Toată lumea reconstruiește dreapta, numai că dreptei îi șade bine așa cum e

M-a îmboldit de mai multă vreme impulsul de a scrie despre frenezia cu care se discută subiectul „Hai să dăm mână cu mână cei cu dreapta tatuată pe mână” (n-am găsit altă rimă).

Picătura care a umplut paharul a fost droaia de declarații care au însoțit, ieri, demisia Mihaelei Popa și trecerea la PNL. Azi, demisia lui Marius Dugulescu din același PDL și intrarea în același PNL a fost un nou prilej de discuții pasionate despre „reconstrucția dreptei”.

Eu înțeleg că pentru PDL ăsta e subiectul-colac de salvare, dar deja mi se apleacă văzând jde mii de proiecte de reconstruire a unei drepte pe care n-a întrebat-o nimeni dacă vrea să se reconstruiască și dacă ăia care vorbesc despre asta chiar sunt cei mai potriviți să o facă.

E ca în bancul ăla în care dreapta e reconstruită ba de Baconschi, ba de Frunzăverde, ba de Ungureanu, numai că ea nu vrea să fie reconstruită, îi șade bine așa.

În fine, din punctul meu de vedere ăsta e, deocamdată, doar un subiect de seminar și de sebastianlăzăroisme, dar tot am scris ceva, mai pe larg, ce părere am despre și ce cred eu că se află în spatele.

Ceasul al doişpelea pentru Roşia Montană

 Indicator spre Roşia Montană. Foto: Călin Hera

Se ascute lupta, e ceasul al doişpelea. Proiectul RMGC pare pe val, după ce până şi şeful statului îl sprijină pe faţă (zilele trecute redeschisese discuţia Elena Udrea, apoi S. Lăzăroiu, cel care e, aşa cum intuisem, mâna forte prelungită a preşedintelui în guvern). Cine mai are curaj să se opună?

Mă amuză argumentele folosite: că suntem proşti să stăm cu fundul pe ditamai zăcământul de aur (când preţul aurului creşte aşa), în loc să-l folosim şi că "exista solutii pentru a extrage acest zacamant cu impact minim asupra mediului" (citatul se regăseşte constant în declaraţiile RMGC şi ale susţinătorilor câştigaţi de-a lungul timpului). 

Măcar T. Băsescu mai ţine la aparenţe şi cere renegocierea partajării beneficiilor. Solicitând de asemenea guvernului să aibă curaj să-şi asume proiectul. Somându-l, se poate interpreta.

Gestul consilierului prezidenţial Peter Ekstein Kovacs e de salutat. Sunt convins că RMGC a încercat să-l convingă şi pe el şi e clar că PEK a ştiut ce va urma atunci când a găsit de cuviinţă să tragă un ultim semnal de alarmă. 

PS Cristian Orgonaş trece în revistă câteva argumente pro şi contra, lista fiind mai lungă. 

UPDATE. Apreciez fabula lui Goţiu.

ALT UPDATE. De la Moise Guran, via Ovidiu (care face un istoric al retragerii statului român din afacere şi oferă linkuri interesante), aflu că declaraţiile de la Bucureşti ridică preţul acţiunilor Gabriel Resources în Canada.   

Fitilele zilei (politică mare)

Din nou, din nou şi din nou, ne aflăm în aceeaşi zonă de fitile politice. Dacă nu poţi atlfel, dezbină-i, descurajează-i, că oameni sunt şi ei. Observ o nouă ofensivă mediatică la capătul căreia ar trebui ca USL să piardă (câte ceva) şi PDL, eventual prin satelitul UNPR, să câştige (câte ceva).

Lăzăroiu bagă fitile, spunând că, cine ştie, PSD se va alătura unei mari coaliţii (cu PDL) la toamnă. Băescu bagă fitile, spunând că el ar vedea o coaliţie PDL-PNL-UDMR (la toamnă sau la toamna ailaltă). Îşi permite, preşedintele, să spună că USL n-are nicio şansă să dea viitorul premier, chiar dacă va avea peste 50% din voturi, că textul Constituţiei nu zice ceva despre alianţe politice.

Între timp, Crin Antonescu se păruieşte cu Dinu Patriciu.

Nicio problemă: în România se poate spune orice, se pot face şi talk-showuri p-ormă; tot aia-i.
Ideea e să le-o tragi celorlalţi (că şi ei ţi-au tras-o şi-or să ţi-o mai tragă). Sau măcar să bagi nişte fitile.

Partidul lui Sebastian Lăzăroiu are noimă

Văd că lumea zice ba că Lăzăroiu a fost zburat a) ca urmare a declaratiilor despre UDMR, ba că b) e vorba de o strategie vizând crearea unui nou partid.
Eu am mers pe varianta b) imediat ce am aflat stirea. Mă enervează că Ponta spune acelasi lucru :).
În tableta TV scrisă aseară spuneam că poate fi vorba de o nervozitate legată de sansele lui Blaga de a câstiga sefia PDL. Poate fi asa, poate fi altfel. Vreau să spun că un nou partid „face sens” si dacă PDL e câstigat, conform planului, de Emil Boc. Pentru că un nou partid, să-i zicem Miscarea Populară (cu Lăzăroiu strateg) ar putea atrage ceva nehotărâti, ceva liberali, ceva nationalisti, ceva orice (ce-ati zice dacă Miscarea asta ar momi cumva ceea ce a rămas din PNTCD, să spunem?). În orice caz, n-ar stirbi nucleul pedelist, care s-a restrâns acum la baza de 15-17%.
Deci pare o miscare pusă la punct (rămân la această impresie), izvorâtă fix din mintile strategilor Băsescu si Lăzăroiu. Rămâne de văzut.

Lăzăroiu intră în politică

Am citit stirea. Eu cred că fostul consilier prezidential, autor pe Madame Blogary si artizan al ideii Partidului Albă-ca-Zăpada va intra în politică. O fi vreo legătură cu Miscarea aia populară înregistrată de Ioana Băsescu? Zic.
Dar vom afla curând.

Ali Baba si cei 40 de hoti

De la înălțimea funcției sale de consilier prezidențial, Sebastian Lăzăroiu lansează, din când în când, petarde politice, după principiul prostului care aruncă o piatră în apă și cei zece înțelepți  care se chinuie s-o scoată. Ultima e găselinita cu partidele de poveste, cu nume precum Albă ca zăpada, Mos Crăciun, Scufita rosie, Capra cu trei iezi sau Fetita cu chibrituri. El dă niste procente, face niste cimilituri, astfel încât să ne dea de rontăit, nouă, băgătorilor de seamă, si să pună pe jar politicienii (din PSD si mai ales din PDL), care s-or întreba: „Măi, oare ce-o vrea să spună?”.
Ca să-i cânt în strună, cred că a botezat gresit unul dintre partide. Trebuia să-i spună Ali Baba si cei 40 de hoti (desi sunt mai multi).

UPDATE. Am scris si un editorial în EVZ pe chestia asta.
Vedeti aici un interviu al lui Lăzăroiu, dacă vă interesează subiectul.

Băsescu, atent la sondaje

Tare interesantă e societatea românească, zic! Am avut câteva momente de naivitate în care mi-am imaginat că lumea se va revolta aflând năstrusnicia din Strategia de Apărare Natională. N-a fost să fie. Cei mai multi s-au bucurat. Jurnalistii sunt niste spăgari nenorociti. La muncă! Sau: dacă-l critică pe Băse, sunt vânduti (dacă-l laudă, nu)!.
Eu cred că Traian Băsescu n-are ceva anume cu presa. În schimb, are ceva anume cu consilierii lui. De exemplu, e foarte foarte atent la sondajele de opinie. Eu cred că asa se pot explica mai toate atacurile si actiunile prezidentiale, în afară de cele pornite la furie, cu convingere: e un răspuns la sondaje si la tendintele care reies din ele. Sebastian Lăzăroiu stie să explice atât de frumos!Am enuntat si în Tabelta TV* ideea asta.


*Jos cu presa!
Traian Băsescu n-a gafat când a plasat presa în Strategia Nationala de Apărare (despre care aţi aflat de la televizor) printre pericolele la adresa siguranţei statului. N-are nicio răfuială cu media sau cu jurnaliştii. Îi sunt la fel de dragi sau de nesuferiţi ca orice alt lucru din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Îi pune acum la zid, aşa cum a făcut-o cu parlamentul, de exemplu, numai fiindcă, în sondajele de opinie, imaginea presei şi a jurnaliştilor s-a deteriorat. Deci, e de profitat. Dacă sondajele ar fi consemnat scadera drastică a încrederii în Biserică, Marele Şef n-ar fi avut nicio problemă în lovi acolo şi a face pe plac poporului care acum zice „'r-aţi ai naibii de ziarişti!”. Bucuraţi-vă de necazul altora cât încă n-aţi căzut voi înşivă în dizgraţie!
 

Elena Udrea, Providentiala

Politic vorbind, e clar că guvernul Boc, în special actualul premier, e unul de sacrificiu. Emil Boc va capta toate bubele. As putea fac gluma răsuflată cu oul spart în cap de taică-său, dar n-are rost.

Ideea e că totul e politică. Nu preocupare pentru soarta bietei tărisoare, ci doar problema mai importantă a supravietuirii politice.

Deja, oamenii lui Băsescu cârtesc de o bună bucată de vreme. Tot mai mult, ot mai răspicat. Semnalele lui Sebastian Lăzăroiu sunt tot mai străvezii.

E interesant cum se pregătește eșalonul al doilea al PDL, viitorul curat si uscat al partidului prezidential. Devin tot mai vocali criticii lui Boc, cel care va acumula toată imaginea negativă a partidului minune, pentru a-i lăsa mai curați pe ceilalți. În acest context, sunt curios cine din grupul Berceanu-Blaga-Videanu-Udrea se va salva și cum.

As paria pe Elena Udrea. Apropo, tocmai am aflat că ministresa a primit Inspectoratul de stat pentru constructii.

Priviti economie: Ministerul Dezvoltarii „nu dispune de structuri proprii in teritoriu pentru asigurarea activitatii de monitorizare, control si evaluare, precum si de diseminare si culegere cu celeritate a datelor si informatiilor din piata constructiilor... (prin acest act), s-au economisit bani care ar fi trebuit cheltuiti pentru crearea unei structuri proprii cu atributii de monitorizare, control si evaluare a activitatilor la nivelul ministerului dezvoltării, in conditiile unei recesiuni severe care pune in pericol stabilitatea economica a Romaniei".

Deci, Elena Udera e noua Providentială.

Lăzăroiu o ajută pe Teo, dar fără bani

Sebastian Lăzăroiu a confirmat ieri, chiar dacă a vrut să infirme, implicarea în campania electorală a prospetei pedeliste Teo Trandafir, asa cum scria Mircea Marian pe blog. Mai primesc câte un telefon de la partid, mai răspund la câte o întrebare, dar atât, a răspuns el, la emisiunea „Evenimentele zilei”, de pe B1TV. Apoi a explicat că „implicare” înseamnă functie si retribuire, ceea ce nu e cazul.

Acum, nu e de mirare că stimabilul consilier prezidential face tot ce poate pentru ca PDL sa castige colegiul 19. Dar nu e nici cuser, cel putin raportat la prevederile privind neutralitatea politică a Administratiei Prezidentiale.