Gânditorul Dan Şova, chestor al Senatului, de două ori ministru în guvernele Ponta, avocat, conferenţiar universitar doctor în Drept fiscal, a fost exclus joi seară din PSD. La capătul unei şedinţe de pomină, domnul Şova a fost dat afară din partid alături de Mircea Geoană şi de primarul Marian Vanghelie.
După eveniment, domnul Şova a comentat ce i s-a întâmplat în cuvinte simple, din suflet, şi a anunţat că, în condiţiile date, îşi ia „un timp de reflexie”. Domnul Şova a invocat „timpul de reflexie” de patru ori într-un minut şi douăzeci de secunde. Dacă ar fi reflectat un pic înainte de a vorbi (lucru recomandat majorităţii politicienilor), domnul Şova ar fi avut şansa de a evita capcana paronimelor.
În cazul domnului Şova, există un fenomen mai util decât reflexia. Se numeşte refracţie şi înseamnă, ca să ne exprimăm la fel de metaforic precum domnia sa, că atunci când se mai întâmplă să circule idei ori cuvinte noi de jur-împrejur, e bine ca acestea să nu se izbească de fruntea-i lată ca de mantinela unei mese de biliard, ci să le lase să treacă mai departe, măcar una-două, doar-doar rămâne ceva pe dinăuntru.
Cam atât despre importanţa pe care o are excluderea lui Dan Şova din PSD (unde se va întoarce după ce se vor linişti apele). Pentru că miza celor întâmplate joi seara în somptuoas vilă de pe Şoseaua Kiseleff nr. 10, care i-a aparţinut a liberalului Toma Stelian, e alta.
Deşi în mod normal ar fi trebuit să tragă concluzii după după dramatica şi elocventa pierdere a alegerilor prezidenţiale, PSD nu a găsit altceva mai bun de făcut decât să pună batista pe ţambal şi să-i dea afară pe aceia care au îndrăznit să-i ia la întrebări pe responsabilii răsunătorului eşec. Răfuiala cu Geoană şi Vanghelie ar fi trebuit pe de o parte să-i răcorească pe perdanţi, respectiv să mute puţin atenţia de la problemele grave pe care le are PSD. O scamatorie ieftină, de iarmaroc, prin care Ponta şi Dragnea au amânat confruntarea directă, preferând să arunce peste bord trei personaje, care, aparent, nu au nimic în comun şi nici nu mai reprezintă mare lucru în acest partid.
Imediat după ce a pierdut alegerile, Victor Ponta a părut că se umanizează şi înţelege. O păcăleală. Vacanţa la Abu Dhabi împreună cu amicul Ghiţă l-a ajutat pe Ponta să revină la Bucureşti parcă mai arogant şi mai avid de puterea care i se scurge printre degete. Vorba aia, există deconturi, există obligaţii. Iar demonstraţia de forţă de la Comitetul Executiv de joi a fost o simplă mascaradă.
Între timp, majoritatea PSD-UNPR-PC-UDMR-PPDD-Minorităţi se destramă, şandramaua scârţâie, traseiştii tatonează terenul pentru noi trădări politice. În loc să ia aminte la toate cele care i s-au întâmplat şi să îşi ofere un moment mai îndelungat de reflecţie (acest cuvânt nu l-a nimerit domnul Şova), Victor Ponta alege reflexia politică.
Reflexie politică, deci. Aşa să-i rămână numele scamatoriei PSD, care neagă evidenţele, se uită în altă parte, nu ţine cont, e ca un zid în care se lovesc problemele oamenilor şi ricoşează ca şi cum n-ar fi fost, minte în faţă, fură căciula, şmechereşte, cu tupeu nemărginit şi aroganţă pe măsură. Până la urmă, domnul Şova poate intra în galeria de aur a marilor gânditori ai social-democraţilor. Fără să vrea, a definit stilul de a face politică a partidului din care a fost exclus, dar căruia îi aparţine.
Publicat în Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu