Politică tristă. Acum şi fără umor

O fotografie cât 1000 de cuvinte. Crop după Gabriela Bârliga

Unul dintre cele mai proaste lucruri care ni se poate întâmpla azi este bâjbâiala, degringolada politică. Atât pe plan intern, cât şi ca imagine externă, România trebuie să transmită mesajul că e un loc sigur, stabil, predictibil. Despre criza economică încă nu se vorbeşte la timpul trecut, despre ameninţările la securitatea în estul Europei se vorbeşte la prezent şi la viitor.

România nu a excelat niciodată la capitolul stabilitate/predictibilitate. Alte interese în afară de cel public au găsit mereu teren numai bun pentru a se manifesta. Iar azi, acest lucru pare cu cât mai evident, cu atât mai periculos.

Evenimentele post-europarlamentare mi se par cel puţin la fel de preocupante pe cât au fost cel din vara anului 2012. În alt fel, totuşi.

Dan Diaconescu arată degetul încă o dată

Degetul lui Dan Diaconescu, pe care românii l-au mai văzut şi în 2012. Foto cu telefonul: Călin Hera

Se adaugă colecţiei.

Multimedia în capul lui Dan Diaconescu

Deja s-a făcut seară si oamenii s-au mai înfierbântat. Comentariul meu anterior e nitel depăsit, acolo unde e vorba despre aspectul decentei. E drept, ode încă nu sunt la teveu, dar am văzut interventia penibilă a lui Mircea Dinescu (îi dădea înainte, făcând pe prostul, cu faptul că ce-i asa mult tam-tam în legătură cu un joc piramidal de acum 10 ani?), l-am văzut chemat pe Corneliu Vadim Tudor, la telefon, de la Bruxelles.În fine, toată pleiada. În clipa asta îl aud pe Dan Diaconescu, alt mare caracter.

Am făcut o fotografie cu interventia-document a lui Dan Diaconescu, din fata DNA. Mi s-a părut etern si fascinant felul în care tipul din spatele eroului tot schimba cartoanele cu mesaje. Multimedia, nu alta!

P.S. Da, Liana Alexandru (Pătras) era cam stânjenită...

Politică si durere

Am citit la Dan Selaru o radiografie a situatiei dramatice în care ne aflăm. Mai multe cifre sunt aici, pentru cei care le pricep.Perspectivele sunt sumbre, inclusiv izvorând din incapacitatea guvernului de a propune solutii adevărate, nu doar contabilicesti, si de a le implementa măcar pe cele asumate (am vorbit de mai multă vreme despre reforma cu asterisc, aici, aici si aici).

Oricât de rahat ar fi situatia, o motiune de cenzură acum ar fi un demers inutil, chiar dacă textul ar fi scurt si bun. Si asta în cel mai bun caz. În PDL se pregăteste rotatia de cadre. E un context în care criticile din interior sunt bune - fac bine la imagine. Multi dintre eventualii dezertori se asteaptă să primească ceva în urma ei, deci vor ezita să trădeze deocamdată. O motiune de cenzură acum ar fi doar un prilej de exercitii retorice cu rating minim însă. Românii au intrat într-o inertie a deznădejdii si a disperării, în amorteală.

Cred că e nevoie ca nimeni să nu intre in concediu si, mai ales, e nevoie ca partidele de opozitie să transmită mesaje coerente, credibile, concrete. Riscul cel mare e urcusul caricaturilor periculoase, gen Vadim sau Diaconescu-OTV.

UPDATE. Am scris câte ceva despre asta si în EVZ.

Dan Diaconescu. Nimic despre jurnalism

Ceea ce i se întâmplă lui Dan Diaconescu în aceste zile este orice vreți dumneavoastră - anchetarea unui șantaj dintr-o serie mai lungă, un alt șantaj, plata unor polițe, răfuială mafiotă, diversiune, manevră pentru creșterea ratingului OTV -, orice, numai atentat la libertatea presei nu! OTV n-a avut niciodată nimic în comun cu jurnalismul. Spu­ne­ți-i găselniță, șmecherie, a opta minune din Caracal, inginerie financiară, mașină de făcut averi greu de explicat, experiment, stupizenie in­­credibilă, oglinda și tomberonul poporului român. Dar nu jurnalism. Aceasta nu e o aro­ganță. Jurnalismul nu e ceva mai presus sau mai prejos. E altceva. Atât. Cât despre Dan Diaconescu, el e din altă ligă, vorba lui Bogdan Chireac.

P.S. Ovidiu e, ca de obicei, mai aplicat: discută cazul (câtă avere putea strânge primarul ăla ca să plătească o spagă de 100.000/200.000 de euro?) si spune că e cusut cu ată albă. O fi.

NOTĂ: Tableta TV din EVZ se numeste A opta minune din Caracal