Pagini

marți, 16 octombrie 2012

Şapte dintr-o lovitură sau ce avantaje aduce Gigi Becali PNL-ului

Bannere anti Gigi Becali afişate de suporteri ai echipei Steaua
Să zicem că nu eram încă apucaţi de greaţă totală, că mai era loc. Să zicem că luăm în serios cooptarea lui Gigi Becali în PNL. A fost o gândire matură, vizionară, la capătul căreia strategii de marcă ai PNL au decis: mergem cu Gigi. Ce ar fi putut pune ei pe masă (dacă ar fi existat o discuţie serioasă în PNL)?

Gigi Becali e un tip care acaparează discuţia. Îi dai un mic spaţiu de emisie şi el ţi-l umple - nu mai e loc de alţii. Asta-i una. Dacă zice din când în când "votaţi USL", "jos Băsescu" (printre înjurături, dezacorduri gramaticale, frânturi logice, limbajul trupului - dezvoltat excelent la persoanele care nu-şi găsesc cuvintele), cei care l-au angajat pot spune că au investit bine banii: marchează la capitolul creştere a notorietăţii. Asta-i a doua. 

Insul poate zice, doar e Gigi!, lucruri pe care bărbaţii de stat care încă ţin la aparenţe nu-şi permit să le rostească, în orice caz nu pe şleau. Îi poate insulta pe unguri, pe ţigani, pe homosexuali, pe evrei, pe femei, pe unguri (iaca, îi insultă de două ori, şi?), pe intelectuali, pe dinamovişti, cfr-işti, porumboieni. Personajul trece (în alt studio de televiziune), insulta rămâne, deci marcăm minus la insultaţi. Asta-i a treia.


Gigi Becali are publicul lui. Dacă face rating de fiecare dată, e de presupus că o parte din ăia care se tot uită în gura lui îl vor şi vota, măcar aşa, de chichi. Deci se mai adună nişte voturi în căciula USL, orişicât. Asta-i a patra. Steliştii sunt cei mai mulţi microbişti din ţară. Dacă le adaugi pe consoartele lor (măcar o treime dintre ele vor fi convinse de soţi, ascultă-mă pe mine, Crinuţă - o fi zis vreun sfetnic priceput), mai adaugi nişte voturi. Chiar dacă, în general, steliştii recunosc că ar fi încă şi mai stelişti dacă Steaua ar scăpa de Gigi (vezi bannerele de la mai toate meciurile Stelei). Asta ar fi a patra prim.

E de notorietate că Gigi mai are încă destui bani; în orice caz, se afişează mereu cu teancuri babane, în faţa cărora par bani de la Monopoly cei din sacii de plastic ai lui Dan Diaconescu, arătaţi doar o dată - şi atunci cu sfială! Dacă dă la tot poporul care-i cerşeşte la poartă, de ce n-ar da şi la partid, păi? Asta ar fi a cincea.

Măcar Becali a făcut ceva. Gură spurcată sau nu, hulit sau nu, a făcut nişte case sinistraţilor, ţine o echipă de fotbal, dă bani pe la Muntele Athos, zice că e credincios, are case impunătoare în Bucureşti şi totul fiindcă îi curge liberalismul prin vene. Cine se poate compara cu el? Asta ar putea fi a şasea.

Unde mai pui că, vorba lui Ovidiu, principalele tabere înghit cât de mult pot, astfel încât listele electorale se vor polariza ca niciodată. Dacă nu vor exista voci în afara dialogului politic "Sus Băsescu!", "Jos Băsescu!", atunci oamenii, neavând alterantivă, vor merge înspre una sau alta (ori vor cam sta acasă). În acest moment, tabără anti e mult mai numeroasă, deci e mai probabil ca polarizarea să avantajeze forţa politică ce o clamează. Un Gigi înăuntru e mai bun decât unul afară. Asta ar fi a şaptea.

Dar dacă  liderul maxim al PNL se înşală? Dacă mişcarea cu Gigi e proastă, sinucigaşă, mai dăunătoare chiar decât bătutul palmei cu onorabilul domn Felix? (aici e o altă discuţie, n-o mai pornesc acum, că şi aşa m-am lungit)


Din păcate, există cel puţin şapte argumente şi în favoarea acestei ipoteze. Primul ţine de imagine, pentru că, vrând-nevrând, PNL nu se poate izola şi trebuie să fie un partid cât de cât frecventabil (Doamne, vorbim despre probabil cel mai frecventabil cu putinţă partid din România postdecembristă - până de curând! P.S. N-am uitat de PNŢCD, dar a durat atât de puţin...). Dacă masa critică în partid e dată de nefrecventabili de teapa lui Gigi, partidul însuşi va deveni aşa, iar atunci când retrogradezi la nefrecventabili nu te mai spală nimic. Decât, eventual, nişte decenii de strădanii. (Da, ştiu textul: Gigi Becali se înscrie în PNL doar de formă, ca să poată candida).

Al doilea. Aşa cum spuneam în urmă cu câţiva ani, Crin Antonescu şi-a calculat că nucleu dur al PNL e insuficient pentru a-i satisface ambiţiile prezidenţiale şi ne aflăm, în prezent, în ultima fază a schimbării electoratului tradiţional al PNL. Unii liberali ai migrat spre PDL, amăgindu-se, alţii au migrat spre Partidul Absenteiştilor Sictiriţi, adică au zis PAS politicii româneşti. Acesta este, probabil, cel mai grav efect pe care l-a avut şi îl are renunţarea la un electorat de invidiat şi trecerea la unul mai numeros, e drept, dar pe care nu te poţi, la o adică, baza. Şi de care nu poţi fi mândru, la naiba!

Un alt lucru grav (trei) este încurajarea traseismului politic. Am folosit două eufemisme: încurajare şi traseism. Ceea ce se întâmplă acum şi ceea ce se va întâmpla în noul Parlament e dincolo de cele mai sumbre închipuiri. Crin Antonescu&Co. n-au nicio garanţie că distinsul domn Gigi Becali va rămâne fidel USL până la încheierea mandatului. Aşa cum îşi schimbă antrenorii la Steaua îşi schimbă şi aliaţii politici - cu aceeaşi dezinvoltură. În cel mai bun caz, USL va cunoaşte numărul de parlamentari de la începutul primei sesiuni şi, eventual, va spera că majoritatea vizată va impune premierul. Dar situaţia de acum e mult, mult mai proastă decât în urmă cu patru ani. Atunci senatori şi deputaţii încă mai ţineau de partidele cu care deveniseră parlamentari. Acum e posibil ca mulţi să nici nu ştie prea bine, dacă îi trezeşti noaptea şi-i întrebi repede, la ce partid mai sunt.

Parlamentul României va fi plin de traseişti PPDD şi UNPR, motiv suficient pentru PNL să se grăbească să ţină pasul. Antamaţii de azi, traseiştii de mâine, acesta e nou hit la Palatul Parlamentului.

Argumentul patru e riscul becalidependenţei, argumentul cinci se referă la pretenţiile lui Gigi de a căpăta funcţii în PNL (să nu vă miraţi dacă omul nu-şi propune să preia partidul!), argumentul şase e că dezbaterea electorală va fi încă de o şi mai joasă factură, prin armarea unei asemenea guri de tun, iar argumentul şapte se referă la mesaj. Ştiu că sună ca dracu' (Petre Roman a zis-o primul) şi că nimănui nu-i pasă într-adevăr de asta, dar tânăra generaţie, oricum debusolată şi fără vreun "ghid de găsire a modelelor în viaţă" la îndemână va crede că, iată, Gigi Becali chiar e un model de urmat.

Există în ţara asta câţiva oameni ca lumea, câţiva aşa şi aşa, ca noi toţi, şi câţiva terchea-berchea de care orice om cu bun simţ s-ar ruşina. A nu te ruşina cu ei ba, chiar, a defila cu ei înseamnă a fi inconştient, prost, dobitoc (ca să închei cu două cuvinte dragi viitorului titan al politicii româneşti).

2 comentarii:

  1. pnl-ul o sa piarda pe mana lui clar....becali este o miscare extrem de proatsa, desi este un personaj cu multa notorietate dar in mod sigur nu o sa aduca avantaje pnl-ului

    RăspundețiȘtergere
  2. niciunul nu aduce, minusuri nu plusuri

    RăspundețiȘtergere

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters