Ziua alegerilor din Basarabia e mai importantă pentru România decât alegerile prezidentiale de la Bucuresti, de anul trecut. Asa cred.
Analiza geopolitică a lui Friedman, la care m-am referit
aici, insistă pe ceea ce e el consideră că ar putea fi cheia viitorului acestei regiuni: Basarabia, tinut pentru care, aminteste fondatorul Stratfor, „
Stalin a renuntat la jumătate din Polonia” (întrucât e foarte aproape de Odessa).
„
Dacă rusii influentează acest teritoriu, pot influenta perspectiva si comportamentul României. Cel mai important lucru din punctul de vedeer al rusilor este ca acest comportament să comporte un risc cât mai mic”, zice George Friedman.
Aceasta nu este o discutie de seminar, întrucât la Chisinău au loc alegeri peste o săptămână si un pic (în data de 28 noiembrie). Coalitia pro-UE e mai dezbinată ca oricând (atacurile dintre presedintele iterimar Mihai Ghimpu PL si premierul Vlad Filat PLDM sunt tot mai dure si au culminat cu contestarea constitutionalitatii tratatului semnat la Bucuersti de ministrul de externe român Teodor Baconschi si premierul basarabean Vlad Filat), iar comunistii si mai ales Marian Lupu (PD), cu orientare pro-rusă, par în avantaj. Dacă acestia din urmă vor prelua puterea, atunci Basarabia e pierdută pentru cine stie cât timp.
Amar e faptul că României pare să-i pese prea putin de Basarabia, desi Basarabia e mai importantă pentru România decât ne place să credem (si asta lăsând deoparte „sentimentalismele” - cei mai cinici să ia în calcul doar implicatiile geostrategice!).
O zice si Friedman: „
Moldova e de interes national important, fundamental pentru România, si trebuie evaluată orice aliantă pe baza întrebării dacă aceasta îi sustine interseul national (vechea idee a lui Friedman - n. mea).
Este foarte clar că Nato nu o face. Iar germanii („preferatii” lui Friedman - n. mea)
sunt mai interesati de relatia cu Rusia decât de cea cu România.”
În fine, geostrategul de la Stratfor reia ideea si în interviul Mediafax (citat în articolul meu anterior): „
Moldova e o amenitare la adresa Ucrainei, este ceva care creează suferintă Rusiei, este ceva care creează suferintă si românilor. Întrebarea este: presupunând că Moldova va deveni pro-rusă după alegeri, ce vor face românii? Si se pare că România nu are niciun plan..., pentru că nu poate contrabalansa Rusia”.
Ca să vă dati seama cât de mare e presiunea la Chisinău, vă arăt câteva stiri din ultimele 24 de ore:
Mihai Ghimpu: „
Solicit sprijinul NATO pentru a nu admite o asemenea nedreptate. Principiul acceptului statului gazdă, poate deveni o pârghie de șantaj în mâinile Rusiei, care ar putea șantaja Republica Moldova că dacă aceasta nu-și dă acordul prezenței militare rusești, Rusiei nu-i rămâne decât să recunoască Transnistria”
Valeriu Pasat, fost ministru al Apărării si al Securitătii basarabene: „
Dacă vom insista și mai departe ca această armată să fie retrasă, garantez că în 24 de ore contingentul militar din stânga Nistrului își ia drapelul, ștampila, cei 3 mii de ostași și au plecat. Dar rămân sute de tone de armament, ce facem cu el? Nu e așa de simplu ca acesta să fie retras”.
Serghei Lavrov, ministrul rus de externe: „
Retragerea trupelor ruseşti din Transnistria ar duce la reizbucnirea războiului secesionist”
Bugetul regiunii transnistrene pentru anul 2011 este unul dintre cele mai dificile din ultimii 5 ani, având un deficit de 70%. „
De vină e Chisinăul”, zice liderul separatist Igor Smirnov.
Vin si zic iar: rezonez la ideile lui Friedman în ceea ce priveste Basarabia. O fac încercând să uit entuziasmul din timpul „Podului de flori”. Cred sincer că România are o sansă doar dacă exprimă o idee coerentă, crede în ea si si-o sustine. Ceea ce e destul de departe de realitate.
