Atunci când Vîntu are, totusi, dreptate

Are si Vîntu dreptate când spune că „dupa 20 de ani de zile dupa daramarea comunismului a Securitatii lui Ceausescu, astazi fiecare dintre dumneavoastra cand merge la o intalnire lasa telefoanele afara”. Pot accepta (desi cu greu) că anumite convorbiri ar fi nevoie să fie ascultate (dar în niciun caz nu colcăie România de atâtia spioni care să justifice puzderia de interceptări). Dar excesul de zel e prea imens.

Iar atunci când scapă pasaje de genul celei publicate azi de adevarul.ro devine legitmiă întrebarea „În ce puii mei de societate trăim?!”. Nici mie nu mi-s simpatice personajele care apar în dialogurile de la Alro, dar nu despre asta e vorba.

Zău, cum naiba să ai încredere în institutiile publice din România? În altele decât în pompieri ;), vreau să zic.

Dan Diaconescu. Nimic despre jurnalism

Ceea ce i se întâmplă lui Dan Diaconescu în aceste zile este orice vreți dumneavoastră - anchetarea unui șantaj dintr-o serie mai lungă, un alt șantaj, plata unor polițe, răfuială mafiotă, diversiune, manevră pentru creșterea ratingului OTV -, orice, numai atentat la libertatea presei nu! OTV n-a avut niciodată nimic în comun cu jurnalismul. Spu­ne­ți-i găselniță, șmecherie, a opta minune din Caracal, inginerie financiară, mașină de făcut averi greu de explicat, experiment, stupizenie in­­credibilă, oglinda și tomberonul poporului român. Dar nu jurnalism. Aceasta nu e o aro­ganță. Jurnalismul nu e ceva mai presus sau mai prejos. E altceva. Atât. Cât despre Dan Diaconescu, el e din altă ligă, vorba lui Bogdan Chireac.

P.S. Ovidiu e, ca de obicei, mai aplicat: discută cazul (câtă avere putea strânge primarul ăla ca să plătească o spagă de 100.000/200.000 de euro?) si spune că e cusut cu ată albă. O fi.

NOTĂ: Tableta TV din EVZ se numeste A opta minune din Caracal

Epiglota lui Bogdan Chirieac

Am aflat, azi, ce rol au stenogramele alea de pe Curentul.ro: unul educativ. Cum altfel să interpretezi nota redactiei, care explică, ca la DEX, ce înseamnă unul dintre cuvintele care alcătuiesc o frază colocvială. Eu am râs.

Schimb avantajos de principii

Trăim într-o societate bolnavă. O ştiam cu toţii, dar hai să vă zic ce m-a enervat acum: m-a enervat faza cu Sorin Roşca Stănescu, Bogdan Chirieac, Macovei-ANI şi Securitatea pe stil nou.

Stenograma din Curentul.ro e veritabilă, nimeni n-o contestă. Suportul audio e fără dubiu. Personajele sunt credibile, reale. Toate trei pică prost. Poate, spun poate, Macovei va plăti cu funcţia. Şeful Agenţiei de Integriate ar trebui să fie un tip integru. Ceea ce nu prea rezultă din scenetele stenografiate. Cât despre SRS şi Chirieac..., amândoi au istorii dubioase în spate. Hai să zicem, eufemistic, că nu sunt tocmai exemple de moralitate şi de credibilitate.

Nu ştiu cine a înregistrat halucinanta discuţie. Dar, vorba lui Ovidiu Nahoi, „dacă nu Statul Român a făcut asta, atunci să-i găsească el, prin organele lui competente, pe autorii înregistrării şi pe cei care au dat-o în presă”.

În urmă cu două săptămâni erau oameni indignaţi că a fost înregistrată şi a apărut în ziare discuţia privată dintre un consilier prezidenţial, Constantin Degeratu, şi „teroristul nr. 1 al Romaniei”, Omar Hayssam. Nu-i preocupa faptul că întâlnirea a avut loc şi nici ceea ce s-a discutat, ci cum de a apărut în presă.

Acum, aceiaşi oameni bat toba pe cazul SRS-Chirieac-Macovei şi trec cu nonşalanţă peste „procedura”. (Comparaţia se poate face şi în sens invers: indignaţii de acum salutau transparenţa de atunci.)

E blonava o societate în care principiile se schimbă în funcţie de interesul de moment. Asta e România. Asta e România??

P.S. Ups! A mai trecut o zi de campanie electorală?