Bumerangul neozeelandez

Excursia jurnalistilor în Noua Zeelandă, organziată de Rosia Montană Gold Corporation (primul care a scris despre asta este Petrisor Obae) ar putea fi un bumerang. OK, Noua Zeelandă nu e Australia, dar e ati prins ideea. Ce vreau să spun este că RMGC a încercat să joace în fortă, ca de obicei. Si-a asumat riscul unui scandal (cu sigurantă, nimeni de acolo nu si-a imaginat că nu se va afla tărăsenia), dar a considerat că folosul (îngăduinta unor personaje-cheie din mass-media română) va fi mai mare. Mai ales că, deja, faza dezbaterii publice părea usor depăsită si RMGC a depus proiectul minei si studiul de impact, iar declaratiile ministrului Borbely sunt neasteptat de rezervate (detalii aici).
Deci, pare că merge bine.

De ce cred, totusi, că e vorba despre un bumerang? Pentru că reactiile (în unele ziare, în media online, pe bloguri) sunt neasteptat de virulente. Consider definitoriu un fragment din editorialul lui Grigore Cartianu (cu care am avut mai multe discutii despre Rosia Montană si care a fost, mereu, mai degrabă rezervat în a spune da sau ba):

„Acum, când am văzut câţi bani „investeşte" Gold Corporation în lobby-ul pentru Roşia Montană, cumpărând conştiinţe care păreau de necumpărat, mi-am format, în sfârşit, o părere fermă: proiectul propus de „canadieni" este o mare porcărie. Atunci când umbli cu mita la vedere, şi o faci ostentativ, agresiv, chiar cinic, nu mai poţi fi considerat industriaş de bună-credinţă. Dacă ai pus la bătaie sute de mii de euro pentru a mitui ziarişti la vedere, câţi bani oi fi „investit" în politicieni, discret, pe sub masă?”

Dragii mei, suntem contemporani cu probabil cea mai mare grozăvie postdecembristă! Afacerile Petromidia, Petrom, BCR samd îmi par măruntisuri. (Nu pun în aceeasi oală mineriadele, sunt din alt film. Apropo, americanii ar scoate un film tare, cu spionaj, mafioti, politicieni corupti, gulere albe si tot tacâmul.)
Eu cred că, neputând să ne cumpere chiar pe toti, RMGC va avea surpriza să constate că în partea cealaltă se află încă destui. Si cred că politicienilor le va fi prea frică să spună DA pe fată, oricât de nesimtiti se spune despre unii că ar fi.

P.S. Floriana Jucan explică de ce s-a dus în excursia plătită de RMGC si apoi pune câteva întrebări tari, dincolo de care ar trebui să se vadă că unii dintre cei care critică deplasarea au beneficiat, în trecut, de diferite deplasări asemănătoare.
O observatie: poate că unii dintre cei care critică sunt si ei mânjiti, mai mult sau mai putin. Dar nu toti sunt mânjiti. Si asta nici nu contează. Ca idee, e mai important dacă e adevărat ceea ce se spune, nu cine o spune. Dar Floriana Jucan stie foarte bine lucrul ăsta. A arăta cu degetul spre altii, în ideea că toti sunt cu bube si, dacă te enervează, spui tot e o tactică folosită îndelung de ilustri oameni de vază, precum Corneliu Vadim Tudor.  

NOTĂ. Recomand, aici, o postare întâlnită pe blogul lui zvoner, care a făcut o excursie la Rosia Montană.