Frumoasa şi bestia

Alina Gorghiu şi Vasile Blaga - caricatură de Cotidianul.ro

Alegerile interne din PNL aduc o noutate pe scena politică autohtonă: e prima oară când o femeie, şi încă una foarte tânără (are 36 de ani), trece la conducerea unuia dintre cele mai importante partide din România. Ascensiunea Alinei Gorghiu are mai multe explicaţii, dar istoria o va consemna pe cea mai importantă: faptul că a fost sprijintă de omul cel mai în vogă din România. Dar, de acum, important e ce şi cum va urma, fiindcă fostul purtător de cuvânt al PNL preia şefia partidului într-un context mai mult decât interesant, marcat de două momente: instalarea la Palatul Cotroceni a preşedintelui Klaus Iohannis, respectiv în tranziţia către aşa-zisul mare Partid Naţional Liberal.

Strategia PSD de cosmetizare a realităţii că a dat-o rău de tot în bară

„Victor Ponta a redat PSD mentalitatea de învingător şi de partid aflat în fruntea topurilor, în România”. Citeşti şi te cruceşti. Spusa îi aparţine lui Dan Sultănescu, care se prezintă drept „analist politic, coordonator al proiectului infopolitic, director executiv în cadrul Fundaţiei Multimedia pentru Democraţie Locală”. În realitate, Sultănescu este unul din consilierii lui Victor Ponta. I-a fost strateg în campania electorală.

N-am ales la întâmplare declaraţia lui Sultănescu, extrasă dintr-un interviu acordat site-ului ContextPolitic.ro. Pentru cine nu ştie, consilierii politici şi de imagine sunt un fel de promptere ale politicienilor. Le pun vorbe în gură. Dan Sultănescu, alături de Mirel Palada, Bogdan Teodorescu şi ceilalţi, au dat linia comportamentului lui Victor Ponta în ultimul an (fireşte, n-a lipsit amprenta personală a premierului).

Dacă doriţi să revedeţi. Azi, Mona Muscă

Mona Muscă

Fostul politician liberal Mona Muscă şi eventualul grup din preajma sa tatonează de mai multă vreme o posibilă revenire în prim-plan. Prăbuşită din vârful popularităţii politice, din hainele de prezidenţiabil cu cele mai mari şanse pentru alegerile din 2009, Mona Muscă intrase într-un prelung con de umbră. Pe drept sau pe nedrept, depinde din ce unghi priveşti.

În ceea ce mă priveşte, am o istorie legată de acest episod. Pe scurt, am întâlnit-o de câteva ori încă de pe vremea Alianţei Civice, am avut discuţii mai mult decât agreabile, am rezonat cu majoritatea luărilor ei de poziţie, extrem de principiale, de curajoase, de bine venite. M-am numărat printre aceia care au crezut în ea şi am respins, iniţial, zvonurile care anunţau iminenta ei deconspirare ca fost colaborator al Securităţii. Aşa ceva nu se poate!, îmi ziceam.

Am scris mai multe editoriale despre acest caz (de exemplu, acesta) şi ceea ce mi-am închipuit atunci că înseamnă el. Primul, al cărui link l-am dat mai sus, l-a determinat pe un cunoscut realizator de revistă TV a presei, să spună despre mine că aş fi cel mai naiv om din România. Aşa s-a născut numele acestui blog J.

Revenind (scuze pentru paranteză!), Mona Muscă încearcă să revină în prim-plan, la opt ani după ce a părăsit, fără voie, viaţa publică, din cuaza deconsipirării sale ca fost colaborator al Securităţii. Televiziunea România TV a difuzat de Ziua Naţională un interviu cu Mona Muscă, realizat de Sorin Melenciuc.

În interviu, Mona Muscă aminteşte de politicianul de odinioară. Vorbeşte elocvent, gesticulând convingător, despre politicienii care trebuie să înţeleagă că sunt acolo „ca să-i servească pe ceilalţi, să le înţeleagă toate nevoile, necazurile, problemele şi bucuriile”. Societatea ar fi mers mai uşor înainte dacă am fi avut politicieni mai profesionişti, mai cinstiţi, mai corecţi, mai cu dragoste de semeni (...) mentalitatea şi politicienii ne-au ţinut cel mai mult în loc etc.”.

Mona Muscă ţine, de asemenea, să arate că e încântată de alegerea noului preşedinte („a fost fantastic!”), pe care ne anunţă că îl cunoaşte personal de multă vreme, din perioada pregătirilor pentru proiectul Sibiu-capitală culturală europeană, a rămas într-o relaţie de prietenie cu el şi după aceea şi, fireşte, are despre el o părere excelentă („a fost fantastic...”, a vorbit foarte puţin, a rezolvat foarte multe „cu un calm enervant, cu foarte multă înţelepciune şi cu zâmbetul pe buze”.

Apariţia Monei Muscă la o televiziune cu acoperire naţională a trecut aproape neobservată.

A doua zi, realizatorul TV Cătălin Striblea a salutat momentul.

„Nu știu dacă asta înseamnă o întoarcere a sa în politică și în spațiul public. Eu cred că Mona Muscă lipsește și a lipsit destul. Și că se poate întoarce liniștită (...) dacă te uiți la halul de degradare în care am ajuns, la calitatea politicienilor români, atunci doamna Muscă e binevenită și necesară pentru argumente și bun-simț. Și apoi, puteți spune cu mâna pe inimă că știți sigur ce ați fi făcut în situația ei? Bine ați revenit, doamnă!”, a scris Cătălin Striblea pe blog.

Au urmat câteva consemnări pe diferite site-uri, care au marcat „primul interviu după şapte ani de tăcere” (cel mai citat, cel de pe evz.ro) şi cam atât.

În judeţul Hunedoara. Cât de roşu e cel mai roşu judeţ din Transilvania

Harta politică a judeţului Hunedoara. Sursa: zhd.ro

Harta electorală a României, după turul al doilea al algerilor prezidenţiale, e ca îmbinarea a două piese de puzzle, cu două zone mari colorate uniform (Transilvania „albastră” pe de o parte, Muntenia şi Moldova, „roşii”, pe de altă parte; doar Dobrogea iese din schemă). Din zona „albastră” se întinde un braţ în nordul Moldovei (Suceava şi Iaşi), din cea „roşie” altul (Hunedoara).

Un text scris la cald

Am scris la miezul nopţii patru texte. Apoi m-am apucat de al cincilea, pe care l-am publicat în Cotidianul. Am vrut să spun ce cred eu despre înţelesul alegerilor din 16 noiembrie. Dar n-o să mă apuc acum să vă zic ce a vrut să spună autorul. Aş putea să scriu, eventual, a şasea versiune.

Iohannis şi Ponta s-au anihiliat reciproc

Mult aşteptata confruntare televizatăîntre finaliştii alegerilor prezidenţiale a apărut din senin, când nimeni nu se mai aştepta, şi s-a terminat lăsând telespectatorilor o senzaţie bizară, de neterminare şi răspunsuri deschise la întrebarea "Cine a câştigat, cine a pierdut?".

Regele nostru şi nebunia lor

Îmi povestea cineva cum era într-o duminică la biserică, în Câmpina şi, la un moment dat, a intrat Regele Mihai. Nimeni altul. Era însoţit de Regina Ana. S-au aşezat, la loc de cinste, şi a urmat cea mai frumoasă şi mai impresionantă slujbă la care doamna care îmi povestea a participat vreodată.

Încă o piruetă politică a domnului Ponta

Un scandal legat de presiunile politice asupra justiţiei este folosit, în plină campanie electorală, cum altfel decât tot politic. Cu cât scandalul e mai mare, cu atât e expus încă şi mai mult în vitrină şi expediat fain-frumos la export, să se bucure şi alţii. Pare de neînţeles de ce a simţit tocmai premierul Victor Ponta nevoia să cheme reprezentanţii diplomatici în sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii, după cuvintele "denigratoare" ale preşedintelui României. "Este un fapt de o gravitate deosebită", spune premierul, care pare foarte îngrijorat de "periclitarea bunului mers al justiţiei" şi punerea sub semnul întrebării a independenţei acesteia. Ce înseamnă toate acestea?

Unde se termină asemănările dintre John Perkins şi Robert Turcescu

John Perkins, autorul "Confesiunii unui asasin economic"

Am stat de vorbă cu John Perkins, cel care a scris „Confesiunile unui asasin economic”. Am fost curios. Nu convins, ci curios. Aveam mai multe întrebări de pus, dar timpul a fost limitat. Biografia lui mi se pare ca desprinsă dintr-un film cu spioni – şi nu sunt original spunând asta. Pe de altă parte, sunt frapat de „transformarea” asasinului economic  într-un personaj dedicat înfăptuirii unei profeţii amazoniene.

Am avut, de-a lungul celor 30 de minute de dialog, sentimentul că l-am mai auzit undeva pe John Perkins. Glasul lui, tonul, partea în care a vorbit despre viitor, metaforele îmi erau foarte familiare.

În acelaşi timp, poate şi fiindcă trecuse foarte puţin timp de la ieşirea lui Robert Turcescu, aproape că am fost obligat să fac o paralelă între cele două deconspirări. Nu discut despre amploarea diferită a situaţiilor şi despre implicaţiile lor. La Perkins, vorbim de Statele Unite şi relaţiile puterii mondiale nr. 1 cu mai tot globul. La Turcescu, oricât de buric al pământului ne-am crede, miza e minoră (raportat la scara istoriei şi la implicaţii care să depăşească graniţele spaţiului carpato-danubiano-pontic).

Cazul Siveco. Ce este şi ce vrea el

Deşi a trecut o săptămână de la arestarea Irinei Socol, preeşedintele Siveco România, detaliile legate de acest dosar şi implicaţiile lui rămân încă nelămurite. În vreme ce reprezentanţii companiei neagă acuzaţiile de evaziune fiscală în domeniul comercializării de programe informatice, pe piaţă stau să apară informaţii dintre cele mai spectaculoase, cu implicaţii în lumea politică, a serviciilor secrete şi a afacerilor de zeci de milioane de euro.

Mintea lui Ponta cea de pe urmă

Victor Ponta a făcut abia în această după-amiază ceea ce era normal să facă înainte de a merge în Parlament cu proiectul de reducere a CAS: s-a întâlnit cu reprezentanţii mediului de afaceri şi le-a prezentat argumentele pe baza cărora guvernul condus de el a decis să ia, acum, respectiva măsură.

Războiul buricului pământului

Dosarul ICA, în care personajul vedetă este Dan Voiculescu, e genul de subiect de presă care nu poate fi evitat. Cum să nu vorbeşte despre asta? Voiculescu este printre ultimii „oligarhi” care încă n-a avut prilejul să urce cu cătuşe într-o dubă pe care scrie „arest preventiv”. Este, s-o recunoaştem, una din cele mai vânate imagini ale acestor zile.

Boul sau jigodia

Laura Georgescu, înaintea unei şedinţe CNA 

Numele Laurei Georgescu, şefa de la CNA, şi-a făcut loc timid dar decisiv pe prima pagină în agenda unei zile dominată mediatic de calificarea Simonei Halep în semifinale la Wimbledon şi de milionul de euro pe care Dan Voiculescu i l-ar fi dat sau nu lui Bercea Mondial ca să-l compromită pe Traian Băsescu. O performanţă notabilă, datorită căreia scaunul Laurei Georgescu se clatină ca la balamuc.

Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, un citat: „M-a forţat jigodia de Georgică Severin (şeful Comisiei de Cultură din Seant, n.n.) să le dau lor cuvântul. Eu înnebunesc că tu mă pui, pe boul de Ghiţă şi pe România TV să-i acopăr şi tu nu profiţi de…”