Ce-ți doresc eu ție, penelie?

Vedere din București. Panou la Nerva Traian. Foto cu telefonul: Călin Hera

României îi lipsește, alături de alte câteva lucruri, tradiția. Atunci când dai peste ceva care s-a păstrat, e bine să ții seama. Corneliu Coposu a fost ”descoperit” de majoritatea românilor abia după ce a trecut dincolo (li s-a întâmplat multora; îmi vin în minte acum coloanele întregi de mașini și autocare înșiruite înspre Mănăstirea Prislop, județul Hunedoara - dar asta e altă poveste).

Printre puținele tradiții bune ale politcii românești se află un partid care merită mai mult (deși e, azi, în top) și de la care aștept mai mult. Partidul Național Liberal. 140 de ani de la înființare. O bogată, cu destule controverse și numeroase momente de vârf, cu incredibil de multe personalități care au influențat istoria României. Respect!

PNL este cel mai vechi partid din România, dintre cele care mai contează. Acest titlu ar putea fi revendicat de PNȚCD, dacă ne-am referi la unul din părinții partidului reînființat de Corneliu Coposu (Partidul Național Român din Transilvania era înființat în 1869). Iată, scriu despre PNL și îl pomenesc deja de două ori pe Senior :)

La ora asta, liberalii, care au amplasat destule panouri aniversare prin București, au mare sărbătoare. Ironic sau nu, number one e Klaus Iohannis. Președintele României. Pentru că, am uitat să vă spun, liberalii nu au mai dat până acum vreun președinte al României.

Dacă e să le doresc ceva liberalilor, le doresc să pună principiile înainte de toate. Să fie naivi prin România. Pentru că românii care votează au oroare de fripturiști, liber-schimbiști, traseiști și alți păcălici cărora le vine, din când în când, rândul să facă în pantaloni în birourile DNA. Eu cred că se poate. Răul e încă prezent, ultraprezent, agresiv. Atât în interior, cât și în exterior. Răul din exterior folosește răul din interior. E un timp al autoapărării și al construcției. Și, mai ales, un timp al principiilor: enunțate, asumate, aplicate. Dacă nu PNL, atunci cine?

UPDATE. Ultimul discurs al lui Crin Antonescu

Adaug aici ”probabil ultimul discurs al lui Crin Antonescu în fața liberalilor”. Fostul lider PNL vorbește și el despre principii. Ca întotdeauna, vorbește bine.

140 de ani înseamnă mult. E o vârstă extraordinară, un moment extraordinar şi, ca întotdeauna când am celebrat astfel de momente, sunt stăpânit de o emoţie de la an la an mai puternică. Foarte probabil, e ultima oară când mă adresez unei adunări liberale şi, de aceea, o fac cu tot sufletul. În spatele acestor cuvinte nu stau nici interese, nici aşteptări, nici reţineri.

Vă spun, în ceas aniversar: pesemne că partidele, ca şi indivizii, nu pot hotărî cât trăiesc, dar hotărăsc cum trăiesc. Viaţa aceasta, experienţa aceasta istorică a PNL este şi acum, şi va fi şi în anii următori determinată de identitatea sa, de cine este şi de cum trăieşte pentru România acest partid. Fondatorii PNL, cei care apoi, şi prin intermediul acestui partid, au întemeiat România, care au construit democraţia românească interbelică, au fost cu certitudine o elită.

Pretenţia noastră, cred, a tuturor liberalilor de după 1990, este de a fi la rândul nostru o elită responsabilă, dedicată, chiar slujitoare. Și elitele, atâta vreme cât sunt elite, sunt, prin principiile lor, puțin și deasupra timpului. În țara memoriei scurte, care este România, PNL este singura instituție care a construit pe durată lungă pentru că mereu a avut principii și valori.

Urarea mea este să aveți în continuare puterea de a crede în aceste valori și de a le servi, de a avea puterea de a apăra democrația, libertatea, prosperitatea, de a apărat Parlamentul chiar atunci când nu aveți majoritate, pentru că nu există în istorie democrație fără Parlament puternic, de a apăra prezumția de nevinovăție care înseamnă statul de drept, de a apăra, prin comportament, rolul politicianului și al partidelor politice, de a crede mereu și până la capăt că singura sursă legitimă si durabilă a puterii este cetățeanul. Acest lucru vi-l doresc.

NOTĂ. Nu am avut acces la discurs, am lipit ceea ce am găsit prin diferite surse (aici și aici și aici)