EuroCampionii din intersecţiile bucureştene

Cort electoral PNL. Foto cu telefonul: Călin Hera

Cromatic vorbind, mie îmi plac corturile, bannerele, panourile, afişele PNL. Dau bine. Mi se pare însă uşor ridicolă lauda de sine (ştiu, există principiul "laudă-e singur pentru ca apoi să te laude alţii"), dar cred că Renate Weber a roşit mult atunci când a trebuit să accepte sloganul "Renate Weber, EuroCampioana". Sau poate n-a roşit, nu ştiu, n-am făcut cercetări. N-ar strica deloc ca românii să fie eurocampioni, ar fi minunat şi ne-ar fi mai bine, mă gândesc.

Revenind la corturi, e bine că fiecare din cele trei laturi acoperite arată câte ceva, dar unele sunt amplasate atât de ciudat, încât (exemplul de mai sus), Crin Antonescu şi Klaus Iohannis sunt puşi să zâmbească şarmant (sic!) unui gard mâzgălit (în intersecţia Dristorului).

Duminica limonadei

Mă număr printre cei care s-au hotărât mai degrabă să nu meargă la vot pentru turul doi. Nu mi-e ruşine că am votat în anul 2000. Nu ştiu dacă aş mai face-o o dată.
Acum se întâmplă din nou, dar am mai multe pretenţii. Nu mă simt reprezentat de niciunul dintre candidaţi. Mai mult, mă enervează amândoi. Pot crede, vreau să cred în aşa-zisul proiect Johannis, dar mai e mult până departe. Ştiu la ce să mă aştept cu Băsescu, şi nu-mi place ce întrevăd. Mi-e silă, însă, de socialisme, chiar mai mult decât de Vanghelie, ca să zic aşa.
(E ca şi cum aş fi răspuns la o întrebare de pe presa.nu!)

Dacă, totuşi, voi merge la vot, voi cumpăra nişte lămâi înainte.