelung de ilustri oameni de vază, precum Corneliu Vadim Tudor.
NOTĂ. Recomand, aici, o postare întâlnită pe blogul lui zvoner, care a făcut o excursie la Rosia Montană.
Deci, pare că merge bine.
De ce cred, totusi, că e vorba despre un bumerang? Pentru că reactiile (în unele ziare, în media online, pe bloguri) sunt neasteptat de virulente. Consider definitoriu un fragment din editorialul lui Grigore Cartianu (cu care am avut mai multe discutii despre Rosia Montană si care a fost, mereu, mai degrabă rezervat în a spune da sau ba):
„Acum, când am văzut câţi bani „investeşte" Gold Corporation în lobby-ul pentru Roşia Montană, cumpărând conştiinţe care păreau de necumpărat, mi-am format, în sfârşit, o părere fermă: proiectul propus de „canadieni" este o mare porcărie. Atunci când umbli cu mita la vedere, şi o faci ostentativ, agresiv, chiar cinic, nu mai poţi fi considerat industriaş de bună-credinţă. Dacă ai pus la bătaie sute de mii de euro pentru a mitui ziarişti la vedere, câţi bani oi fi „investit" în politicieni, discret, pe sub masă?”
Dragii mei, suntem contemporani cu probabil cea mai mare grozăvie postdecembristă! Afacerile Petromidia, Petrom, BCR samd îmi par măruntisuri. (Nu pun în aceeasi oală mineriadele, sunt din alt film. Apropo, americanii ar scoate un film tare, cu spionaj, mafioti, politicieni corupti, gulere albe si tot tacâmul.)
Eu cred că, neputând să ne cumpere chiar pe toti, RMGC va avea surpriza să constate că în partea cealaltă se află încă destui. Si cred că politicienilor le va fi prea frică să spună DA pe fată, oricât de nesimtiti se spune despre unii că ar fi.
P.S. Floriana Jucan explică de ce s-a dus în excursia plătită de RMGC si apoi pune câteva întrebări tari, dincolo de care ar trebui să se vadă că unii dintre cei care critică deplasarea au beneficiat, în trecut, de diferite deplasări asemănătoare.
O observatie: poate că unii dintre cei care critică sunt si ei mânjiti, mai mult sau mai putin. Dar nu toti sunt mânjiti. Si asta nici nu contează. Ca idee, e mai important dacă e adevărat ceea ce se spune, nu cine o spune. Dar Floriana Jucan stie foarte bine lucrul ăsta. A arăta cu degetul spre altii, în ideea că toti sunt cu bube si, dacă te enervează, spui tot e o tactică folosită îndelung de ilustri oameni de vază, precum Corneliu Vadim Tudor.
NOTĂ. Recomand, aici, o postare întâlnită pe blogul lui zvoner, care a făcut o excursie la Rosia Montană.
joi, 8 iulie 2010
Ziare si iaurt livrăm!
O revenire la interviul cu Patriciu reprodus de paginademedia din revista internă a grupului Adevărul, Liderul.
Ideea dezvoltării platformei online inclusiv prin intermediul blogurilor angajatilor nu mi se pare rea. E de discutat aici. (De exemplu, era o vreme când primeam zilnic o droaie de messuri care contineau linkuri la articole din editiile locale ale Adevărului de la fosti corespondenti ai EVZ. Si de la Petrisor Obae primesc mereu link, imediat ce face un ou :P. Asta nu mă deranjează. Pur si simplu, ca jurnalist, sunt interesat să aflu mereu o multime de informatii, dintre care incerc să le selectez pe cele mai bune.)
Dar altceva voiam să zic: cel mai mult mi-a plăcut partea în care Patriciu spune că ziarele vor ajunge acasă pe bicicletă si pe scutere, împreună cu pâinea si cu laptele, la sapte dimineata.
„... în trecut, băcanii vindeau pe caiet, adică pe datorie. Azi metoda se poate menţine. Înlocuim caietul cu computerul şi atunci vindem pe datorie de la ziare până la iaurturi. Dar i le duci dimineaţa, la şapte, acasă. Laptele, pâinea şi ziarul. Aşa poţi să creşti numărul de abonaţi. Altfel, tirajele ziarelor nu au cum să crească” (Dinu Patriciu)
As face abonament la un astfel de ziar fără nicio retinere.
Ideea dezvoltării platformei online inclusiv prin intermediul blogurilor angajatilor nu mi se pare rea. E de discutat aici. (De exemplu, era o vreme când primeam zilnic o droaie de messuri care contineau linkuri la articole din editiile locale ale Adevărului de la fosti corespondenti ai EVZ. Si de la Petrisor Obae primesc mereu link, imediat ce face un ou :P. Asta nu mă deranjează. Pur si simplu, ca jurnalist, sunt interesat să aflu mereu o multime de informatii, dintre care incerc să le selectez pe cele mai bune.)
Dar altceva voiam să zic: cel mai mult mi-a plăcut partea în care Patriciu spune că ziarele vor ajunge acasă pe bicicletă si pe scutere, împreună cu pâinea si cu laptele, la sapte dimineata.
„... în trecut, băcanii vindeau pe caiet, adică pe datorie. Azi metoda se poate menţine. Înlocuim caietul cu computerul şi atunci vindem pe datorie de la ziare până la iaurturi. Dar i le duci dimineaţa, la şapte, acasă. Laptele, pâinea şi ziarul. Aşa poţi să creşti numărul de abonaţi. Altfel, tirajele ziarelor nu au cum să crească” (Dinu Patriciu)
As face abonament la un astfel de ziar fără nicio retinere.
O mică polemică (cu Mihnea)
Totul a pornit de la o stire de pe blogul lui Petrisor. Atunci când am citit-o, m-am întrebat si eu „ce să fie?, ce să fie?”.
Apoi am văzut răspunsul lui Mihnea. Si m-am simtit un pic vizat, desi bănuiesc că Mihnea nu s-a referit la mine când a spus:
„... majoritatea ziaristilor cu bloguri personale... aduc deservicii majore ziarelor si televiziunilor la care acestia lucreaza. E vorba de trafic, in principiu, dar si de faptul ca jurnalistul roman e jurnalist cat timp e la munca, iar in rest roman, adica nu are absolut nicio jena... in a publica informatii obtinute prin natura jobului pe blogul personal. Traieste intr-un conflict de interese destul de marisor, dar cum jurnalismul din Romania e facut cu relatii, surse si publicatii la comanda, nici n-are ce sa faca decat sa-si dezvolte brandul personal”
Recunosc: sunt jurnalist si am blog personal. Am chiar două. Unul nu cred că se încadrează la ceea ce a vrut Mihnea să spună mai sus (poate că de aceea e ceva mai de succes (sic!) decât ăsta. „Naivul”, în schimb, da.
Povestea „Naivului”. Am pornit acest blog într-o vreme în care aveam impresia că am multe de spus si nu-mi puteam da cu părerea în EVZ decât o dată pe săptămână. Am zis că, în rest, „dau” pe blog. E vorba de părerea mea. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să aflu lucruri „tari” datorită faptului că lucrez într-o redactie importantă si mi-a fost ciudă că nu le-am putut folosi pe blog pentru că nu erau ale mele - cele mai multe au ajuns în ziar, a doua zi. Eu cred că blogul meu chiar a suferit, din punctul ăsta de vedere: de multe ori n-am scris deloc zile întregi tocmai pentru a nu-mi concura ziarul! (Deci sunt naiv.)
În acelasi timp, jurnalistii au un avanataj enorm fată de alti bloggeri care „tin” bloguri politice/actualitate: ei află primii ce se întâmplă, au acces la informatii bune si, dacă nu sunt veniti cu pluta, stiu cam in orice moment care sunt piesele lipsă ale puzzlelui din care e alcătuit un eveniment. Altfel spus, sansele ca articolul lor să fie mai degrabă băgat în seamă sunt mai mari decât în cazul unui „amator” (ideea e valabilă si în cazul celor care lucrează în institutii de statistica, sondare a opiniei publice, institute de cercetare, prognoze, ong-uri care gândesc/alcătuiesc/produc/interpretează analize, rapoarte, barometre samd).
E ceva rău în asta? Trisează cineva? Răspunsul meu e simplu: nu. Si nici institutia cu pricina n-are nimic de pierdut. Dimpotrivă: cu cât are oameni cu notorietate mai mare, mai apreciati, mai credibili, cu atât îi va fi mai bine întregului. Mai ales dacă Întregul lucrează împreună cu Notorii, fără însă a manipula.
Apoi am văzut răspunsul lui Mihnea. Si m-am simtit un pic vizat, desi bănuiesc că Mihnea nu s-a referit la mine când a spus:
„... majoritatea ziaristilor cu bloguri personale... aduc deservicii majore ziarelor si televiziunilor la care acestia lucreaza. E vorba de trafic, in principiu, dar si de faptul ca jurnalistul roman e jurnalist cat timp e la munca, iar in rest roman, adica nu are absolut nicio jena... in a publica informatii obtinute prin natura jobului pe blogul personal. Traieste intr-un conflict de interese destul de marisor, dar cum jurnalismul din Romania e facut cu relatii, surse si publicatii la comanda, nici n-are ce sa faca decat sa-si dezvolte brandul personal”
Recunosc: sunt jurnalist si am blog personal. Am chiar două. Unul nu cred că se încadrează la ceea ce a vrut Mihnea să spună mai sus (poate că de aceea e ceva mai de succes (sic!) decât ăsta. „Naivul”, în schimb, da.
Povestea „Naivului”. Am pornit acest blog într-o vreme în care aveam impresia că am multe de spus si nu-mi puteam da cu părerea în EVZ decât o dată pe săptămână. Am zis că, în rest, „dau” pe blog. E vorba de părerea mea. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să aflu lucruri „tari” datorită faptului că lucrez într-o redactie importantă si mi-a fost ciudă că nu le-am putut folosi pe blog pentru că nu erau ale mele - cele mai multe au ajuns în ziar, a doua zi. Eu cred că blogul meu chiar a suferit, din punctul ăsta de vedere: de multe ori n-am scris deloc zile întregi tocmai pentru a nu-mi concura ziarul! (Deci sunt naiv.)
În acelasi timp, jurnalistii au un avanataj enorm fată de alti bloggeri care „tin” bloguri politice/actualitate: ei află primii ce se întâmplă, au acces la informatii bune si, dacă nu sunt veniti cu pluta, stiu cam in orice moment care sunt piesele lipsă ale puzzlelui din care e alcătuit un eveniment. Altfel spus, sansele ca articolul lor să fie mai degrabă băgat în seamă sunt mai mari decât în cazul unui „amator” (ideea e valabilă si în cazul celor care lucrează în institutii de statistica, sondare a opiniei publice, institute de cercetare, prognoze, ong-uri care gândesc/alcătuiesc/produc/interpretează analize, rapoarte, barometre samd).
E ceva rău în asta? Trisează cineva? Răspunsul meu e simplu: nu. Si nici institutia cu pricina n-are nimic de pierdut. Dimpotrivă: cu cât are oameni cu notorietate mai mare, mai apreciati, mai credibili, cu atât îi va fi mai bine întregului. Mai ales dacă Întregul lucrează împreună cu Notorii, fără însă a manipula.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Din lume
