Un scandal legat de presiunile politice asupra
justiţiei este folosit, în plină campanie electorală, cum altfel decât tot
politic. Cu cât scandalul e mai mare, cu atât e expus încă şi mai mult în vitrină
şi expediat fain-frumos la export, să se bucure şi alţii. Pare de neînţeles de
ce a simţit tocmai premierul Victor Ponta nevoia să cheme reprezentanţii
diplomatici în sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii, după cuvintele
"denigratoare" ale preşedintelui României. "Este un fapt de o
gravitate deosebită", spune premierul, care pare foarte îngrijorat de
"periclitarea bunului mers al justiţiei" şi punerea sub semnul
întrebării a independenţei acesteia. Ce înseamnă toate acestea?
Să le luăm pe rând. Totul a început cu o
solicitare făcută de judecătorul Horaţius Dumbravă plenului CSM, prin care
atrăgea atenţia asupra a două momente care, în opinia sa, aduc atingere
independenţei Justiţiei (în paranteză fie spus, Consiliul Superior al
Magistraturii este garantul independenţei justiţiei; am citat aici articolul
133 (1) din Constituţia României) şi cerea sesizarea Inspecţiei Judiciare.
Judecătorul Dumbravă se referă, în solicitarea sa, la declaraţiile premierului
Victor Ponta în cazul Lukoil, respectiv la cele ale preşedintelui Traian
Băsescu în cazul Microsoft.
Gravitatea celor două acţiuni, prin efectele
sale, este diferită, dar, în opinia judecătorului şi, ulterior, a tuturor
membrilor CSM, ambele pot fi considerate îngrijorătoare şi pentru ambele se
impunea sesizarea Inspecţiei Judiciare (la pachet cu o declaraţie făcută de
Varujan Vosganian în legătură cu condamnarea lui Sorin Roşca Stănescu). Această
poziţie a fost susţinută de altfel şi în intervenţiile publice ulterioare ale
unor membri CSM, precum preşedintele instituţiei, Adrian Bordea, ori preşedinta
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu. Aşa cum am spus, plenul
CSM a votat într-o unanimitate destul de rară (este posibil ca la această
unanimitate să se fi ajuns tocmai fiindcă în chestiune a venit vorba atât
despre personajul Băsescu, cât şi despre personajul Anti-Băsescu).
Din păcate pentru el, declaraţiile* lui Victor
Ponta reprezintă fără dubiu o presiune asupra magistraţilor implicaţi în
dosarul Lukoil şi ar trebui citate, la "Aşa nu!", de fiecare dată
când se vorbeşte despre această speţă. Întâmplător, intervenţia premierului,
aşa cum a fost numit gestul, a fost făcută în favoarea unei firme ruseşti,
subiect extrem de sensibil, în jurul căruia Victor Ponta s-a mai plasat în
situaţii delicate. Mai mult, declaraţia premierului rimează foarte bine cu cea
a ambsadorului Rusiei, Oleg S. Malginov. Acţiunea lui a fost brutală şi a
produs efecte chiar a doua zi. Poate că procurorii chiar intenţionau să ridice
sechestrul pe conturile Lukoil, dar deocamdată rămân faptele: au făcut-o ca şi
cum ar fi executat dispoziţiile politicianului care se pregăteşte să lase
scaunul de premier pentru jilţul de preşedinte.
Norocul lui Victor Ponta, evenimentele au luat
o întorsătură aparent favorabilă lui. Pe de o parte, sesizarea Inspecţiei
Judiciare s-a făcut deodată cu cea referitoare la declaraţiile preşedintelui
Traian Băsescu. N-avea cum altfel, au fost evenimente care au avut loc în
aceeaşi perioadă. Pe de altă parte, ieşirea extrem de dură a preşedintelui,
împotriva celor din CSM, a avut acelaşi efect: lumea vorbeşte mai puţin despre
presiunile lui Ponta asupra procurorilor şi mai mult despre reacţia lui Traian
Băsescu. Iar acum, încercând să puncteze încă şi mai mult, Victor Ponta face o
nouă piruetă şi încearcă să întoarcă în favoarea sa o situaţie extrem de
delicată pentru el.
Desigur, pe Victor Ponta nu îl interesează
răspunsul destinatarilor oficiali, ci doar impresia pe care scrisoarea o va
face asupra adevăraţilor destinatari, alegătorii. Este puţin probabil ca vreun
reprezentant diplomatic al SUA, Comisiei Europene sau al statelor UE să
răspundă la scrisoarea premierului român. Cel mult, aceştia vor face la un
moment dat declaraţii generale, subliniind principiul independenţei justiţiei.
Cu siguranţă, incidentul va apărea, mai mult sau mai puţin explicit, în
următorul raport MCV.
Cu ce rămânem de aici? Cu atacuri deosebit de
grave asupra justiţiei, cu enervări reale sau jucate, cu ieşiri în decor pe un
subiect atât de important şi cu evitarea, prin piruete politice, a unei
dezbateri adevărate despre România ca stat de drept. Deşi acesta este unul
dintre cele mai importante subiecte ale campaniei electorale prezidenţiale.
Dezbaterea despre justiţie este însă lăsată pe seama deja celebrelor descinderi
şi arestări făcute de procurorii DNA, pe a dosarelor redeschise, culmea
coincidenţei, tocmai în campania electorală. De ce oare niciunul din candidaţii
care contează nu abordează serios aceste subiecte? De ce unii fac piruete şi
tărăboi, iar alţii tac mâlc? Partea proastă e că nimeni nu mai aşteaptă
răspunsuri, ci, doar, se pregăteşte pentru noul show politic, încă şi mai
spectaculos decât precedentul, care va fi cu şi mai mare neruşinare pus pe
tapet, în curând. Rămâneţi în faţa televizoarelor.
*Declaraţia incriminată: „Îmi exprim speranţa
ca, fără a interfera în niciun fel în activitatea suverană şi independentă a
procurorului, să avem grijă că e vorba de 3.500 oameni şi de nişte interese
economice de funcţionare a altor companii extrem de importante şi sper doar în
înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează de a găsi soluţia
legală. Totuşi, aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi
indisponibilizăm maşina, aici să indisponibilizezi conducte...bănuiesc că cei
care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde şi
nici rafinăria nu o mutau mâine din România. Dar justiţia este independentă îşi
face datoria şi bănuiesc că, dacă se întâmplă ceva rău, cei 3.500 de oameni o
să vină la mine, că aşa e cu justiţia. Eu doar sper şi ne dorim să se găsească
soluţia legală prin care, pe de-o parte, să fie sancţionaţi cei vinovaţi, să se
recupereze prejudiciul fără să aruncăm în aer acea chestie cu "Fiat
Justitia Pereat Mundi" ("Să se facă dreptate chiar dacă moare
lumea"-n.r.)...eu sper să fie doar cu "Fiat Justitia", fără să
piară şi lumea numai din asta.” (Victor Ponta)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu